Psihoterapia – la ce este buna?

Una dintre cele mai cunoscute si mai spectaculoase carti care redau o experienta personala de psihote­rapie este, fara indoiala, romanul-marturie al scriitoarei franceze Marie Cardinal, Les mots pour le dire (tradusa si in romaneste, la editura Trei, sub titlul Cuvinte care elibereaza). Marie, eroina-autoare a cartii, fusese consultata de nenumarati medici inainte sa-l intilneasca pe acel omulet care ii va schimba destinul. El era psihanalist. Ea era dispe­rata. Marie suferea de ani multi de o cvasi-constanta pierdere de singe. Ginecologii si alti spe­cialisti nu reusisera s-o vindece. Total inchisa in ea, Marie refuza sa mai iasa sau sa mai vada pe cineva, inclusiv pe propriii copii, iar angoasa o cuprinde cu totul, pina intr-atit incit rudele hotarasc sa o interneze intr-o cli­nica de boli mintale. Intr-o zi, ea se hotaraste sa evadeze si sa incerce psihana­liza, fara a crede cu adevarat ca asta o va ajuta, dar, in acelasi timp, fara a avea alternativa. Drumul pe care il va parcurge incepind din acest moment va fi lung si plin de obstacole, va redeschide rani vechi din copilarie, dar, cu ajutorul psihanalizei freudiene, va gasi, in cele din urma, raspunsurile salvatoare la toate intrebarile ei.

De multe ori, pe par­cursul lecturii, e greu sa-ti imaginezi ca aceasta istorie este adevarata. Dar este atit de frumoasa! Marturia insasi are o forta uluitoare. Citind-o, te simti putin voyeur, plonjind in mijlocul celor mai intime aspecte ale vietii unei femei in suferinta. Si ceea ce intelegi clar in final este imensa forta a cuvintelor. Caci, pina la urma, cuvintele sint cele care o elibereaza pe eroina cartii, alaturi de care descoperim si noi, cititorii, ca fantasmele cele mai cumplite pot fi distruse doar spunindu-le pe nume. Cazul despre care v-am povestit este unul grav si poate ca nu v-am spus nimic nou, pentru ca oricine stie ca problemele psihice majore se trateaza la psihiatru sau la psihoterapeut.

Ceea ce se stie mai putin – in Romania, caci in Occident lucrurile stau cu totul altfel – e ca nu doar persoanele care sufera de o afectiune nervoasa serioasa pot consulta un psihoterapeut. „Un psihoterapeut', mi-a explicat Oltea Joja, doctor in psihologie la Institutul de Endo­crinologie „C.I. Parhon din Bucuresti, „poate trata si tulburari psihice care nu sint boli, cum sint depresiile, anxietatile, tulburarile de alimentatie, tulburarile psihosomatice (neurodermite, boli coronariene, tulburari sexuale, cefalee) etc. La terapeut putem, de asemenea, sa tratam probleme de viata: conflicte familiale, conflicte profesionale, conflicte parteneriale, dar putem trata si alte aspecte, precum incre­derea de sine sau probleme de integrare in grup, de socializare, sau probleme legate de schimbarea locului de munca. Eu am pacienti cu MBA care au probleme de acomodare atunci cind ajung sa lucreze intr-o firma noua. Chiar daca au deja experienta. Si atunci facem scenarii de abordare a unor sefi, de exemplu, creind alternative si, incet-incet, lucrurile incep sa mearga bine.'

Exista o multitudine de semnale de alarma care indica necesitatea unei terapii, de la probleme de cuplu sau de familie persistente, pina la abuzul de alcool sau droguri, de la singuratate, depresie sau tulburari sexuale, pina la tulburari fizice inexplicabile sau inabilitatea de a stabili si a atinge scopuri. Cine se poate lauda ca n-a avut niciodata nevoie de ajutor? De obicei, incerci sa depasesti singur problema. Sau, poate, ceri ajutorul familiei sau al unui prieten. Uneori, simplul fapt ca vorbesti cu cineva apropiat si iti clarifici problemele te ajuta sa depasesti un moment mai greu. Insa daca nimic din toate astea nu merge, daca te simti in continuare nefericit si daca asta iti afecteaza mun­ca, relatiile cu cei din jurul tau sau chiar increderea in tine, atunci ar fi bine sa-ti faci o programare la un psihoterapeut.

Bineinteles ca multi oameni resimt un disconfort destul de mare in a face acest lucru, de aceea un procent foarte mic dintre cei care ar avea nevoie de ajutor apeleaza la psihote­rapeut, gasindu-si fiecare motivele sale. „In Roma­nia persista mentalitatea ca «stiu eu mai bine», sustine Oltea Joja. „Si apoi exista si ideea ca e rusine sa mergi la psiholog, ca trebuie sa te descurci singur pentru ca si bunica, si mama s-au descurcat singure. Dar viata de azi e mult mai complexa, asa ca poate nu e rau sa ne lasam consiliati de un specialist, cu libertatea de a alege singuri solutia problemei. Psihologul nu le stie pe toate, dar, cel putin, este un expert cu care iti poti confrunta ideile.'

Da, viata de azi e mult mai complexa decit cea de pe vremea bunicii, iar omul nu poate tine intotdeauna pasul cu ritmul alert in care se desfasoara totul. Acest fapt influenteaza perceptia noastra asupra lumii si sintem nevoiti sa ne adaptam noilor conditii prin reorganizarea psihicului. Societatea contemporana a creat, prin dinamica ei progresiva, o serie de conditii care au un impact semnificativ asupra individului. Citeva exemple la indemina oricui? Unul ar fi abundenta informationala fara precedent in istorie. Ginditi-va ca in ultimii 50-60 de ani omenirea a acumulat cam tot atita informatie cit in intreaga sa istorie de pina atunci. De vreme ce n-ai cum sa le cuprinzi pe toate, ajungi sa percepi doar imaginea de ansamblu, fara a mai distinge detaliile, iar asta devine o deprindere a psihicului uman. Drept rezultat, atunci cind ne confruntam cu o problema dificila, de multe ori nu sintem in stare sa descoperim pasii marunti care duc la rezol­varea ei, sfirsind prin a fi coplesiti si a nu gasi solutii.

O alta caracteristica a societatii de azi este viteza. Daca viteza este extrem de bine-venita atunci cind e vorba de partea practica a vietii, ea nu mai constituie deloc un avantaj cind e aplicata in alte domenii ale vietii, cum ar fi, de exemplu, construi­rea unei relatii. Nu poti avea dintr-o data o relatie buna cu colegii tai atunci cind ai un nou job, de exemplu. Dar toti vrem o relatie excelenta cu cei alaturi de care lucram, si asta imediat, fara sa ne gindim nici un moment cit timp iti trebuie ca sa cu­nosti pe cineva. La fel, intr-o relatie de cuplu, cei mai multi dintre se­menii nostri se asteapta imediat la o intimitate profunda si se pacalesc ca au dobindit-o prin simplul fapt de a se culca cu cineva inainte chiar de a ajunge sa stie cine e acea persoana, cu adevarat. Mai amintesc doar de impac­tul pe care il are televi­ziunea asupra psihicului. Te uiti zi de zi la televizor, vezi cum proble­me majore de viata apar si sint rezolvate in 30-40 de minute, cit dureaza un episod al unui serial TV (cu tot cu pauzele pu­bli­ci­tare!) si ajungi sa crezi ca viata e simpla. Cind, insa, te lovesti de pro­blemele vietii adevarate si vezi ca nu-i asa, frustrarea este uriasa.

E drept ca nu toti reactionam la fel. Unii reusesc sa trea­­ca singuri peste momentele dificile, altii nu. Oltea Joja explica de ce: „Oamenii au competente sociale diferite. Cei mai competenti social isi rezolva problemele mai usor – in loc sa se certe, cauta solutii. E un lucru care tine foarte mult de educatie. Inte­ligenta unui om nu se masoara doar prin acel indice IQ, ci si prin inteligenta sociala. Marii manageri nu sint cei care au avut zece la scoala, ci aceia care au inteligenta sociala. Apoi, mai exis­ta acea inteligenta emo­tionala, care ne ajuta sa fim mai empatici si sa sesizam mai usor semnificatia gesturilor si vorbelor celor de linga noi, traversind mai lin unele probleme de viata.'

Am intrebat-o pe Oltea Joja, curioasa sa arunc si eu o privire, ce se-ntimpla, de fapt, la o sedinta de psihoterapie. „Ce se-ntimpla se-ntimpla diferit, in functie de formatia terapeutului. Psihoterapia exista de la Freud incoace. El a descoperit ca faptul de a sta de vorba cu oamenii poate avea un impact foarte mare si ca prin asta se poate schimba ceva. Aceasta descoperire a fost una epocala. Astazi, prin neuro-imaging, un procedeu foarte folosit, se poate vedea ca o anumita experienta, strict verbala, schimba aspectul cerebral.'

