De ce rămâi într-o relație toxică? Pentru că te amăgești fără să vrei, iar unele comportamente toxice le interpretezi ca semne de iubire.
Este foarte ușor ca din afară să fii moralistă, curajoasă, puternică, să vrei să faci o revoluție relațională. Dar o relație toxică uneori este tot ceea ce cunoști ca fiind normalul. Deoarece așa era și relația de cuplu dintre părinții tăi, și nu ai avut alt model pe care să îl copiezi, sau acestea erau și notele din relația lor cu tine. Distanțare, manipulare, retragerea afecțiunii, conectare doar pe merit când făceai ceva bun sau aveai rezultate cu care se mândreau ei. Deci este dureros, de sprijinit, susținut, nu de judecat. Inclusiv tu pe tine.
Dacă este extrem de furios și devine gelos din absolut orice motiv, e semn că te iubește. Cel puțin asta îți zici. Poate că a fost rănit în trecut, înșelat, iar acum îți controlează ție fiecare pas deoarece se teme teribil să nu o pățească din nou. Doar că tu nu ești vinovată pentru faptele altei persoane, și nici să suporți tu consecințele.
Ai renunțat la ideea de relație sănătoasă, iubire, suport. Ai avut atâtea dezamăgiri încât crezi sincer că nu vei găsi ceva mai bun. Pe principiul toți sunt la fel nu mai ești dispusă să cauți, să aștepți, să selectezi noi potențiali parteneri.
Fără tine este pierdut. Tu l-ai făcut om și doar nu pleci acum, chiar dacă nu îți este bine. Are o perioadă grea și vrei să îl ajuți. Doar că o faci degrevându-l de absolut orice responsabilitate și devenind tu copleșită. Este atât de dependent de tine încât asta te face să te simți puternică, valoroasă, în control, ca și cum nimic rău nu te poate atinge. Sau până acum el a fost cel dominant și în sfârșit ți-a venit și ție rândul la polul puterii.
Succesul în viață l-ai legat de principii tradiționaliste. Să ai bunuri materiale importante, să ai copii și statutul de femeie măritată sau într-o relație de lungă durată. Validarea aceasta socială te alimentează. Cum te vor privi ceilalți dacă tu pleci?
Lucrurile s-au petrecut în ritmul dictat de el, ca și cum tu nu poți cere, părerea ta nu contează, nici ceea ce îți dorești sau ai nevoie. Te-ai obișnuit să fii foarte flexibilă și bine intenționată, punând relația pe primul loc și uitând de tine. Uitând că ai dreptul de a fi iubită, ascultată, să te simți în siguranță, apreciată, înțeleasă.
Împărțiți același grup de prieteni, poate și profesional sunteți legați. Cam toate aspectele vieții tale se duc înapoi în direcția cuplului. Tu nu ai o viață a ta personală, mediul tău privat social și profesional. Nu mai știi cine ești fără el, iar a renunța e ca și cum renunți la tine complet sau la o parte importantă din tine.
Pur și simplu nu consideri că poți obține ceva mai bun, nu poți avea un bărbat cu mai multe trăsături pozitive. Crezi că nu ești suficient de valoroasă, cine s-ar uita la tine…
Foto: PR