A devenit deja folclor ideea conform căreia bogăția unei țări nu constă în cantitatea de petrol sau în numărul de diamante pe care le posedă, ci în educație. Un popor educat, într-un stat în care sistemul de învățământ este văzut ca o componentă esențială pentru buna funcționare a societății, are șanse la o dezvoltare rapidă și sănătoasă. În România, însă, lucrurile nu stau tocmai așa în ceea ce privește educația. De foarte mulți ani bugete prea mici sunt alocate învățământului, vedem dascăli nemulțumiți, elevi supraîncărcați cu materii inutile sau care renunță la școală, și metode de predare învechite, care nu sunt în concordanță cu realitățile zilei. Elevi, studenți și cadre didactice l-au întrebat pe Dan Barna, candidat la președinție din partea USR, despre problemele cu care se confruntă România în acest moment în domeniul educației și despre cum ar trebui să evolueze lucrurile, din perspectiva sa, în acest sector.
ELLE: Educația este una dintre prioritățile partidului – care este viziunea largă a lui Dan Barna despre educație, dincolo de măsurile care vizează reducerea abandonului școlar? (N.B., profesor de matematică)
Dan Barna: Educația, învățământul ca sistem funcțional al societății, are trei componente: accesul, participarea și calitatea. Ceea ce s-a întâmplat de 30 de ani încoace, într-o pondere mai mică sau mai mare, au fost investiții pe partea de acces și pe partea de participare (voucher-e pentru grădinițe, masă caldă în școli etc.), nefăcându-se aproape nimic pe partea de calitate. Investiția în calitate presupune creșterea rolului părinților – și este unul dintre elementele cheie în programul nostru de guvernare. Părinții trebuie să aibă un rol în felul în care e constituită curricula, în felul în care școala funcționează, în felul în care aceasta selectează dascălii de calitate. O altă direcție foarte importantă este investiția celor șase procente de la buget despre care se vorbește, dar care nu trec niciodată de 3%. Investiția în educație înseamnă dascăli competenți, care, dacă vor fi bine plătiți, vor genera rezultate bune. E timpul să investim în calitate, adică în metode moderne de învățare continuă pentru dascăli și în infrastructură pentru educație. De asemenea, privirea critică, analiza sunt fundamentale pentru elevi, însă pentru asta avem nevoie să pregătim dascălii.
ELLE: Nu mai știm de câți ani elevii nu își primesc manualele la timp – oricum, aceste manuale sunt pline de greșeli, iar uneori mint de-a dreptul în legătură cu episoade istorice sau alte asemenea lucruri. Ce se poate face în legătură cu asta? (D.M., elevă liceu)
D.B.: Unul dintre criteriile pe care USR le promovează foarte mult este meritocrația. Un sistem în care să vezi că dascălului îi pasă, care se uită la ce se predă și în Finlanda, și în Germania, și în Austria, care își adaptează metodele. Soluția este o liberalizare a pieței manualelor, o liberalizare a instrumentelor educaționale, astfel încât dascălii să poată avea aceste opțiuni deschise. În nici un caz această centralizare a manualului de stat nu poate să funcționeze. A fost o metodă disperată adoptată de actuala guvernare și o situație din care sper să ieșim.
ELLE: Cum pot fi pregătiți profesorii tineri pentru cerințele educative de azi? Și cum se pot adapta profesorii cu vechime unor cerințe care nici nu existau în momentele în care ei și-au făcut pregătirea și care par să îi depășească complet (tehnologie, deficit de atenție etc.)? (I.M., profesor pensionar de limba și literatură română)
D.B: Soluția este una simplă, se numește învățare continuă. Înainte să devin politician, eram formator pentru adulți. Am susținut sute de instruiri pentru mii de oameni în domeniul fondurilor europene, achizițiilor, vorbitului în public, negocierii, managementului de proiecte etc. În toți acești 20 de ani în care am instruit oameni, la rândul meu am fost la alte zeci de cursuri și instruiri, încercând să înțeleg și să folosesc metodele care erau folosite de alte companii sau de alte instituții de învățământ. Și exact lucrul acesta face parte și din programul nostru de educație: dezvoltarea și funcționalizarea unui mecanism de educație continuă pentru dascăli.
ELLE: De fiecare dată când se discută bugetul pentru educație, dezbaterile pornesc de la 6%, dar în cele din urmă educația nu are alocat niciodată peste 3%. De ce se întâmplă asta? Care ar fi procentul rezonabil pentru educație în viziunea dumneavoastră? (A.I., profesor de geografie)
D.B: Se întâmplă pentru că, în ultimii 30 de ani, educația nu a fost considerată niciodată o prioritate. Spun asta uitându-mă la ce personalități au fost puse în funcția de ministru al educației. Cu foarte puține excepții, au fost oameni fără o performanță profesională reală în acest domeniu. A fost total neglijat învățământul preșcolar, primar, atenția fiind îndreptată doar către cel universitar. Pentru mine chiar este o prioritate, fiind unul dintre demersurile pe care le susțin cu toată asumarea. Este unul dintre criteriile pe care le voi avea în vedere ca viitor președinte al României. Fiindcă președintele are acest atribut, nu vorbim numai de o intenție a Guvernului, vorbim și de rolul președintelui în aprobarea bugetului și în susținerea ca această prioritate să fie respectată.
ELLE: S-a discutat recent despre școlile tehnologice ca fiind cele unde ar trebui să ajungă elevii care nu ajung la licee teoretice. Care e opinia dvs. despre această dezbatere? (I.B., director liceu tehnologic)
D.B: Este o jignire pentru ceea ce înseamnă meseriile și profesiile în România. În ultimele patru săptămâni am fost în țară, am vizitat toate județele țării și foarte multe companii. Mulți dintre angajatori îmi spuneau un singur lucru: „nu mai găsim tineri care să lucreze pe mașini de comandă numerică și pe computere pe care să proiectăm piese complexe pentru avion. Și asta vine din lipsa unui învățământ dual, din lipsa unui sistem de învățământ în care tinerii cu vocație pentru profesii, pentru meserii, să poată să intre. Ideea ca doar cei care citesc și socotesc cu dificultate, doar cei care au note sub 5 să urmeze o meserie, este o idee jignitoare pentru ideea de dezvoltare a României. Învățământul profesional trebuie să fie o alternativă activă și reală pentru toți copiii, nu doar pentru cei care nu reușesc.
ELLE: Educația pentru sănătate și, mai specific, educația sexuală ca parte din aceasta, constituie un subiect de dezbatere de mulți ani, iar în contextul numărului uriaș de mame minore, al lipsei de informații despre consimțământ, unde se poziționează USR față de asta? Dar candidatul Dan Barna? (A.P., profesor socio-umane)
D.B: Educația pentru sănătate este unul dintre elementele fără de care nu putem vorbi de o țară civilizată. Eu spun în programul și în campania mea că putem fi fericiți și aici, în România. Adică într-o țară civilizată, în care se respectă legea, în care folosim resurse pentru spitale, pentru școli de bună calitate, pentru infrastructură. Școli de bună calitate înseamnă o curriculă în care educația pentru sănătate este elementul- cheie. Nu vorbesc doar de educația sexuală, vorbesc și de educația alimentară sau de cea legată de igienă. Vrem să avem niște adolescenți educați, informați, care nu își distrug viața pentru că nu a existat o oră în care să li se spună cum trebuie să aibă grijă de ei.
ELLE: Una dintre cele mai discutate teme legate de educație este abandonul școlar. De ce avem nevoie pentru a-l reduce? De ce renunță copiii din România la școală în numere atât de mari? (A.C., elev)
D.B: Măsurile de acces și de participare au mai redus acest fenomen, dar el e în continuare activ pentru că, pe de o parte, părinții nu înțeleg încă utilitatea școlii și a educației, pentru că le lipsesc modele, pentru că nu există informare și educare a părinților – sau există doar prin proiecte pilot. Linia pe care o vedem pentru reducerea abandonului este tocmai aceea de a acorda sprijin și de a construi perspective pentru aceste familii. De asemenea, în momentul în care ai un dascăl care folosește metode moderne, atractive pentru copii, aceștia vor avea tendința de a veni la școală.
ELLE: Școlile din România, indiferent de nivel, pregătesc copiii la nivel mai ales teoretic. Cât de importantă ar fi pregătirea lor practică? (C.I., elevă)
D.B: Fiecare regiune, fiecare zonă are anumite perspective de dezvoltare și particularități. Iar dacă profesorii sunt instruiți și urmăresc care sunt direcțiile de dezvoltare la nivel european sau național pot să își adapteze metodele de educație, astfel încât tinerii să învețe lucruri care le-ar putea fi de folos în viața de zi cu zi și în carieră. Gândirea critică lipsește momentan, deși e mult mai importantă decât gândirea memorativă. De exemplu, ar trebui dezvoltată capacitatea elevilor de a nu lua pe nemestecate o știre de la televizor, într-o societate în care războiul nu va mai fi în tranșee pe câmp, ci pe ecranele telefoanelor mobile.
ELLE: În învățământul preuniversitar numărul de ore și de materii este uriaș – există soluții pentru asta? (A.A., elevă)
D.B: O regândire structurală a întregii modalități de abordare a educației. E inacceptabil ca elevii să muncească mai mult decât un angajat. În momentul în care ai mai mult de opt ore pe zi de muncă pentru școală, ceva nu e în regulă. Ceea ce ne propunem sunt mai multe activități la clasă și mai puține teme pentru acasă. Iar activitățile la clasă nu presupun mai multe probleme, ci înseamnă adaptarea sistemului și a curriculei la cerințele actuale, la instrumente de educație și tehnici creative, care să îi stimuleze pe copii, să îi țină implicați și activi. Toate acestea se rezolvă folosind instrumente adecvate care se găsesc la nivel mondial. Nu trebuie să inventăm apa caldă din nou, să descoperim democrația originală, ci pur și simplu să folosim metodele care au avut succes în alte state.
Foto: Vlad Chirea
PROMOVARE ELECTORALĂ