La cât s-a vorbit despre infracțiuni sexuale în ultimele zile, nu strică să știm că o lege care înființează registrul infractorilor sexuali a fost votată în România. Culmea, aproape în unanimitate (adică s-a înregistrat o singură abținere, din partea deputatul USR Duruș Vlad-Emanuel). Legea a fost inițiată de deputata independentă Oana Bîzgan și se numără printre puținele inițiative care au stârnit interes (și aprobare) dincolo de partizanate politice. Ai zice că toată lumea s-a pus de acord, în cele din urmă, cu ceva. Iar acel ceva este faptul că există infracțiuni sexuale și că oamenii care le săvârșesc trebuie să răspundă în mai multe feluri pentru ele.
Ce presupune registrul infractorilor sexuali?
Pornită de la un eveniment precis – avocatul băcăuan Vlad Fesan a făcut investigații, după ce a aflat că un bărbat a încercat să agreseze două minore în fața unei școli din localitatea sa, și a aflat că persoana în cauză avea dublă condamnare pentru viol – propunerea de lege a venit, în marea ei parte, chiar de la avocat. Mai târziu, Oana Bîzgan a inițiat o propunere bazată pe acest text.
Astfel, registrul infractorilor sexuali este un mijloc automatizat de cunoaștere, supraveghere și identificare a persoanelor care au comis fapte de agresiune sexuală, acte sexuale cu minori și corupere a minorilor, trafic de persoane și trafic cu minori, proxenetism, pornografie infantilă, incest etc. Registrul va conține fotografii și date genetice ale agresorilor.
Scopul registrului infractorilor sexuali nu este de a fi o pedeapsă suplimentară, ci, declara inițiatoarea Oana Bîzgan, este o modalitate de a preveni recidiva în astfel de cazuri. Registrul va fi gestionat de Ministerul Afacerilor Interne și va conține datele persoanelor condamnate pentru infracțiuni de natură sexuală.
Conform noii legi, agresorii sexuali sunt obligați să își declare schimbarea domiciliului sau părăsirea localității pentru mai mult de 15 zile. În același timp, polițiștii vor avea responsabilitatea de a verifica minimum o dată la trei luni persoanele înscrise în acest registru, iar persoanele care au fost condamnate pentru fapte de asemenea natură vor trebui să prezinte la angajarea în instituții sau organizații în care ar putea interacționa cu copii sau persoane vulnerabile un extras din acest registru.
Registrul infractorilor sexuali va trebui astfel să devină funcțional de la 1 ianuarie 2020, iar normele de aplicare a legii vor fi stabilite de Poliție.
Opinii pro și contra registrului infractorilor sexuali
În ultima vreme, pe fondul intensificării discuțiilor despre agresiuni sexuale, în spațiul public s-au exprimat atât opinii pro, cât și contra ideii acestui registru al infractorilor sexuali. Cele mai multe dintre opiniile contra, spune Oana Bîzgan, se referă la un anumit aspect din lege care ține de responsabilitatea individuală. Și anume, la faptul că fiecare persoană care dorește să se angajeze trebuie să aducă un extras din registru.
Dar acest extras, spune Oana Bîzgan, se poate ridica din același loc și în același timp cu cazierul, și el necesar în unele angajări, fără costuri pentru cetățean. În plus, nu toată lumea va trebui să obțină un astfel de certificat, ci doar cei care se angajează în domenii care au legătură directă cu persoane vulnerabile. Apoi, acest certificat se va prezenta o singură dată, la angajare, și nu periodic.
La acuzația că acest certificat nu înseamnă decât birocrație în plus, Oana Bîzgan precizează că, deși e de dorit un sistem informatic eficient, care să evite această birocrație, acesta nu există încă, însă există în plan accesarea fondurilor europene pentru digitalizarea lui. Iar celor care spun că certificatul nu face decât să dubleze cazierul, inițiatoarea legii le arată că registrul aduce la cunoștință fapte pe o perioadă mai lungă decât cea înscrisă în cazier.
Ce spun ONG-urile despre registrul infractorilor sexuali?
Andreea Rusu, directoare executivă Centrul Filia, organizație care promovează egalitatea de șanse și de gen, susține drepturile femeilor, reprezentarea intereselor lor în politică și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, spune: Considerăm că este un pas înainte și o lege necesară. Agresorii sexuali își găsesc de multe ori profesii de încredere, prin care ajung la minori – învățători, doctori, polițiști. În aceste poziții este important să reducem riscurile la care sunt expuși minorii, iar ideea acestui registru este tocmai de a semnala atunci când ai antecedente de agresiune sexuală. La fel și în cazul profesioniștilor care lucrează cu femei care au fost agresate sexual. Cum ar putea un agresor sexual să îți respecte drepturile și să îți ofere cele mai bune servicii? Totuși, sperăm să se implementeze cât mai curând o soluție electronică de obținere a unei atestări că nu ești înscris în registru fără birocrația pe care o presupune în acest moment.’
Carmen Nemeș, parte din echipa Asociației Anais, care desfășoară proiecte privind violența în familie, spune că asociația nu are o poziție oficială față de registrul infractorilor sexuali, deoarece organizația se ocupă exclusiv de victimele violenței domestice și de ordinele de protecție care să le ajute pe acestea, dar că ea însăși consideră că e foarte bine să avem un cadru legislativ, dar să vedem cu implementarea. Poate în urma ultimelor evenimente (n.red. răpirea, violarea și presupusa ucidere a două fete la Caracal) va fi implementat mai repede și cu mai mult discernământ din partea autorităților. Desigur, trebuie corelat și cu registrul agresorilor familiali, că din practică am sesizat că de multe ori sunt doi într-unul!’.
Mai mult, Oana Bîzgan subliniază că și alte ONG-uri care lucrează cu persoane vulnerabile (printre care și copii) și-au exprimat sprijinul față de registrul infractorilor sexuali. World Vision România susține implementarea certificatului de integritate comportamentală, Consiliul Tinerilor Instituționalizați și Asociația România fără Orfani, la fel. Iar din partea echipei Asociația Necuvinte vine și un exemplu al felului în care va ajuta acest certificat: În luna noiembrie 2014, șapte tineri din Văleni, jud. Vaslui, au violat timp de mai multe ore o tânără de 18 ani, caz cunoscut publicului larg drept violul din Vaslui. Pedepsele primite de ei au fost insuficiente, iar în acest moment toți cei șapte violatori sunt în libertate. Conform art. 166/NCP – Reabilitarea, condamnații pot fi reabilitați la cerere de către instanțele de judecată. Ce înseamnă acest lucru? Că în termen de cinci ani, toți autorii violului din Vaslui pot avea, la cerere, cazierul curat și se pot angaja, de ce nu, într-o grădiniță sau întreprindere socială care lucrează cu categorii vulnerabile. Este dreptul lor prevăzut de legea penală.’
În condițiile în care în România au loc 2,5 cazuri de viol zilnic, iar un minor este abuzat sexual la fiecare 4 zile, de ce ar conta o hârtie în plus?
Citește și:
Românii se tem că autoritățile nu îi apără. Femeile știu asta de mult.
Foto: Arhiva Revistei ELLE