Rock la feminin (de Marius Chivu)

Iata o intrebare: puteti numi o trupa romaneasca feminina de rock? (Nu, nu Blaxi Girls!) Stiu ca numele astea nu va spun mai nimic: Catena, Venus, Madix, Aurora sau Secret, mai ales ca aceste trupe, a caror componenta era exclusiv feminina, au cintat putin si demult, iar Romania n-a avut niciodata cine stie ce respect pentru propria cultura pop.

Daca veti avea insa curiozitatea sa accesati site-ul YouTube si sa cautati „Catena – Dorinta', veti vedea un clip cu patru rockerite foarte frumoase, imbracate in pantalonii evazati ai anilor ‘70, cintind un mi­nunat rock ritmat cu influente etno-jazz. O filmare de numai un minut si jumatate din studioul emisiunii Album duminical care spune, totusi, multe despre ceva ce astazi ne este aproape necunoscut. Nici una dintre acele patru fete – Anca Vijan Graterol (chitara), Ortansa Paun (saxofon), Lidia Creanga (tobe) si Emilia Cirstoiu Ionescu (bas) – nu se mai afla in tara.

Primele trei locuiesc de mult timp in strainatate, iar cea din urma a plecat, acum citiva ani, dintre noi. Din aceasta filmare lipseste insa cea care va deveni vocalista trupei, Paunita Ionescu, supranumita „Janis Joplin a Romaniei', plecata si ea, dupa revolutie, in Germania, unde a ajuns cintareata de gospel intr-un grup de culoare cu care astazi da concerte prin toata Europa. Daca v-am stirnit interesul, ascultati intreaga poveste a Catenei, prima trupa feminina de rock de la noi.

Era prin 1968, in America miscarea Flower-Power era… in floare, dar nici macar acolo nu se formasera trupe rock alcatuite exclusiv din fete. In Bucuresti insa, intr-un apartament de la etajul opt al unui bloc turn, citeva hippioate care se cunoscusera pe plaja la Costinesti ascultau Beatles, Bob Dylan si Led Zeppelin la magnetofon, compuneau si repetau la niste amarite de instrumente. Un an mai tirziu, Catena cinta deja prin teatre, in tabere, in cluburi studentesti, chiar in spectacolul de inaugurare a Salii Polivalente, pentru ca la inceputul anilor ‘70 sa cistige „Gala formatiilor organizata de Sindicatul Radio-Televiziunii, apoi sa debuteze la televiziune intr-o emisiune care se chema Romantic Club si sa urce pe scena Cenaclului „Flacara'.

Din pacate, melodia „Dorinta (Hopatina-tina-nai)', aparuta pe un disc colectiv din 1976, a ramas singura lor inregistrare oficiala si una dintre cele doua filmari cu trupa care s-au mai pastrat in arhiva televiziunii. Cintece din acea perioada se mai gasesc cine stie pe ce casete audio personale – fetele se apucasera sa compuna chiar doua opere rock, una dintre ele s-ar fi numit „Pestera muierii' (da, chiar asa!), cealalta, „Cultul Zburatorului' –, caci vremurile comuniste nu erau deloc blinde cu niste fete care voiau sa cinte rock: nu erau lasate sa cinte in minijupe, la mare au fost arestate pentru ca se conversasera cu niste turisti straini, in timpul unui concert una dintre fete a suferit un avort spontan, o fata a ramas insarcinata si a fost inlocuita, cutremurul din 1977 a afectat-o psihic pe alta, iar Paunita Ionescu a parasit trupa pentru a se lansa intr-o cariera solo.

O cariera care i-a adus Trofeul de Argint la Festivalul International Gottwaldov din fosta Cehoslovacie (unde a cintat in acelasi concert alaturi de Gilbert Bécaud), plus turnee prin lume (in Kuweit, un print arab a inchiriat clubul numai pentru a o asculta singur), dar si o interzicere de sase luni pentru „vina' de a fi cintat in limba engleza. Era perioada in care, pe urmele celor din Phoenix, mai toti muzicienii fugeau dintr-o tara unde cenzura controla totul, de la hainele si coafurile de pe scena, pina la versurile cintecelor, inregistrari si filmari nu se faceau, instrumente bune nu se gaseau… De altfel, putine trupe romanesti au reusit sa supravietuiasca acelei perioade la fel de grea si pentru fete, si pentru baieti. In anii ‘80, Anca si Lidia, adica mintea si sufletul Catenei, fugisera deja din tara formind prima trupa rock de fete din Germania: Rosy Vista. Au avut succes si era cit pe ce sa plece intr-un turneu american cu cei de la Scorpions.

Dupa 1990, cind Paunita Ionescu, vocea Catenei, s-a mutat si ea in Germania, fetele s-au reunit si au format o a doua Catena: Big Mama & The Kids (pe YouTube exista si o filmare cu ele si in aceasta formula), insa incepuse moda muzicii tehno, iar fetele s-au despartit din nou. Paunita s-a apucat sa cinte, cu vocea ei extraordinara, intr-un grup de gospel, Big Mama & The Golden Six, are acum propria casa de discuri, inregistreaza albume si cinta prin toata Europa. (La un moment dat a si infiat o fetita din Romania, care acum este licentiata in istorie si in filosofie.) Anca locuieste in continuare in Germania (ca si Ortansa, care insa nu mai cinta), detine propriul studio de inregistrari, precum si o scoala de format trupe, participa la diverse proiecte muzicale si colaboreaza constant cu Paunita.

Cit despre Lidia, iat-o in propriile-i vorbe intr-un interviu de acum citiva ani: „Asta-i povestea Catenei. Pacat ca ne-am nascut unde ne-am nascut! Poate in alt colt de lume am fi avut alta soarta… Eu am ajuns, in sfirsit, unde am visat dintotdeauna, in America, la o suta si ceva de kilometri de San Francisco, leaganul miscarii hippie. Continuu sa profesez si voi bate tobele toata viata! Oare ce-ar fi fost, totusi, daca ne-am fi nascut in America? Eh, nu mai conteaza. There are two things you must have to live a happy life. One is music, the other is not.

Foto: Shutterstock
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK