Povestea celor doi tineri care au cerut invitatilor la nunta lor sa le aduca mancare de caini in loc de flori

Un cuplu din Sfantu Gheorghe a cerut invitatilor la propria cununie civila sa aduca, in loc de clasicele flori, mancare pentru caini. Ideea tinerilor casatoriti ne-a atras atentia, asa ca i-am intrebat mai multe despre cererea inedita.

Una din cele mai importante zile din viata multora, casatoria, te pune in pozitia de protagonist si, evident, in centrul atentiei fiecarui invitat. Cadouri, flori, rasfat… Totusi, atunci cand exista potrivire si iubire sincera aceste lucruri parca nu mai conteaza atat de mult. Acesta este si cazul unui cuplu de tineri din Sfantu Gheorghe care a renuntat la atentiile pentru ei, firesti in astfel de momente, si au preferat sa faca din nunta lor un prilej pentru fapte bune.

In ziua cununiei civile, vineri, 22 septembrie, Jean Constantin Ciuntu, pentru prieteni – Doru, si Christina Borbely au cerut invitatilor sa renunte la florile cadou in favoarea unor donatii care sa ajunga la adaposturi de caini: „IMPORTANT! Nu veniti cu flori, ci cu orice se poate dona la adapostul de caini: mancare, una, alta', este mesajul cu care cei doi si-au chemat invitatii la nunta, conform covasnamedia.ro, cotidianul Observatorul de Covasna, in care a aparut prima oara stirea despre gestul facut de cei doi tineri. Tinerii au ales sa fie diferiti si au indreptat nuntasii spre magazine destinate prietenilor necuvantatori. Vestea buna este ca invitatii au fost incantati de idee si astfel, aproximativ 170 de kilograme de mancare de caini au ajuns la doua adaposturi din Covasna, printre care si cel de la Campu Frumos, cu cele 155 de suflete ale sale.

Ideea inedita a celor doi proaspat casatoriti a venit din dorinta de a face un bine comunitatii in care s-au nascut: „Noi suntem iubitori de caini de cand suntem mici. Asa ca ne-am gandit ca, decat sa primim flori la cununia civila, mai bine sa facem o fapta buna, un act caritabil. Speram ca vom fi un exemplu. (…) Ne bucuram ca invitatii nostri au fost foarte receptivi la aceasta rugaminte a noastra. Tuturor li s-a parut o idee foarte buna si suntem foarte fericiti', a spus mirele.

Tinerii insuratei locuiesc in prezent in Londra, dar au tinut sa revină in comunitatea in care s-au nascut si cu aceasta ocazie sa faca si o fapta buna: „Cred ca aceasta este o nisa care nu este atat de exploatata in Romania si chiar e nevoie de mai multa sustinere din partea comunitatii. Sper, cu aceasta ocazie, ca oamenii sa ceara la astfel de evenimente altceva decat flori. Cred că e si vorba de educatie si ca doar asa poti sa schimbi lumea, prin exemplul propriu. De fapt, asta ne dorim să fim: un mic exemplu, printr-un gest minor', povesteste mireasa, Christina.

Christina a dezvaluit pentru Elle Romania cum a luat nastere sensibilitatea lor pentru cainii abandonati din Romania si cum a contribuit acest lucru la sudarea relatiei cu sotul sau. Descopera povestea Christinei si a lui Doru, un cuplu de tineri cu planuri mari ce vin in ajutorul cainilor abandonati din Romania.

Iubirea de animale: pasiunea comuna care ne-a unit

Povestea noastra de dragoste a inceput in Sfantu Gheorghe, judetul Covasna. Amandoi suntem din acelasi oras, si, ca in orice orasel micut, ne stiam de mai demult, ne intalneam chiar si conjunctural destul de des, insa, de abia dupa mai multi ani s-a infiripat ceva intre noi pe neasteptate. Pe parcurs am descoperit ca avem si preocupari comune. Amandurora ne place foarte mult sa calatorim, sa experimentam lucruri noi. Fiind sociabili, ne petrecem timpul cu prietenii unde dezbatem mereu cate o idee noua sau lucruri care s-ar putea crea si implementa.

Iubirea fata de animale si sensibilitatea fata de ele cred ca le-am avut amandoi de cand eram mici. Am avut si un caine care din pacate a murit si a ramas un subiect sensibil pentru noi. Momentan, locuind in Londra, nu puteam avea niciun fel de animal de companie. Acasa in Romania am avut un caine husky, pe nume Blu. Iar mama mea are o pisicuta pe care am luat-o de pe strada acum 11 ani. Odata ce ne mutam la casa noastra, planuim sa adoptam cativa catei si pisici.

Pe parcurs ne-am dat seama ca numai prin exemplul propriu putem schimba ceva si atunci am incercat sa ne implicam in problemele sociale cat mai mult. Am plantat copacei, donam lunar pentru doua asociatii (una pentru copiii din Africa, una pentru lei). Eu sunt voluntar la o asociatie care protejeaza leii, iar Doru este la o asociatie care protejeaza copiii din Africa. Dar cred ca punctul sensibil raman totusi cainii abandonati tocmai pentru ca au ajuns acolo din cauza noastra si pentru ca sunt niste fiinte neajutorate care depind de noi.

Ideea: pretul unui sac de mancare pentru caini este mai ieftin decat un buchet de flori

Ne-am gandit la numarul mare de flori pe care o sa il primim si de care nu numai ca nu ne putem bucura, dar cel mai probabil din lipsa de spatiu ar fi ajuns la cosul de gunoi. Astfel ca, ne-am pus de acord ca un efort minim din partea invitatilor poate face o schimbare mare. Noi iubim animalele si este cauza in care credem, asadar, totul s-a legat frumos. De multe ori, pretul unui sac de mancare pentru caini este mai ieftin decat un buchet de flori.

Intotdeauna exista ceva mai important de facut' pentru a nu actiona

Problema cainilor abandonati in Romania incepe in primul rand de la mentalitatea noastra a romanilor. Oamenii considera ca sunt probleme mai mari la care trebuie sa se concentreze decat cea a cainilor abandonati. Astfel, exista o oarecare nepasare care amplifica problema actuala si o plaseaza intr-un cerc vicios din care ne e greu sa iesim. Un alt aspect este sterilizarea cainilor, un lucru care ar putea diminua multe din problemele actuale. Vorbim si despre maltratarea si violenta animalelor care ar trebui pedepsita la fel cum este si in tarile din vestul Europei. Realitatea dura este ca exista o mana de oameni si asociatii care incearca sa schimbe ceva, dar chiar si acelea nu numai ca nu sunt sustinute de sistem, ci chiar in multe cazuri li se impiedica buna functionare. Iar daca nu poti face un bine, incearca sa nu faci rau!

Orice eveniment major se poate transforma intr-o fapta buna

Am putea sa avem multe solutii si idei. Consider ca orice eveniment major, cum ar fi deschiderea de an scolar, s-ar putea transforma intr-o zi de bucurie pentru adaposturile de caini. De exemplu, doamnele profesoare ar putea primi in loc de clasicele flori de la parinti si copii, diverse donatii care sa mearga acolo unde e nevoie. Cred ca fiecare profesoara ar putea sa militeze si sa faca parte dintr-o asociatie unde elevii ar putea cotiza prin diferite moduri. Astfel, implicit si elevii sunt educati de cand sunt mici in a se implica in comunitate, a face un bine si a constientiza care sunt problemele societatii in care traiesc. Mai mult, totul incepe de la educatie, orice mica schimbare este un pas mare. Ne-ar bucura enorm sa auzim ca scolile si domnii profesori sunt primii care iau initiative in acest sens. De asemenea, asa cum este si in tarile vestice, ar trebui sa ne formam o cultura in a adopta animale.

Planuri de viitor: Campanii de sensibilizare a comunitatii

Am fost personal la adaposturile de caini si ne-am dat seama cat de mare este nevoia de ajutor. Oamenii de acolo isi dedica tot timpul lor in acest scop. Sunt oameni care fac eforturi financiare imense si care din pacate, nu au sustinerea de care au nevoie. De asemenea, am constientizat ca este necesara o implicare numerica considerabil mai mare si constanta. Astfel, ca urmatorul plan este de a demara probabil o campanie in care sa incurajam lumea sa faca mai multe gesturi caritabile si vom incerca sa apelam si la scoli. Important pentru tineri: nu intotdeauna banii rezolva totul. O mica parte din timpul nostru ar putea face o schimbare, precum voluntariatul la aceste adaposturi.

Suntem alaturi de Christina si Doru si sustinem intiativele acestora. Exemplul lor este un impuls pentru noi sa privim mai des in jur si sa vedem in fiecare moment o oportunitate de a ajuta. Problema cainilor abandonati a facut subiectul unei dezbateri publice acum ceva timp, dar precum multe probleme din Romania, a ars ca un foc de paie. Haideti sa reaprindem dezbaterea!