Nu, nu este vorba despre „prietena cea mai buna’, pentru ca, de cele mai multe ori, prietenele, amicele si verisoarele care populeaza mii de articole despre experientele femeilor traiesc numai si numai in imaginatia autorilor. Ma bucur, asadar, ca am lamurit de la bun inceput acest amanunt: nu avem de-a face cu personaje fictive.
Iar daca v-ati aflat, candva, in ipostaza de „runaway bride’, regret amarnic ca nu v-am intalnit inainte de a scrie acest articol. As fi avut, cu siguranta, ce povesti, fara sa-mi mai bat capul cu identificarea si argumentarea resorturilor psihologice care duc la cea mai mare catastrofa posibila din viata oricarui barbat cumsecade, inimos si indragostit pana peste urechi de logodnica lui. Sa fii abandonat, din mers, in fata altarului mi se pare un cosmar care abia il egaleaza pe cel de a-ti pierde dintii sau parul! In public. Sfinte Sisoie!
Din pricina varstei, care poate fi un real handicap atunci cand vine vorba sa ataci jurnalistic evenimentele importante ale vietii, prietenele mele nu mi-au putut furniza destule informatii despre angoasele, panica, emotiile sau temerile dinaintea „celei mai importante zile din viata oricarei femei’. Din spusele lor de carieriste feroce, pentru care intemeierea unei familii mai poate astepta cel putin un deceniu, n-as putea scrie nici macar un titlu din cinci cuvinte.
In schimb, colegele si prietenele de gradul II – acele amice pe care nu le-ai invitat inca la tine acasa – s-au simtit cat de cat inspirate de subiectul meu.
Desigur, nici o femeie casatorita nu ar deconspira complet trairile adevarate din dimineata nuntii ei. In urma unui chestionar rapid, am alcatuit o lista orientativa a factorilor de stres care se pot transforma rapid in panica. In acest top se regasesc: disperarea de a te incadra perfect in graficul orar stabilit de coafeza si make-up artist (prototipul miresei cochete, cameleonice si stilate, care nu si-ar face, pentru nimic – dar nimic! – in lume, aparitia la cununia religioasa cu aceeasi rochie sau coafura afisate la starea civila), cicaleala parintilor (prea conservatori) de a respecta toate obiceiurile si datinile din stramosi (prototipul miresei nonconformiste si spontane, care n-ar compromite propria stare de bine pentru conservarea unei „lumi disparute’) si, in cele din urma, preocuparea de a dibui, cat de cat, ce se intampla in biserica si care sunt sfaturile preotului (in cazuri exceptionale, se impune prototipul miresei care isi gaseste alesul peste mari si tari, unde, desigur, are de-a face cu o religie diferita sau cu traditii ancestrale).
Destul de previzibil, nu-i asa? De fapt, cand rogi pe cineva sa-ti descrie panica, nu reuseste, de cele mai multe ori, decat sa o confunde cu emotia intensa, cu senzatia de fluturi in stomac ori cu un acces de plans combinat cu puternice crize de ras isteric. Nu am nici cea mai mica intentie sa va sperii, dragele mele viitoare mirese! Pentru orice eventualitate, insa, specialistii recomanda un ceai de tei…
Pentru a lamuri cat mai precis care este diferenta dintre emotia fireasca, poetica, a casatoriei si panica nebuloasa, hranita de indoieli, ezitari si chiar regrete pentru acel „Da’, am discutat cu un psiholog comportamentalist. Cu aceasta ocazie, am descoperit ca lista mea avea o mare lacuna: printre cele mai obisnuite motive de stres si neliniste, lacrimi si emotii, se afla preocuparea obsesiva pentru organizarea nuntii.
Orice mireasa care stie cat de importanta este viata sociala, desfasurarea „ca la carte’ a zilei in care se casatoreste este esentiala pentru un album cu fotografii in care zambeste fericita. Psihologul Oana Maria Popescu explica: „Stresul este provocat de situatiile neobisnuite, iesite din comun, iar organizarea nuntii este un asemenea eveniment. La fel de stresante sunt si pregatirile de nunta si faptul ca urmeaza o schimbare majora – casatoria‘. Cine ar fi spus ca stresul, un inamic de care aproape ca ne-am atasat la serviciu, este indeajuns de subversiv pentru a provoca in noi o reactie de tip „fuga’ sau „lupta’? Ei bine, se pare ca el este vinovat pentru indoielile care le determina pe unele mirese sa ia decizii radicale si sa amine sau chiar sa anuleze ziua casatoriei.
Inaintand in discutie, am aflat ca atacurile de panica nu apar de nicaieri si nici nu trec precum ploaia de vara. Casatoria face parte din panoplia evenimentelor majore din viata noastra, la fel ca disparitia cuiva drag, la fel ca nasterea si, din nefericire, la fel ca divortul, ne aminteste psihologul. Viata in doi ne schimba dulcile tabieturi, orarul, ritmul de viata, ne determina sa ne mutam pe o alta strada sau „la capatul lumii’.
Page: 1 2