M-am oprit cateva minute bune in fata tabloului „L‘Origine du monde', al lui Gustave Courbet, la Paris, in Musée d‘Orsay. De la 1866, cand a fost facut tabloul (si nici nu vreau sa ma gandesc ce socant a fost pentru contemporanii epocii) si pana azi, pare sa se fi schimbat doar… frizura pubiana, cel putin in domeniul expunerii in public. Nu e genul de tablou pe care l-ai etala in living si nici genul de fotografie pe care ti-ai face-o vreodata, pentru colectia personala. In genere, curajul de a vorbi despre sex si de a-l dezvalui tine de-o intimitate sanatoasa, libera sa trateze chestiunea pe toate partile si sa deschida o lume frumoasa… in doi.
Era destul de incarcata atmosfera in fata acestui tablou – o mama nepregatita si-a smuls copilul (adolescent, de vreo 14 – 15 ani) din fata tabloului, considerand ca-l agreseaza vizual, banuiesc. Un domn de vreo 50 de ani a privit tabloul maximum o secunda si a trecut la urmatorul, stanjenit vizibil. Un cuplu indragostit (se tineau de mana si chicoteau) a zabovit ceva mai mult si mai aproape, dar au plecat mai departe razand ca de o gluma buna.
Dupa cum vedeti, studiul meu minimalist despre felul in care oameni diferiti reactioneaza in fata unei imagini sexuale poate duce deja la niste concluzii precare. Ce-i drept, nu avem toti aceeasi abordare in fata sexului, nu suntem toti confortabili cu contemplarea „chestiunii' si nu avem mereu profunzimea de a interpreta imaginea ca fiind artistica, nu pur pornografica si, deci, agresiva. E adevarat, ceea ce ne incurca teribil sa admiram partea frumoasa e vulgaritatea aproape de neevitat, mai ales in zona mediatica. Facem tot mai greu diferenta intre un nud artistic si o fotografie sexual explicita si ni se pare foarte subreda imaginea unei actrite care a pozat sau a aparut dezbracata de-a lungul si de-a latul carierei.
Si, totusi, interesul pentru sex nu scade, ci doar se transforma de la o epoca la alta, mereu in altceva… mai intens, as spune. Bunaoara, cea mai vanduta carte din lume, cu cea mai rapida ascensiune de vanzari vreodata e Fifty Shades of Grey (in trei volume groase si aspru criticate de pudibonzi). Autoarea (E.L. James) a indraznit sa spuna o poveste… de nespus, pe care peste 20 de milioane de oameni au citit-o cu nesat, caci la fiecare doua-trei pagini e descrisa o apriga si neobisnuita partida de sex intre protagonisti (care, pentru salvarea situatiei, se iubeau). N-o s-o recomand ca pe o lectura obligatorie, dar nici n-am sa afirm ca nu m-a prins si ca n-am savarsit toate cele trei volume relativ repede. Nu e primul scriitor care a deschis abrupt subiectul sexual, dar e prima care s-a dus intr-o zona interzisa, aproape de neimaginat intr-o viata blajina de cuplu.
Si, de parca nu eram suficient incarcata de poveste, am descoperit la FNAC un album superb cu poze realizate numai de fotografi celebri, pline de Monica Bellucci… goala. Rasfoiam albumul si un vanzator s-a uitat peste umarul meu si mi-a zis „elle est magnifique', oftand. I-am zambit si m-am gandit o clipa la viata lui, la visele lui erotice, ca doar e om – si mai ales barbat –, chiar daca fizicul nu-l ajuta sa aiba vreodata o femeie ca aceea pe care o admiram amindoi…
Iata cum, la muzeu sau librarie, in filme sau in viata, sexul e de neevitat, se pare. Comportamentul libertin, deschiderea totala in fata oricarei provocari sexuale nu vin la pachet cu dorintele ascunse ale fiecaruia, caci intre ele e un zid numit pudoare, mai solid, mai cu ferestre, mai subred – dupa cum o fi norocul fiecaruia de a intalni jumatatea perfect priceputa sa se ocupe de… zid.
De ani de zile imi pregatesc raspunsul potrivit pentru cand o fi sa ma intrebe fi-miu ce-i ala sex. M-am gandit, dupa ce-am tot citit si intrebat specialisti, ca varianta castigatoare de raspuns ar fi sa-i spun ca sexul nu e ceva rau, dar nu e ceva pentru varsta lui, asa cum nu e nici condusul masinii, nici posesia unei carti de credit, nici alte actiuni pe care nu le poate face cat e copil. Nu stiu sigur daca o sa adaug ca asa se fac copiii, prin sex, pentru ca mi-e teama ca va trece la urmatorul set de intrebari (e genul curios si persuasiv). Culmea, e o intrebare pentru care ar trebui sa ne pregatim temeinic, desi bunicilor noastre nu li s-ar fi parut ca se cade sa dezbatem subiectul.
Si, totusi, cred ca cea mai frumoasa introducere in subiect le-o putem face copiilor nostri tot cu ajutorul artei. L-am dus la MoMA, celebrul muzeu din New York, si nu m-am mirat deloc ca inocenta nu i-a asternut nici o reactie pe fata, privind sculptura „Family Romance'. Lucrarea lui Charles Ray, infatisand o familie cu mama, tata si doi copii, toti de aceeasi statura si toti dezbracati, cu toate detaliile la vedere, a fost doar o imagine care i s-a parut amuzanta, nu pentru ca i-a vazut dezbracati, ci pentru ca mama si tata erau la fel de mici ca si copiii!
Sexul n-ar trebui sa incurce viata nimanui, ci s-o faca mai pura, mai sanatoasa, mai fericita. Ramane doar sa stabilim cum tratam chestiunea si cat de pregatiti suntem pentru schimbari, provocari si… vise.
Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.
Foto: Shutterstock