Riscuri la care te supui când te îndrăgostești brusc și de fapt nu cunoști persoana respectivă

Te îndrăgostești și ți se pare minunat. Dar de la realitate până la fantezie este doar un pas și devine problematic.

Adori să te îndrăgostești și să simți fluturii aceia în stomac. Să te întrebi continuu ce se va întâmpla, dacă și el simte la fel, să verifici telefonul de multiple ori, să simți cum îți transpiră palmele de anxietate. Și de-a lungul anilor ai fost convinsă că acestea sunt semnele unor sentimente reale, autentice, că asta îți arată că el este cel potrivit. Doar iată cât ești de reactivă la acest nou personaj din viața ta! Însă această reactivitate arată contrariul, că tocmai această persoană nu îți oferă liniște, stabilitate, echilibru, siguranță, așa cum ar fi indicat, iar faptul că nu o cunoști invită la noi și diverse capcane mentale și emoționale.

Confunzi emoțiile

Acest proces de îndrăgostire, chimie pură care ne ajută la perpetuarea speciei, îl confunzi cu iubire adevărată. Dar iubirea necesită timp, diverse încercări pe care să le depășiți împreună, maturizarea relației și a sentimentelor. Confuzia te face foarte hotărâtă să iei decizii pripite, unele de importanță foarte mare cu potențiale consecințe serioase.

Capitalul de încredere…

… este uriaș. Nu degeaba există acea expresie: iubirea este oarbă. Nu treci ceea ce spune și ceea ce face printr-un filtru rațional. Nu compari cu realitatea și uneori o contești de una singură. Nu este așa, ți se pare ție, îi găsești scuze și te convingi că scenariul superb și roz din mintea ta este cel adevărat. Se poate să ai și așteptări nerealiste în raport cu etapa de relație în care vă aflați, tocmai pentru că pasiunea, focul îndrăgostirii arde cu flacără uriașă.

Liber la proiecții

Nu îl cunoști pe acest pretendent sau persoană cu care deja ai demarat relația. O variantă este să îți lași curiozitatea să îl exploreze și să vezi dacă ceea ce descoperi e în acord cu nevoile, dorințele, alegerile tale. O alta este de a transpune pe partener toate năzuințele tale în amor, de a face un puzzle sentimental în care el să fie un fel de recipient.

Ignori semnalele de alarmă

Ești prea îndrăgostită să vezi clar sau să iei în seamă aspecte pe care le-ai trece oricând pe o listă roșie, de așa nu. Evident, asta dacă nu ai fi tu cea direct implicată. Îți dorești mult prea mult relația, conexiunea, și ocolești abil lucruri care în mod obiectiv chiar ar constitui o problemă pentru tine. Doar că ocolindu-le nu înseamnă că nu reapar ulterior. Va fi un moment când frustrarea va fi foarte mare, trece încântarea, ori el va forța mult prea mult nota și furia resimțită nu îți va mai permite să păstrezi pasivitatea sau excesul de înțelegere.

Te bazezi exclusiv pe sentiment

Iubirea nu este doar ea de ajuns. Și nici îndrăgostirea. Iar atunci când consideri că ceea ce simți tu sau celălalt e suficient pentru a depăși orice problemă, nu îți asumi sau nu vă asumați în doi responsabilitatea evoluției relației și nici a rezolvării problemelor. Căci în mod cert vor apărea. Cum le gestionați? Care sunt factorii declanșatori care tot reapar? Cum le faceți față într-un mod sănătos? Chiar dacă și partenerul este îndrăgostit de tine, asta nu garantează empatie, deschiderea lui către lucru personal, către efort depus în relație, către o disponibilitate pentru schimbare tocmai pentru a face față încercărilor adaptativ.