O buna prietena, arhitecta si fotografa stabilita la New York de peste 30 de ani, a venit recent la Bucuresti. Nu mai fusese de 11 ani. Dupa ce-am depanat amintiri comune din Big Apple, „orasul care nu doarme niciodata” (unde n-am mai ajuns de 7 ani...), am intrebat-o, fireste, cum i se pare Bucurestiul, orasul in care amindoi ne-am nascut.
Primul lucru pe care mi l-a spus este ca a fost socata de cum se imbraca tineretul. Fetele i s-au parut ca arata ca niste prostituate, iar baietii ca niste pesti. N-a fost nevoie s-o mai intreb ce vrea sa spuna; am inteles imediat.
Prietena mea este un om care a calatorit si calatoreste mult, obisnuita cu lucrurile cele mai exotice si mai socante. Este o femeie de lume, absolut OK cu toate indraznelile – vestimentare, mentale si comportamentale. Ea insasi este mereu trendy/cool, se-mbraca nonconformist si, la NY, merge mai mult cu bicicleta. Pe scurt, nu este o „incuiata'.
Si totusi, ceea ce a vazut in capitala noastra – aceeasi care, recent, a iesit penultima din lume intr-un clasament al celor mai nepoliticoase orase – i-a zdruncinat serios simtul estetic… Am putea spune, intr-adevar, ca traim intr-o asemenea vulgaritate incit nici nu o mai percepem: trebuie sa vina cineva din afara ca s-o remarce. Numai ca aceasta vulgaritate – vestimentara – nu este decit virful (foarte vulgar) al aisbergului.
Vulgaritatea este peste tot, nu doar in asa-zisa „moda' a strazii. Este vulgaritatea clasei politice, in care s-au infiltrat personaje pe care n-ai vrea sa le inviti acasa la tine. Este vulgaritatea majoritatii televiziunilor, in care sint invitate personaje care intra, astfel, in casa la tine. Este vulgaritatea unei „biserici nationale', care bate palma cu patronul unui club de fotbal. Este vulgaritatea vilelor noilor imbogatiti, pe linga care „palatele cu turnulete' ale rromilor au macar haz.
Este vulgaritatea manelelor care rasuna de peste tot si pe care niste tineri trendy/cool le apara in numele dreptului la expresie „artistica'. Este vulgaritatea scormonirii in viata privata din prea multe publicatii de gang. Este vulgaritatea de a te reduce la practicile tale sexuale, de parca ai fi un animal. Este vulgaritatea de a cere cuplurilor sa se reproduca si femeii sa produca plozi pe banda rulanta, pentru ca asta e „menirea' lor. Este vulgaritatea pe care o stim, o privim, o simtim si-n fata careia sintem descoperiti…
De aceea, iata, va intreb – in acest colt de pagina: Cum credeti ca am putea scapa de vulgaritate?
Articol publicat in ELLE August 2006