Pretul fericirii

Spunem ca vrem sa fim fericiti – si, cel putin la nivel declarativ, e chiar adevarat. Dar suntem dispusi sa facem pasi catre realizarea viselor despre care credem ca ne-ar implini? Sau, poate, nici macar n-avem nevoie de ele?

Vrei sa traiesti o frumoasa poveste de dragoste, care sa dureze o viata? Sa ai un job care sa-ti insenineze zilele de luni? Hobby-uri exotice si vacante ravisante? Un corp sculptat? E trendy, ba chiar normal sa-ti doresti aceste lucruri. Pentru ca „sa vrei e usor. La fel de usor pe cat e sa-ti agati fericirea de aceste scopuri.

Insa ce ar trebui, de fapt, sa te intrebi este daca esti dispusa sa platesti pretul lor. Dupa cum spunea Britney Spears recent intr-o melodie, „You want a hot body? You want a Bugatti? You want a Maserati? Youd better work, bitch. De multe ori, pentru a descoperi o persoana cu care sa te potrivesti, risti sa saruti broaste care nu se transforma niciodata in printi, sa suporti turbulente emotionale sau sa te holbezi cu orele la telefon, asteptand in zadar un semn.

Preferi sa treci prin acest carusel, fara a avea vreo garantie ca la final vei primi ca premiu relatia pe care ti-o doresti? Sau te multumesti cu o legatura amoroasa in care te simti confortabil, pentru a fi in randul lumii? Apoi, succesul financiar se asocieaza adesea cu afaceri riscante sau chiar dubioase, cu nopti albite de grija platii angajatilor, a creditorilor, de stresul unui posibil esec sau de tone de munca birocratica, plictisitoare.

Te vezi in aceasta ipostaza? Sau iti respecti atributiile zilnic, pentru a putea „sparge usa biroului fix la ora plecarii, visand sa ajungi acasa la serialul preferat, traind zilnic cu gandul la weekend? Sa nu mai spun cate eforturi presupune acel trup frumos modelat pe care stim toate ca l-am putea obtine daca am avea o toleranta ridicata la infometare, plus energie si chef de sport regulat.

„In strafundurile mintii noastre stim ce ar trebui sa facem, dar, cumva, nu putem incepe, spunea psihologul si filosoful american William James. Pe de alta parte, si durerea aferenta fericirii tine tot de aptitudini. Unor oameni, adrenalina riscului in dragoste sau in business le da o dependenta dulce, antrenamentele istovitoare le ofera echilibru, iar orele petrecute intre cifre si coduri le percep ca pe o joaca.

Deci, poate, in loc sa declaram ca vrem anumite lucruri, ar trebui sa recunoastem ca nu ni le dorim suficient de mult, ca nu suntem (pre)dispusi sa platim pretul fericirii. Sau sufletul nostru stie ca dorintele respective sunt sugerate de media, arta sau consumerism si ca pur si simplu suna bine, la nivel oratoric. Cumva, intuitia ne spune ca implinirea scopurilor artificiale nu ne-ar aduce fericirea si de aceea nu gasim energia si hotararea pentru a le atinge. Atunci, de ce ne mintim?

„Cand nu facem pasi constanti catre visele noastre, fie nu credem cu adevarat in ele, fie nu avem o motivatie personala suficient de puternica pentru a ne mobiliza resursele. Din experienta de life coach, am observat ca cel mai adesea oamenii initiaza actiuni catre implinirea scopurilor, dar se opresc prea devreme, atunci cand rezultatele intarzie sa apara. Apoi vine frustrarea, urmata de alte sentimente neconstructive precum furia, frica, rusinea etc. Sau, din cauza unor traume din copilarie, avem anumiti neuroreceptori blocati, si oricat ne-am propune constient sa facem anumite lucruri, nu reusim deoarece acele evenimente au creat tipare negative la nivel subconstient, obstacole subconstiente in calea propriului succes (de exemplu, «nu merit sa fiu iubita», «trebuie sa tac pentru a fi acceptata» ,«nu sunt frumoasa» etc.), spune Maria-Iris Hoeppe, life and executive coach.

Insa de multe ori, chiar daca avem motive multiple care, in teorie, ar trebui (sau ar fi trebuit) sa ne aduca fericirea, ravnitul sentiment se lasa asteptat. Iar cand viata ne interzice ceva (de exemplu, nu poti sa emigrezi din cauza constrangerilor profesionale, nu poti sa faci copii din cauza unei complicatii medicale, nu poti sa fii cu cel iubit pentru ca are un alt angajament), toate celelalte elemente pozitive din viata sunt intunecate, eclipsate, anulate de un singur nor. „E usor sa lasam ceva inaccesibil sa ne absoarba toata atentia. E, intr-un fel, tentatia fructului oprit care pare singurul element colorat intr-o lume alb-negru. Si cred ca e utopic sa ne spunem ca ne vom elibera miraculos de aceste dorinte, insa daca am analiza mecanismul dorintelor ne-am da seama ca, odata atins, un vis isi pierde puterea pe care o are asupra ta, spune Maria Dinu, life coach.

Fericirea, acest termen abstract si filosofic, decodat de oamenii de stiinta in formule chimice (explicat de neurotransmitatori precum endorfina, adrenalina, serotonina sau dopamina), e o himera. Da, chiar asa! Pentru ca sunt prea putine momentele in care o constientizam. Mai mereu percepem fericirea retrospectiv, cu nostalgie. Si cum cercetari recente ne-au demonstrat ca prietenul nostru de incredere, creierul, ne infrumuseteaza amintirile in mod intentionat, asta inseamna ca fericirea clipelor trecute poate fi doar o clipa deformata, idealizata? O minciuna care nu ne lasa sa ne bucuram de prezent?

„Cand privim retrospectiv, avem capacitatea de a judeca o situatie dupa intreaga ei complexitate, si o putem aprecia obiectiv – acest lucru ne face sa avem senzatia ca momentele trecute sunt frumoase in lumina intregului, spune Maria Dinu. Iar oamenii de stiinta sustin ca oricum traim in trecut, pentru ca in momentul in care constientizam informatiile primite de la receptorii simturilor, pana sa ajungem sa o judecam, clipa a trecut deja. Deci e normal sa vorbim de fericire doar la timpuri trecute, si cu speranta, la timpuri viitoare.

De fapt, uita tot ce ai citit pana acum. Nu doar in acest articol, ci tot ce ai citit vreodata despre fericire. O teorie sustinuta de Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Universitatea Harvard si autorul bestseller-ului Stumbling on Happiness, in cadrul unei conferinte TED, spune ca intre noi si fericire e un zid, un dusman. Si anume sinele. Dar nu la modul la care ne-am imagina, nu e vorba despre acel „eu lenes care nu are chef de munca sau nu dispune de taria de a-si asuma riscuri. In conferinta sa, omul de stiinta a prezentat rezultatele mai multor experimente care aratau ca oamenii pot fi fericiti in circumstante deplorabile. Cel mai naucitor exemplu a fost monitorizarea nivelurilor neurotransmitatorilor unor castigatori la Loto, versus cele ale unor persoane ramase paralizate, la doar trei luni de la fericitul/tragicul eveniment. Se pare ca oamenii in cauza erau la fel de fericiti atat in urma unei intamplari norocoase, cat si in urma unei traume. Pentru ca evenimentele, indiferent de natura lor, nu au efecte permanente asupra nivelului nostru de fericire.
Cum e posibil asa ceva? Lobul frontal, cea mai recent dezvoltata parte a creierului uman, functioneaza ca un sistem imunitar care ne ajuta sa sintetizam fericirea. Mai exact, ne formeaza o parere despre lume care sa ne convina, care sa ne ajute sa vedem jumatatea plina a paharului. Acest sistem imunitar, pe care il numim in mod colocvial optimism, e de fapt un mecanism foarte complex de creare a unei fericiri sintetice. Daniel Gilbert si-a sustinut teoria cu exemple reale ale unor persoane care au ratat niste oportunitati de fericire, cu zambetul pe buze: un inocent care a fost inchis pe nedrept, cand a fost in sfarsit eliberat din inchisoare, a sustinut ca experienta intemnitarii a fost glorioasa; un om de afaceri care a fost pe cale sa investeasca in franciza McDonalds la inceputurile brand-ului, dar n-a facut-o, sustine ca a fost mai bine asa, desi stie ca asta l-ar fi facut un om bogat. Iar un muzician care a facut parte din trupa Beatles, dar a parasit-o inainte sa cunoasca succesul, a declarat ca aceasta alegere l-a facut mult mai fericit decat ar fi fost altfel.

Stiu, multi am fi tentati sa spunem ca acesti oameni sunt ca vulpea care se consoleaza ca nu ajunge la struguri, pentru ca oricum sunt acri. Insa perspectivele recente pe care le avem asupra modului in care functioneaza creierul uman vor schimba sensul acestei expresii. „In societatea noastra, avem convingerea ca fericirea sintetica este inferioara celei naturale, dar din cercetari a rezultat concluzia ca fericirea fabricata e la fel de reala si durabila precum cea pe care o simti atunci cand obtii exact ce vrei, a declarat Daniel Gilbert in timpul conferintei. Conform acestei teorii, toti ar trebui sa fim la fel de fericiti indiferent de circumstante si de situatii. Totusi, privind in jurul meu, constat ca nu e deloc asa. Deci, ce se intampla?

Dusmanii reali ai fericirii (pe langa un creier deficitar la capitolul producerii neurotransmitatorilor) sunt optiunile. Optiunile nesfirsite. Am putea avea un alt iubit, un alt job, o alta soarta. Asa se explica si rezultatele surprinzatoarea ale sondajului care concluziona ca femeile din Arabia Saudita sunt mai fericite decat cele din lumea occidentala. Asa se explica si faptul ca sunt tentata sa cred ca e invers (iata un exemplu de sintetizare a fericirii, cat de privilegiate suntem!). Tocmai asta e ironia sortii, ca ne place la nebunie sa avem de unde alege. Cum am putea sa banuim ca asta e, de fapt, radacina nefericirii?!

„Suntem sclavii obiceiurilor noastre. Si daca ani de zile am practicat un comportament, ne e greu sa renuntam la el, chiar daca ne-a ajutat doar la un moment dat in evolutia noastra, iar in prezent nu ne mai e necesar si ne poate fi chiar nociv, spune Maria-Magdalena Blidarus, life coach. Deci, daca ne-am obisnuit sa fim vesnic nemultumite si am vazut ca insatisfactia ne-a impins spre evolutie personala, ne intrebam de ce oare sa ne multumim cu fericirea artificiala, care ne sopteste ca asa e cel mai bine, ca asa a fost sa fie? Oare nu e totuna cu resemnarea? „Oamenii care traiesc intr-un bun echilibru intre minte, corp si spirit nu stagneaza inutil in nefericire, nu consuma energie fiind suparati sau frustrati, explica Maria-Iris Hoeppe, un life coach care a ghidat multe persoane in cautarea fericirii pierdute.

Poate ca totusi calugarul budist Matthieu Ricard, autorul unor carti despre fericire (bineinteles) si despre dezvoltarea acestei aptitudini (da, aptitudini), avea dreptate cand compara fiinta umana cu un ocean. Spunea ca valurile se ridica vijelios, se sparg de mal si renasc iar, insa in adincime apa e imperturbabila, indiferent ca e vreme frumoasa sau tsunami. Calugarul considera ca fericirea salasluieste in adinc in profunzimea noastra. Oamenii de stiinta i-au scanat creierul si in urma rezultatelor l-au proclamat „cel mai fericit om din lume.

Fericirea feminina in cifre

Conform studiului intitulat „She: In cautarea fericirii ei, realizat de Discovery Networks:

55% din femeile din Romania declara ca sunt fericite cu viata pe care o au;
Dintre femeile implicate in relatii, cele casatorite sunt cele mai fericite (46%);
Stereotipurile masculine, cum ar fi banii (18%) si aspectul fizic (8%), nu se regasesc intre primele zece calitati pe care femeile le cauta la partenerul lor de viata;
Femeile maritate de mai bine de 10 ani (45%) au declarat ca sunt fericite. Acelasi raspuns l-au dat si cele proaspat casatorite (45%);
Femeile care impart cu un partener responsabilitatile legate de ingrijirea copiilor (46%) sunt mai fericite decat cele care se ocupa singure de copii (38%);
42% din mamele care lu¬creaza full-time au declarat ca sunt fericite;
In toate tarile participante la studiu femeile sunt de acord ca sanatatea e mai importanta de¬cat frumusetea, dupa cum au raspuns 98% din femeile din Romania, 97% din Italia si 93% din Rusia;
Tinerele simt ca asupra lor se exercita presiunea de a arata „perfect, dupa cum declara 30% din femeile abia trecute de 20 de ani, in timp ce doar 19% din cele cu varste intre 40-44 de ani sunt de acord cu aceasta afirmatie;
Femeile intre 20-29 de ani simt presiunea ideii ca trebuie „sa reuseasca din prima;
51% din femeile tinere din Romania (20-29 de ani), 63% din Rusia si 35% din Marea Britanie sunt de acord cu afirmatia urmatoare: „Nu am obtinut cat de multe mi-as fi dorit pana la varsta mea'.