Incerc de doua zile sa ma gandesc la un inceput pentru acest testimonial si recunosc ca nici pana acum nu pot sa zic ca am gasit formula corecta.
M-am tot gandit la o poveste mai personala, dar nu pot sa spun ca persecutarea comunitatii LGBTQ m-a afectat vreodata in mod extrem de direct. Ok, am prieteni care s-au lovit de asta si tot timpul m-a revoltat atitutdinea oamenilor fata de… alti oameni. Imi e greu sa inteleg pana la capat aceste prejudecati si stigmatizari, dar niciodata nu au lovit foarte aproape de casa, suficient incat sa imi creeze angoase personale care sa ma tina treaza noaptea. Si atunci tu te intrebi, probabil, de ce simt nevoia sa am un punct de vedere vis-a-vis de acest subiect.
Pai, este foarte simplu. Cred puternic in deviza ca trebuie sa te porti cu ceilalti asa cum ti-ar placea sa se poarte si ei cu tine. Si, evident, punandu-ma in locul prietenilor si cunostintelor mele gay, mi se pare extrem de trist ca se confrunta cu o lipsa de acceptare si cu stigmatizare in societate.
Anul trecut am participat la Gay Pride. De ce? Pentru ca la un moment dat mi-a trecut prin cap ca, daca copiii mei se vor confrunta cu aceleasi probleme, mi-as fi dorit sa fi participat mai mult la educarea societatii de azi. Pentru ca, da, este vorba si de educare.
Fac o mica paranteza ca sa vorbesc si de aspectul religios. Pentru mine religia si credinta vorbesc mult despre toleranta si acceptare. Despre ce inseamna sa fii uman.
Evident, exista persoane a caror credinta le spune ca a fi gay este un pacat si nu ii judec pe cei care gandesc asa. Contravine tocmai principiilor de care am vorbit mai devreme. Totusi i-as indemna sa se informeze mai mult, sa sape mai adanc. Chiar si istoric este dovedit ca parteneriatele de un fel sau altul intre persoanele de acelasi sex existau si erau acceptate inca de pe vremea romanilor si a Greciei antice. Deci nu este un fenomen' incurajat sau provocat de societatea moderna, cum le place unora sa spuna. Este, pur si simplu, o alta fateta a naturii umane. Punct.
As mai adauga la final o singura idee – cea de libertate. Mi-a spus mama mai demult o chestie care mi s-a parut interesanta, si anume ca singurul aspect asupra caruia ai libertate totala de decizie este momentul in care te nasti si ca toate deciziile ulterioare sunt mai mult sau mai putin contranse de alti factori. Mie imi place sa cred ca ai si libertatea de a te indragosti. De a iubi o persoana, indiferent de sexul pe care il are.