Să faci un copil nu îți repară viața! Cum pui presiune enormă pe umerii unui bebeluș

Să faci un copil nu îți repară viața! Iată cum, fără să vrei, intri în niște capcane emoționale deloc benefice pentru tine sau micuț.

Decizia de a deveni mamă este extrem de importantă, frumoasă, poate îți provoacă și puțină teamă. E firesc! Dar ține minte că să faci un copil nu îți repară viața. Indiferent că ai decis să fii o mămică singură, ești căsătorită, ori împreună dar fără acte, fii atentă la aceste situații cu adevărat delicate, dar cât se poate de reale.

Un copil nu vă salvează relația…

… nu repară cuplul, indiferent cât de mult ți-ai dori asta. Sunt cupluri care decid să devină părinți, de parcă bebelușul funcționează ca un liant emoțional, reînvie pasiunea și iubirea. Sau dacă aveți un copil el nu te va părăsi, nu te va mai înșela, va deveni mai matur, responsabil și implicat în relație. O relație cu probleme va avea și mai multe probleme după ce apare copilul. Mai bine întâi rezolvați acele situații care au atacat relația și au creat prăpastia emoțională dintre voi. Iar un bărbat care vrea să te parasească, o face și dacă aveți împreună 7 copii, nu doar unul. Ok, să zicem că rămâne în relație. Cum preferi? Să fie cu tine din simțul datoriei față de copil? Fiind mereu susceptibil la relații extraconjugale, nefericiți și singuri în doi, colegi de apartament? Sau să ai alături un bărbat care te face să te simți fericită, iubită, importantă, care îți oferă atenție?

Copilul nu este prelungirea ta

Să faci un copil nu îți va repara copilăria nefericită. Mai mult, apariția micuțului îți reactivează răni profunde, demult uitate. Dacă devii mamă, iar copilul tău va avea trasat exact viitorul pe care ți l-ai dorit tu și nu l-ai putut avea… iei practic locul părinților tăi, care nu ți-au permis să îți faci propriile alegeri. Sunt părinți care își duc copiii la balet, pian, arte marțiale etc pentru că ei și-au dorit aceste activități. Cumpără tone de jucării pentru că ei nu au avut jucării când erau mici. Ori copilul devine un fel de statement, dovada statutului social. Fetița mea merge la engleză, franceză, călărie, dans, înot pentru că ne permitem și avem un nivel financiar înalt. Copilul meu mă reprezintă. Și el unde se mai situează că individ? Care mai este identitatea lui proprie? Și când se mai bucură de copilărie cu atâtea task-uri pentru a deveni performant?

Să faci un copil nu îți repară viața în viitor

Ai avut câteva relații eșuate, ești singură și ai renunțat la visul de a avea o căsnicie cu cineva. Nici cu părinții nu te afli într-o relaționare prea grozavă, poate când erai mică ei erau destul de distanți, ori prea puțin prezenți fizic. Așa că te hotărăști să faci un copil pentru că vrei să te iubească și pe tine cineva. Necondiționat! Vei avea un sprijin la bătrânețe, nu vei mai fi singură. Astfel, copilul tău are o misiune uriașă și grea, care nu este a lui. Să-ți devină părinte bun, partener bun, să-ți aline ție tristețea. Un rol cât se poate de toxic atât pentru tine cât mai ales pentru copil. Copilul îl aduci pe lume pentru a fi iubit, ca el să-și trăiască propria lui viață, pentru că tu ai multe să îi oferi la nivel emoțional. Indiferent că adopți, îl naști tu și vrei să fii o mamă singură.

Sigur, toate aceste variante nu sună deloc roz și pot fi destul de greu de digerat emoțional. Însă sunt situații pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. Iar dacă le ignorăm, ne prefacem că nu există, nu ne ajută cu nimic. O mamă linistită și echilibrată înseamnă un copil liniștit și fericit. Copiii nu au nevoie de cele mai scumpe jucării și gadget-uri, ci de iubire. Uneori, înainte de a-i oferi iubire micuțului este necesar să îți oferi iubire ție, să îți iubești și să-ți alini copilul tău interior. Care poate se simte rănit, singur, părăsit, dornic să îl vadă și pe el cineva. Iar acel cineva ești chiar tu.