In vremea liceului obisnuiam sa-mi dau intalnire cu o prietena „la colt’, sa mergem impreuna la scoala. Si, daca spuneam 8 fara un sfert, puteam sa fiu absolut sigura ca, la 7,40 fix, Cristina va fi acolo, asteptandu-ma deja. Ieri mi-am dat intalnire cu o alta veche prietena. La ora 19. La 19,15 am primit primul SMS: „Intarzii. Trafic. Pup’. La 19,30 a sosit al doilea: „Caut loc de parcare. Vin. Pupici’. Iar la 19,45, cand citisem toate revistele disponibile in cafenea, bausem deja trei cafele si ma aruncasem, deprimata, asupra unui tiramisu cu fructe de padure, amica mea a aparut, cu telefonul la ureche, incheind o conversatie cu „dragul meu, am sa intarzii vreo jumatate de ora. Nu te supara, te rog. stii cum e…’.
E adevarat, cu totii stim „cum e’. Sa intarzii a devenit, nici mai mult, nici mai putin, o adevarata norma sociala. Nu mai e doar un moft la care apelezi atunci cand vrei sa-l tii pe jar pe tipul cu care ai intalnire (nu de alta, dar punctualitate egal disperata, fara viata sociala sau iubit). Este, pur si simplu, o epidemie fara leac: intarziem dimineata cand mergem la birou, intarziem la intalnirea de afaceri de la pranz. Si, pentru ca ziua nu se dilata nicidecum, iar amanarile repetate functioneaza, cel mai adesea, pe principiul bulgarelui de zapada, intarziem, evident, si seara, la sedinta de Pilates. La film sau (si mai rau) la piesa de teatru – caz in care, daca piesa n-are loc cumva la „Green Hours’ sau in alte spatii neconventionale, esti intampinata de un cor de „shhhhhh’ si o multime de priviri dezaprobatoare… Culmea, de parca ei n-ar fi intarziat niciodata in viata lor!
Uneori, sportul de-a intarziatul poate fi dus la extrem. Daca prietena mea Cristina era culmea punctualitatii, fostul meu coleg Alex reusea sa ajunga, nici mai mult, nici mai putin, cu cateva ore dupa ora fixata, la fiecare intalnire (este inca o enigma pentru mine faptul ca reusea sa ajunga la timp la ore!). Mai mult decat atat, putea sa-ti faca surpriza sa apara fix la o saptamana dupa intalnirea stabilita intreband, inocent, „nu marti trebuia sa mergem la film?’ (DA! Martea trecuta…).
Din fericire, nu toti am facut din viata boema un mod de a trai fiecare zi. Cei mai multi nu intarzie cateva ore, dar „sfertul academic’ s-a transformat, de la o zi la alta, in „jumatatea academica’. Pana de curand, am crezut ca cel putin evenimentele „oficiale’ au scapat de aceasta manie moderna. Gresit! Am descoperit ca lumea intarzie la interviul de angajare – si, desi nu e recomandat, cel putin isi mai anunta intarzierea prin intermediul telefonului mobil –, nu ajunge la timp la slujba de la biserica si nici la intalnirile cu oficialii straini.
De cand nu mai e cool sa fii punctual? Ei bine, dati vina pe celebritati! Ele au inventat moda intarzierilor (in stilul „sunt o diva, toti ceilalti ma pot astepta oricat. Si nu cobor din masina pana cand in fata restaurantului nu va fi intins un covor rosu. Acel rosu…’) si au perfectionat-o continuu. Exemplele nu sunt putine: sa ne amintim de vedetele locale, care apar la o ora dupa ce a inceput evenimentul (cred ca o fac chiar intentionat, pentru ca isi inchipuie ca „daca ajung ultima, voi fi o aparitie pe care nimeni nu o va rata’). Totusi, e inca bine: n-au urmat din exemplul tinerei actrite Linsday Lohan care, dupa ce a plimbat editorul ELLE USA prin diverse aeroporturi (pentru ca nu se putea decide in care oras ar vrea sa dea interviul), a reusit sa intarzie, la cea de-a patra intalnire, 40 de minute. Nici reporterul care a asteptat-o pe colega ei de generatie, Christina Aguilera, n-a avut noroc: sigur n-a dormit prea bine dupa atata cafea bauta in decursul celor trei ore in care diva muzicii pop n-a binevoit sa-si faca aparitia…
Page: 1 2