In clipa in care cititi acest articol este deja primavara si, daca sinteti la fel ca noi, probabil ca sinteti nerabdatoare sa descoperiti ce noutati ne aduce sezonul care tocmai a inceput, ce tendinte ne vor restructura garderobele si ce inovatii ne-au mai pregatit designerii. Ei bine, cu parere de rau trebuie sa va spunem ca nu prea multe. Aproape nici una, de fapt. Da, vorbim despre inca un sezon in care retro este cuvintul de ordine si in care colectiile, oricit de frumoase, de maiestrit lucrate si de avantajoase ar fi pentru formele noastre atit de diverse, sint tot referinte (uneori plictisitoare, repetitive) la decenii pe care le-am mai trait, parca, de citeva ori pina acum.
20s, 40s, 50s suna destul de familiar, nu? Mai cu seama ca vin dupa febra 60s si 70s de anul trecut. Desigur ca ne-a placut la nebunie colectia Dolce&Gabbana, iar ardeii, dovleceii si vinetele prezente intr-o abundenta delicioasa pe fustele infoiate ne-au dus cu gindul la pietele insorite dintr-o Italie de miez de vara in anii 50. Iar Sophia Loren, cu al sau Mambo Italiano, pe ritmurile caruia au tremurat cerceii in forma de paste din urechile modelelor, ne-a trimis intr-o vreme de mult trecuta, in care lucrurile pareau sa fie mai bune, mai clare si, evident, mai fericite.
La fel de tare ne-am entuziasmat si la vederea colectiei Jil Sander, venita din aceeasi decada, pentru care Raf Simons si-a demonstrat inca o data, de parca ar mai fi fost nevoie, sofisticarea si tehnica. Hainele lui, aparent la fel de simple si de impecabil croite ca toate cele cu care ne-a obisnuit pina acum, lucrind si pentru propriul label, dar si pentru Sander, au aratat o fata mai putin exuberanta a anilor de dupa razboi, dar la fel de entuziasmanta pentru fani. Rochiile imprimate, siluetele clare acoperite uneori de imagini imprumutate din piesele de ceramica ale lui Picasso, voaletele aplicate cu nonsalanta pe caciulite au vorbit despre mijlocul unui secol care a trecut, atit estetic, cit si din punctul de vedere al unei atmosfere si al unui mod de a trai care nu mai sint atit de relevante astazi.
Despre acelasi mod de viata disparut a vorbit si Miuccia Prada in ambele sale colectii. La Prada, modelele au luat cu asalt un catwalk acoperit cu grilaje de aerisire ce amintesc de cele ale metroului newyorkez, imbracate in fuste plisate in culori fondante ce duceau cu gindul la celebrul moment in care Marilyn Monroe a sucit mintile barbatilor de pe intreaga planeta. Detaliile, venite dintr-o zona americana populata de baieti a caror principala preocupare este ingrijirea primei masini si de majorete imbracate in jachete de colegiu, ne-au parut la inceput un pic prea mult, pentru ca mai apoi sa ne obisnuim cu ele si sa ajungem, in cele din urma, sa le dorim cu inflacarare. Sintem in continuare in starea aceasta, lucru pentru care ii multumim doamnei Prada.
Colectia Miu Miu, prezentata la Paris, a venit din acelasi timp, dar dintr-o zona ceva mai intunecata, ale carei eroine nu mai erau blonde hollywoodiene, ci cowgirls sofisticate, purtind dantela pe umeri si imprimeuri pe fuste, alaturi de cizmele clasice si de posetele impodobite cu aceleasi aplicatii de piele care au facut din ciocatele clasice adevarate It item-uri. Podiumurile pariziene au promovat o sumedenie de eroine venite din alte timpuri. Marc Jacobs a creat pentru Vuitton o feerie pastelata invirtindu-se intr-un carusel, cu personaje diafane imbracate in fermecatoare deux-pièces-uri translucide pe care ni le-am putea imagina cu usurinta purtate de Grace Kelly sau Audrey Hepburn. {i, oricit de rafinate ne-ar parea pastelurile si broderiile lui, si oricit de mult ni le-am dori pe toate acasa (si este adevarat, le vrem. Cu ardoare!), trebuie sa recunoastem ca siluetele imaginate de el in aceasta demonstratie de forta (care i-a facut pe multi sa creada ca mutarea la o casa de couture precum Dior este binevenita), tot aminteau de acel New Look al domnului Dior – adica de o revolutie petrecuta cu peste o jumatate de secol in urma.
Si nu e doar atit. Si la Rochas, Marco Zanini a optat pentru inspiratia din cinematograficii ani 50, iar proportiile pe care le-a propus au venit din aceeasi zona de New Look care a servit drept muza majoritatii designerilor. Si pe podiumurile de la Londra, atit de intens salutate pentru inovatiile lor, masinile timpului nu s-au oprit, mai cu seama in prezentarea lui Erdem Moralioglu, care si-a ales drept sursa primara de inspiratie o carte definitorie pentru o alta epoca – Bonjour Tristesse a lui Françoise Sagan – si o eroina tinara din alte timpuri.
Anii 40 s-au vazut din plin in prezentarea de la New York a duo-ului atit de aplaudat Proenza Schouler – tinutele lor inspirate de arhitectura Googie (da, acele constructii SF ale jumatatii secolului trecut) au pus, probabil, cel mai bine problema pe care incercam si noi sa o descifram. Inspirindu-se din felul in care oamenii din trecut isi imaginau viitorul, Jack McCollough si Lazaro Hernandez nu au facut decit sa ne clarifice lucrurile – este nevoie de noutate, dar aceea pe care o cautam sau o imaginam nu este atit de relevanta si nu va defini viitorul apropiat in acelasi fel in care au facut-o utopiile cinematografice.
Peter Coping a dus colectia Nina Ricci in anii 30, inspirat de artista Zina de Plagny, care a desenat imprimeurile casei in acea vreme. La Fendi, Karl Lagerfeld si Silvia Venturini Fendi au ales-o drept muza pe Rita Levi-Montalcini, un neurolog care a cistigat premiul Nobel pentru medicina in ‘86, si si-au imaginat o garderoba de zi a acesteia, serioasa si retinuta, dar practica si bine dispusa. Iar restul designerilor – sau cel putin o parte semnificativa a celor care prezinta la acest moment – au calatorit inca mai departe in timp, intr-o Jazz Age care revine in forta – mai cu seama cu lansarea unui remake dupa Great Gatsby care e pe cale sa apara in cinematografe.
Colectia cea mai evident inspirata de anii 20 a fost cea a Fridei Giannini pentru Gucci, poate fara legatura cu faptul ca faimoasa casa a fost fondata in 1921 si tocmai a aniversat 90 de ani de existenta. Motivele Art Déco de pe rochiile ei cu talii cazute au fost o referinta atit de clara la acea perioada incit, fara indoiala si fara nici o problema, ar fi putut fi purtate de domnisoarele vremii. Giannini a spus despre colectie ca a fost puternic influentata de zgirie-norii construiti in New York-ul acelui timp.
Page: 1 2