Rosalía – artista de origine latină care domină topurile muzicale

A trecut ceva timp de când o artistă de origine latină a dominat topurile internaționale și a impresionat atât fanii, cât mai ales criticii, cu piesele ei. Ei bine, acum o avem pe Rosalía să facă asta.

Când am ascultat prima oară o piesă a Rosalíei, m-am gândit că ceva în ea sună familiar, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut că acel ceva este ritmul de flamenco pe care artista și l-a însușit în asemenea măsură încât l-a făcut al ei și l-a adus în vremurile noastre, numai bun de ascultat pe repeat.

Desigur, s-au găsit câte unii care să îi reproșeze faptul că e din Barcelona și interpretează o formă de artă specifică Andalusiei, mai cu seamă că în ultimii ani comunitățile autonome ale Spaniei au cerut independență. Dar Rosalía insistă că muzica ei nu e pornită decât din respect față de străvechea artă spaniolă – motiv pentru care a și studiat tradiția flamenco-ului vreme de opt ani cu un maestru al domeniului, José Miguel „El Chiqui” Vizcaya.

Atât de bine a integrat Rosalía flamenco-ul în peisajul pop de azi încât piesa Malamente (de pe cel de-al doilea album al său, El Mal Querer), o combinație cu hip-hop, i-a adus două premii Latin Grammy. Albumul a fost co-scris, în parte, cu fostul său partener, rapper-ul C. Tangana, și co-produs alături de El Guincho, ceea ce înseamnă, de fapt, că Rosalía a fost implicată în fiecare etapă a construcției mult aplaudatului său album, în buna tradiție a altor cantautoare pe care a mărturisit că le admiră.

Printre care, deloc imprevizibil, Kate Bush, Lauryn Hill, Missy Elliott și Björk, adică acele artiste care au deschis drumurile pentru ca multe altele să le calce azi pe urme. Vorbind despre ele atunci când și-a ridicat trofeele, Rosalía chiar promitea: „Voi lupta până ce voi găsi în studiouri același număr de femei și de bărbați”.

De altfel, Rosalía face, cu fiecare piesă, o declarație despre puterea și independența feminină, și din toată ecuația asta nu e de ignorat nici faptul că lucrează alături de mama sa, care îi gestionează cariera, și de propria soră, care se ocupă de imaginea ei. Care, în treacăt fie spus, ar merita să fie subiectul unui material separat, pentru că Rosalía e pe cale să devină o inspirație și din acest punct de vedere, cu ținutele sale în același timp feminine și puternice, care înglobează și hanorace cu glugă, dar și unghii false interminabile, pene, paiete și un întreg arsenal de accesorii. Iar toate acestea alcătuiesc o imagine de scenă greu de uitat – lucru dovedit și de concertul ei recent la Coachella, unde a atras atenția lumii întregi.

Dar înainte de asta mai e de știut și că protagonista noastră a captat mai cu seamă, prin charisma ei, atenția lumii filmului. Așa se face că apare acum, pentru o scurtă secvență, în cel mai recent film al compatriotului său Pedro Almodóvar, Dolor y gloria. Dar până să o vedem pe Rosalía la cinema, nu avem decât de ascultat El Mal Querer, albumul excelent care spune povestea străveche (și parcă mereu relevantă): cea a unei tinere mirese închisă într-un turn de un soț prea posesiv.