Puterea de a spune “Nu Stiu” (de Mihaela Nicola)

Intr-o epoca in care toata lumea se pricepe la orice, Mihaela Nicola ne indeamna sa chibzuim mai bine la vorbele pe care le aruncam in lume si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele.

Am exces de stima pentru oamenii ce dovedesc puterea de a rosti „nu stiu'. De ce exces? Pentru ca simt nevoia sa contrabalansez faptul ca este o categorie aflata in deficit.

Probabil ca traditia de a pretui polivalenta ne-a facut sa ne dorim pe noi insine atoatestiutori. Sau poate tendinta de a judeca rapid si netemeinic ne impinge sa avem pareri pe care le transformam in certitudini si le enuntam ca pe adevaruri valabile.

Un simt aparte pentru seva limbii romane ma face sa duc dorul expresiei „nu stiu'. O aud rar, prea rar in timp ce ascult sentinte, opinii, argumente, pareri si speculatii ce se rostogolesc cu emfaza de pe buzele multor stiutori de putin. Ma doare aproape fizic atunci cind detectez o opinie si nu aud demarcatia „cred' sau macar precizarea „este o parere'.

Ma intristeaza cind vad elocinta in teorii personale sustinute ca si cum ar fi adevaruri imuabile. Si mai ales mi-e mila de cei ce traiesc numai intre propriile certitudini – caci vor fi vesnic nefericiti atunci cind constata ca realitatea difera de perceptii si ca monopolul adevarului n-a fost inca alocat vreunui om.

De la opinii despre masonerie ale profanilor-femei, de la diagnoze medicale exprimate de pacienti (sau, si mai grav, de catre oftalmologi pentru afectiuni renale), de la stiinta sociologilor despre comunicare si a inginerilor despre macroeconomie pina la nimicurile speculative despre viata celorlalti, abunda printre noi stiinta tuturor despre de toate.

Sigur ca la politica si la fotbal se pricepe toata lumea – asta am invatat sa acceptam, desi este al naibii de gresit. Dar as adauga ca si la publicitate se pricepe tot consumatorul, si la PR toate femeile frumoase, si la economie toti politicienii, si la nutritie… practic toata lumea. Asa am constatat in ani multi de relationare.

Si-apoi, orice intrebare adresezi capeti un raspuns foarte amplu – fara delimitarea matura a cuiva care sa admita ca n-a gasit inca toate adevarurile.

Oamenii de stiinta adevarati pondereaza rostirea, adauga frecvent un „se pare' sau precizeaza ca ceea ce rostesc este o opinie nedemonstrata inca. Profesionistii valorosi au grija sa marcheze teritoriul pe care pasesc cu banuieli si spun „nu stiu' atunci cind nu au siguranta profesionala a ceea ce trebuie raspuns. Oamenii responsabili evita sa se pronunte despre adultere, tradari sau drame ale altora atunci cind nu au stiinta de la fata locului.

Dar vai! Sint atit de putini cei ce isi asuma responsabilitatea cuvintelor pe care le arunca in lume! De aceea intilnim atit de rar, si la televizor, si in lectura de presa, si in conversatiile directe, cuvintele „nu stiu'. Exista, cumva, la noi in gena, bine inradacinata, convingerea ca a declina sa emiti o opinie echivaleaza cu lipsa de valoare. Cum ar veni, a spune „nu stiu' inseamna a dovedi un IQ mai saracacios sau abilitati mai putine.

Mai nimeni nu isi traduce setul autentic de valori in baza caruia atunci cind spui „nu stiu' cistigi respect pentru tot ceea ce stii in rest. In registrul frivol, obisnuiam sa imi deconcertez interlocutorii care povesteau despre „radu-ionescu-care-a-fost-concediat-pentru-ca-l-au-prins-luind-spaga' intrebind „crezi sau stii'? Si mi se raspundea aproape invariabil: „Stiu! Pai, de ce sa il fi concediat altfel?'.

Dialogul continua: „Deci nu stii exact, doar crezi, asadar'. Si esuam intr-o chestiune de semantica. Am renuntat, caci cumva pare nepoliticos sa tot pun la indoiala vestile despre despartiri, impacari, ilegalitati si imoralitati pe care unii le propaga iresponsabil despre altii fara remuscari si fara consecinte.

Ma mai deranjeaza – doar in registrul profesional – atunci cind vad seniori care stiu totul si nu socotesc ca ar putea invata de la cei mai proaspeti si cind vad mediocrii, in felurite domenii de activitate, sub care nu pot rasari minti briliante din pricina ca noi, publicul, pretuim mai mult stiinta mimata decit valoarea autentica de a sti sau a nu sti. Ce lectie ar putea fi predata astfel incit sa mai apucam si noi, generatia polivalentelor, sa ii separam pe „pretinsi' de „valorosi'? Sincer, nu stiu!

Drepturile de autor provenite din publicarea acestui articol sint donate fundatiei „the group'.

Mihaela Nicola

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro