Este o metaforă foarte bună folosită în terapia de familie pe care o putem utiliza și în acest caz. Dacă familia este vremea și copilul copacul, cine influențează pe cine? Dacă partenerul de cuplu este vremea și tu copacul, în ce manieră te poate influența el? Dacă vremea este bună, copacul crește, înflorește, face fructe, se dezvoltă. Dacă vremea este rea, copacul se poate usca, se rup crengi, este foarte puțin sau deloc roditor.
Dacă în familie copilul este complet expus mediului, fără puterea de a-l influența, de a cere sau pune limite, în cuplu vorbim despre dinamica dintre doi adulți. Iar în acea dinamică și tu ai partea ta de responsabilitate și partea ta de putere. Doar că, uneori, descoperi cum nu te mai simți adult, ci o fetiță mică, temătoare, neputincioasă. O fetiță care nu știe și nu poate să îi facă față partenerului său, și atunci apar diverse maniere dezadaptative. Iar stima de sine știrbită e una dintre multele consecințe de pe listă.
Exigențe nerealiste
Partenerul vrea mult, vrea acum pe loc sau să fie deja materializat de ieri deoarece urăște să aștepte. Este un perfecționist și cerințele sale inclusiv în ceea ce te privește pe tine sunt de-a dreptul nerealiste. Poate chiar din zona îndreptățirii, care în unele situații se bat cap în cap și cu bunul simț și respectul. Și să fii expusă constant la aceste exigențe, pe care desigur că nu le îndeplinești oricât de mult te-ai strădui, este epuizant emoțional. Și îți dărâmă stima de sine prin nemulțumirile lui și mesajele implicite de tipul nu ești capabilă sau suficient de pricepută, valoroasă ca să livrezi ce-ți cere.
Nu auzi o vorbă bună
Principiul său de viață este că pentru a reuși e necesar să fie cineva care te împinge de la spate, care te forțează să îți depășești limitele, care trebuie să te biciuiască din cuvinte pentru a-ți stimula ambiția și motivația. Adică tot ce e mai rău și greșit, diametral opus de susținere, sprijin, blândețe, bunătate, empatie, validare, conținere. Laudele, încurajările, complimentele și vorbele frumoase nu există. Se creează un climat atât de tensionat, sub atât de multă presiune și deprivare emoțională încât stima ta de sine nu e hrănită nicicum.
Prioritizarea relației…
… și a partenerului au fost alegeri ale tale inconștiente sau conștiente? Pur și simplu ai răspuns cerințelor lui, ca el să fie cel mai important om din viața ta? Sau te-ai dus singură către această perspectivă dintr-o foarte mare nevoie de conectare și experiențe nereușite în alte relații? Cert este că partenerul ocupă locul 1, relația locul 2, iar de la 3 în jos mai pui și familia, prietenii, cariera. Tu oare te afli pe această listă? Dacă da, pe ce loc? Onest, cum ai grijă de tine, cum îți urmărești obiectivele, ce faci pentru a te dezvolta tu ca individ? Neglijându-te, în primul rând nu te comporți tu cu tine ca și cum ai fi valoroasă.
Citește și:
Te simți singură în doi? Comportamente ale partenerului care îți activează rănile emoționale
Foto: PR