Hm, se pare ca revenim la puterea cuvintului. Dar aceasta forta e cunoscuta de catre omenire din frageda ei pruncie, nu? „Asa este', imi confirma Oltea Joja, „insa pe atunci nu existau inca cunostintele de biochimie din zilele noastre. Eu am vazut imagini ale creierului uman si va asi­gur ca este spectaculos ceea ce se-ntimpla. Dar sa revenim la psihoterapie. De la Freud si pina in anii 50 a dominat psihanaliza, care pentru noi este astazi o scoala extraordinara si mama tuturor terapiilor.

Dar exista si un tata al te­rapiilor, care a aparut abia in cel de-al doilea trend si care se numeste behavi­orism. Terapia rezultata din acest al doilea curent se numeste terapie cognitiv-comporta­men­tala. In afara de aceste doua mari trend-uri, psihanaliza si terapia cognitiv-comportamentala, exista si multe alte forme de psihoterapie.

Acuma, ce facem la o sedinta de psihoterapie? La o sedinta de psihote­rapie stam de vorba, im­partasim, edu­cam sentimente, ne confruntam ideile, ridem, plingem, experimentam. In functie de forma de terapie pe care o facem, discutia este mai mult sau mai putin directiva (adica orientata catre un scop), mai mult sau mai putin structurata. In psihanaliza, de exemplu, discutia este non-directiva si principiul este ca pacientul, vorbind ani de zile, va ajunge singur la catharsis pentru ca va recunoste unde stau pro­blemele lui. In cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, lucrurile decurg altfel. Aici stam de vorba, omul isi descrie problemele si, in functie de acestea, facem un plan de actiune. Pentru ca in te­rapia cognitiv-comportamentala, pacientul nu sta la nesfirsit. De fapt, fiecare ma in­treaba la inceput cite sedinte va trebui sa faca. Eu ii spun ca am nevoie de trei-cinci sedinte, in care sa putem identifica pro­blemele, sa facem un profil si un plan. Abia apoi pot sa spun cam cit timp va dura terapia. De regula, e vorba de citeva luni, maximum un an, chiar doi, daca proble­mele sint mai complicate.'

Am intrebat-o pe Oltea Joja daca psihoterapia cognitiv-comportamentala ii ajuta pe oameni sa se cunoasca mai bine. „Ii ajutam sa-si redescopere resursele si astfel sa-si rezolve problemele. Ceea ce vrem noi sa facem a fost exprimat de Shakespeare, in Hamlet: «Noi stim ce sintem, dar nu stim ce putem fi.» |n momentul cind o persoana vine la psiholog, o face pentru ca ceva in viata acestei persoane nu merge bine. Ceea ce ii cerem noi atunci este o schimbare. Eu nu stiu daca il fac sa se cunoasca. Psihanaliza, da, il ajuta pe om sa se cunoasca. Dar eu cred ca oamenii sint intr-o permanenta schimbare. Sigur ca exista un nucleu care ramine neschimbat, dar experientele prin care trecem ne schimba mereu. Ceea ce in­cerc sa-l fac pe om sa cunoasca sint propriile resur­se. Construim impreuna cu pacientii nostri alter­­na­tive de schimbare a stilului de viata, a felului de a interactiona, a manierei de a vedea lumea din jur. Oamenii care ajung la mine au o mare nevoie ca in viata lor sa se schimbe ceva.'

Pentru o persoana care recurge la terapie, rela­tia sa cu terapeutul e foarte importanta. Calitatea interactiunii dintre terapeut si client poate varia in functie de circumstante si de tipul de terapie practicata de acesta. Unii terapeuti iti exploreaza sentimentele; altii se concentreaza mai mult asupra alternativelor de rezolvare a problemelor cu care te confrunti. Unii pot ezita sa-ti dea sfaturi directe, altii fac un plan clar de terapie. O sedinta dureaza intre 45 si 60 de minute.

Adeseori, terapeutul ii sugereaza clientului sau anumite lecturi sau ii da diverse „teme pentru acasa'. Dar cel mai important lucru este acela ca te­rapia nu se face „pe tine', ci „cu tine' si clientul ajun­ge intr-un fel coautor la „vindecarea' sa. Si ar mai fi ceva foarte important in demersul ori­cui va apela la psihoterapie: acorda-ti putin timp pen­tru tine, in care sa-ti poti identifica problemele si felul in care reactionezi la ele, in care sa inveti si sa-ti insusesti alte obiceiuri. Asteapta-te ca terapeutul sa incerce sa-ti schimbe unele puncte de vedere si sa te puna sa muncesti cu tine insuti. Tera­pia este, pina la urma, o forma de re-educare, intr-un parteneriat suportiv cu cineva care te intelege si stie sa rezolve problemele care ti-au provocat atita suferinta.

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK