Povesti cu rochii de mireasa

Frumoasa. Speciala. Originala. Simpla. Dar sofisticata… Toate fetele viseaza la rochia de mireasa. si nu toata lumea si-o cumpara de la Paris, Milano sau New York. Alice Nicolae a colindat magazinele si atelierele de pe Lipscani, in cautare de povesti.

De la vis la realitate pare un pas. E ca si cum ar fi necesara o bagheta fermecata, o atingere magica si gata, te si vezi imbracata in rochia visurilor tale! In realitate, e o adevarata nebunie: trebuie sa alegi modelul (desi in visul tau e atit de limpede!), materialul, croitoreasa sau casa de moda, sa mergi la probe, sa te rogi sa iasa bine, vezi sa-i placa si soacrei, si mirelui, si prietenelor care – ti-e clar? – or sa te analizeze din cap pina-n picioare!

Am trecut recent pe Lipscani, in Bucuresti, si am redescoperit cit de multe magazine cu rochii de mireasa sint acolo. Magazine mici, cu aspect de pravalie, mai mult lungi decit largi. Manechine in rochii albe infoiate stau inghesuite in spatiul strimt, ca pe un ring de dans al unui bal din alte vremuri. Unele magazine au agatat in bataia vintului un voal, ca sa atraga atentia, sa-si faca reclama, in timp ce altele au scos in strada un manechin-mireasa.

Acum 30 de ani nu se purtau rochii decoltate
Vreau sa aflu povesti. Cum se fac rochiile de mireasa? Cit e de greu? Cum fuge voalul printre degete, cum sint rochiile de azi fata de cele de acum 10 ani, daca femeia aplecata deasupra masinii de cusut se gindeste vreo clipa la fata care va imbraca rochia aceea intr-o buna zi. Poate cea mai frumoasa din viata ei.

Asa ca iau la rind magazinele cu aspect de pravalie interbelica. Va vine sa credeti ca nimeni n-a vrut sa stea de vorba cu mine? Pe urma aveam sa aflu ca majoritatea sint doar negustori, desi unii spuneau ca au si atelier, unde fac rochii de mireasa la comanda. Doar ca nu voiau sa vorbeasca despre asta!

Cineva ma indruma, insa, catre un mic magazin din zona. „Gasiti acolo o doamna care face rochii de 30 de ani! Ea va sti ce sa va spuna! Pe doamna Mia Pop o gasesc in pravalia mica din spatele Bisericii Sf. Gheorghe. Storurile sint ridicate si din vitrina ma privesc manechine-mirese cu un zimbet impietrit. Doamna Mia, cu ochelarii pe nas, cocheta, parca are ceva din aerul manechinelor in rochii albe care o inconjoara. Sint „mirese si la parter, si la etaj. E ca o casa a mireselor! Nu trebuie sa duc munca de lamurire cu doamna Mia. Imi zice franc: „Va spun tot ce vreti!. Asa ca ma asez confortabil, pe un scaun, gata sa ascult povesti strinse in 30 de ani de facut rochii de mireasa.

Sa incercam sa calculam cam cite rochii a facut doamna Mia la viata ei? E aproape imposibil! Aflu, insa, ca femeia din fata mea, ca o ironie a sortii, nu a purtat, la nunta, o rochie de mireasa care sa fie numai a sa. A facut mai intii cununia civila, iar nunta propriu-zisa dupa 14 ani, acasa. „Aveam o vecina care era bulgaroaica – povesteste doamna Mia. „La ei era traditia sa imprumute rochia de mireasa de trei ori. Asa ca mi-a propus sa mi-o imprumute, stiind ca vreau sa ma fac mireasa. A acceptat si a imbracat o rochie simpla, dar frumoasa (stiti cum se spune: toate miresele sint frumoase, la fel si rochiile lor).

„Era toata din dantela, din aceea, ca de nailon. Nu era decoltata, Doamne fereste! O rochie de-a-ntregul, cu talia sus. Nu regret nimic. Am aceleasi amintiri si aceleasi fotografii de la nunta ca toata lumea!

E simplu de ghicit reactia la descrierea rochiei de mai sus a cititoarelor de azi, care inca mai viseaza la rochia lor! De-atunci, insa, anii au trecut, moda, modelele s-au schimbat. Mai putin dorinta fetelor de a avea o rochie unicat.

Corset si fusta
Doamna Mia a facut croitorie de tinara, mai intii la fabrica „Crinul, apoi la domiciliu – cum se spune –, pentru ca se nascuse primul copil. S-a specializat pe rochii de mireasa („Le fac cu ochii inchisi!) si continua sa-i placa ceea ce face si sa se minuneze singura de fiecare rochie care-i iese din mina. Ea creeaza modelele, ea croieste si le lucreaza. Face totul singura. Vorba aceea: „Eu centrez, eu dau cu capul!.

Nu putine au fost zilele prelungite pina tirziu, dupa miezul noptii, care o prindea incercind sa faca un finisaj, sa prinda o perla sau sa termine croiala. Isi aminteste ca masura, calcula, uneori o lua de la capat si fetita o intreba: „Mama, si la croitorie trebuie sa stii matematica?!.

Dupa 1989, a luat spatiul in care lucreaza si azi si unde lumea stie ca o gaseste. „Cind am inceput eu nu se lucra pe corset. Se lucra in pense si neaparat rochii dintr-o singura bucata, cu cordon pe talie sau cu funda la spate. Apoi au aparut rochiile cu talia mai jos, dar tot intreaga. Exista o vorba din batrini ca daca ai rochia de mireasa din doua parti te desparti. Bineintees, e doar o superstitie!

Acum, de ani de zile se fac rochii din doua piese: corset si fusta. Unele fete vor sa le vopseasca si sa le mai poarte pe urma si la alte ocazii. Iar cine e sa se desparta, se desparte oricum! Mi s-a intimplat, de-a lungul timpului, de patru ori sa fac cite doua rochii pentru aceeasi persoana. Eu le ziceam: «Nu vrei, mami, sa-ti faci rochia in alta parte? Poate nu ti-am purtat noroc…». Imi spuneau ca nu am eu sau rochia nici o vina. Si asa e!

Ani intregi, doamna Mia a facut si broderie manuala, pentru ca nu se gaseau atitea dantele, perle sau cristale Swarovski care sa impodobeasca rochiile. Acum gasesti totul in magazinele specializate. Pe vremuri, era o fabrica de matasuri la Iasi, care s-a inchis. Asa ca taftaua de toate felurile – satinata, cu fir vegetal, natural sau creponata – din care se fac rochiile de mireasa este adusa din import. Doamna Mia spune ca maoritatea magazinelor s-au umplut si de rochii din import. Cele mai multe din Ucraina. Pare o afacere, zice ea, dar nu e.

„Pai, nu e! Oricit de frumoasa ar fi o rochie, daca fata ajunge sa o vada in Europa, de exemplu, n-o mai vrea. O data-n viata vrea si ea sa aiba o rochie ca nimeni altcineva! Eu combin de multe ori modelele: decolteul il iau de la o rochie, bustul de la alta, la fel si fusta! Aleg materialul care se preteaza cel mai bine, accesoriile… si asa iese o rochie unicat! Sint multumita si eu, si fetele.

Doar alba?
Multe fete isi gasesc modelul pe Internet. Tot acolo, exista forumuri ale mireselor, in care acestea schimba impresii, isi dau sfaturi si chiar isi pun poze de la nunta. si de aici incep intrebarile: „Unde ai facut rochia? Cit te-a costat? Ai fost multumita?. Si asa mai departe.

Stiti ca la inceputul inceputurilor (care e greu de precizat, se pierde in timp!), rochia de mireasa n-a fost alba? Cica, in Evul Mediu, rochia de mireasa avea culorile curcubeului. Cele mai predominante erau culorile galben, portocaliu si rosu. Apoi, o varianta o desemneaza pe Anna de Britania ca fiind cea care a purtat, in 1499, prima rochie alba de mireasa. O alta varianta spune ca Regina Victoria ar fi impus in 1840 albul rochiei de mireasa, ca simbol al castitatii si puritatii. Dar sa revenim in pravalia doamnei Mia, unde se fac azi si rochii roz, rochii bleu sau bej. Predomina, insa, albul.

Dar la un alt magazin (unul dintre acelea de pe Lipscani! Exceptia!), doamna Eugenia Dulea imi spune ca miresele sint foarte atente ca rochia si accesoriile sa se asorteze cu… localul in care are loc nunta. O fata a vrut rochia alb cu negru! Alta – corsetul rosu, fusta alba! De altfel, modelele, culorile si accesoriile – aflu de la doamna Eugenia – se schimba odata cu anotimpul. De exemplu, primavara, miresele poarta pe cap o coronita cu margaritar, vara – cu margarete, facute din matase, cu puf galben la mijloc, toamna – crizanteme. Sau – tot toamna, tirziu – un trandafir mare, rosu de matase, pe sold. Din el curg petale care se pierd pe rochita. si tot asa!

Nelipsite: voalul si saculetul pe care mireasa il poarta pe mina. Mai nou, jarteluta bleu (din categoria „ceva vechi, ceva de imprumut, ceva albastru…), purtata de mireasa pe picior. „Cindva, pe la miezul noptii, cind petrecerea este in toi, mirele scoate jarteaua si o arunca baietilor necasatoriti. Cel care o prinde, spune traditia, se va casatori curind.

„Este un obicei imprumutat de la catolici, ca atitea altele in ultima vreme, spune doamna Eugenia. „Se mai obisnuieste ca un copil de 4-5 ani, ca un ingeras, sa poarte in brate o pernuta din plus in forma de inima.

In ambele magazine, cele doua femei imi vorbesc despre fericirea celor care intra pe usa, in cautarea rochiilor din visele lor. „Ma simt partasa la fericirea lor!, imi spune Eugenia Dulea. „Trec uneori fetele si-mi arata pozele, si-mi povestesc cum a fost la nunta!

„Miresele vin citeodata la proba cu prietenele, povesteste, la rindul ei, Mia Pop. „si fetele-mi spun: «Doamna, sa fiti aici si la anu, cind ma marit eu!». E cea mai mare satisfactie! Sint tinere, pline de viata, de emotia momentului, si-mi transmit si mie toate astea.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro