Probabil ca in ultimul an ati auzit aproape in fiecare zi despre criza, asa ca am ocolit cu incapatinare acest subiect. Acum ne-am hotarit, in sfirsit, sa scriem despre criza, dar cu optimism: va prezentam trei povesti cu happy-end. Fotografii: Iulian Nan.
Nu veti gasi in acest articol nici un fel de cifre exacte, grafice sau tabele despre evolutia pietei de munca din România in contextul crizei economice mondiale. Nici un cuvintel despre rata somajului, nimic despre numarul de angajati disponibilizati. Nu va voi tine lectii in 10 pasi simpli despre cum sa-ti gasesti un job in timpul recesiunii. Veti citi doar trei povesti despre niste tineri care au reusit sa transforme chestiunile deloc placute de mai sus in ceva bun, intr-o schimbare pozitiva. Niste tineri creativi care nu s-au lasat speriati de bau-bau-ul crizei si al pierderii unui job, ci au folosit acest moment ca sa se apuce exact de ceea ce au chef.
LIFE AFTER WORK
Cine sint: Sandra Ghitescu (28 de ani) si Elena Marineci (25 de ani)
Sandra este genul acela de persoana, debordind de energie, care se implica in zece proiecte deodata, plina de entuziasm. A terminat PR si Comunicare (dupa ce, mai intii, a inceput sa studieze Sociologie-Psihologie) si a lucrat in publicitate, training si PR.
Elena pare o fata delicata si fragila, dar despre care nu este greu sa intuiesti ca ascunde multa vointa si hotarire. A absolvit Psihologia si a tinut cursuri de leadership si comunicare timp de 4 ani la compania Human Invest (primul ei job „serios').
Ce fac: se joaca si ii invata pe altii cum sa redescopere joaca. Pe cartea lor de vizita scrie asa: Creativity Booster (Sandra) si Innovation Catalyst (Elena). Nu e o gluma, ci o treaba cit se poate de serioasa care poarta numele de „Life After Work' si inseamna evenimente, experiente si spatii de joaca pentru adulti, adica „alternative de petrecere a timpului liber'. Daca aruncati o privire pe site-ul lor www.lifeafterwork.ro sau daca va grabiti sa ajungeti intr-o seara de joi la Carturesti, veti vedea cu ce se ocupa: organizeaza funshop-uri (varianta fun a workshop-urilor) si playground-uri (seri tematice). Asadar, daca v-ati plictisit de vesnicele iesiri de dupa serviciu cu prietenii la cafenea, acum puteti experimenta si altceva: improvizatie teatrala, relaxare, dans, pantomima, lomo-fotografie, origami si chiar aventura urbana in aer liber.
Momentul de criza: Elena isi aminteste perfect: ziua in care a ramas fara slujba a fost exact 1 iunie, anul trecut. Compania la care lucra ca trainer hotarise, in urma cu ceva timp, sa externalizeze in viitor toate pozitiile de trainer, dar, din cauza crizei economice, a trecut mult mai repede la fapte. „Eram in Piata Romana, in masina, cind m-a sunat un coleg sa-mi dea vestea ca nu mai am job. Am tras pe dreapta. Nu stiam incotro sa ma indrept, nu doar la figurat, ci chiar la propriu. Viitorul arata destul de sumbru, nu erau la orizont prea multe ocazii de colaborari. Pina la urma, m-am dus la un prieten cu care am baut o sticla de vin «de consolare» si am stat de vorba. L-am intrebat cum reuseste sa se descurce ca artist freelancer, care e secretul. Mi-a raspuns ca e o chestie de disciplina. Trebuie sa te inveti sa cauti proiecte. M-am gindit un pic si mi-am spus: OK, I can do that!'.
Cu Sandra, lucrurile au stat cam la fel: la inceputul anului trecut, lucra ca Senior Editor la o agentie de publicitate, pentru un proiect online care urma sa fie lansat. Criza a lovit insa din nou si proiectul a cazut… Nici Sandra, nici Elena nu si-au cautat un alt job, ci au hotarit sa foloseasca prilejul pentru a se abate de la carare si a incerca altceva.
Cum au depasit criza: daca in sfirsit ai avea timp sa faci ce ti-ai dorit, ce ai face? Elena visa de mult la proiectul Life After Work („Observasem ca oamenii isi pierd din culori pentru ca nu se mai joaca!'), insa niciodata nu-si gasise timp sa-si puna in practica ideile. Acum, odata cu pierderea job-ului (care ii ocupa destul de mult timp, mai ales ca presupunea deplasari prin tara), si-a dat seama ca se crease un spatiu, exact spatiul de care avea nevoie. „Lucrurile se intimpla atunci cind esti pregatit sa ti se intimple. si, cum nu-mi place sa ma joc singura, am inceput sa caut oameni care sa mi se alature', povesteste ea zimbind. Dar pentru ca, de cele mai multe ori, doar timpul si prietenii nu ajung pentru a incepe o afacere, Elena avea si niste bani pusi deoparte, pe care a hotarit sa-i investeasca in aceasta noua jucarie.
A pornit Life After Work impreuna cu doi fosti colegi, apoi unul dintre ei s-a retras si atunci a aparut… Sandra. A fost a perfect match, asa ca s-a alaturat imediat echipei. Pina atunci, Sandra se ocupase de multe alte proiecte online, de voluntariat si chiar artistice (ati mai vazut-o anul trecut in paginile ELLE intr-un articol despre Eclectique Telescope, o instalatie audio-video). „Cred ca fiecare dintre noi are niste superputeri', spune ea. „Eu am doua: scrisul si faptul ca sint foarte buna la inceput de proiect, in faza de decolare, cind am randament maxim.' Atitudinea relaxata si optimista o are de la oamenii cu care a fost in contact si de la care a invatat mereu cite ceva. Unul dintre acesti oameni este chiar mama ei, care a invatat-o ca nu are rost sa te superi pe ploaie fiindca ploua, mai ales ca exista atitea optiuni. „Mama este un model pentru mine, prin felul in care se reinventeaza mereu.' Citeva dintre proiectele in care Sandra mai este implicata: un blog pentru copii despre cum sa scrie compuneri creative (pui-de-compuneri.blogspot.com) si o actiune ecologista de curatare a României de deseuri intr-o singura zi (www.letsdoitromania.ro).
Ce s-a schimbat: desigur, nu va imaginati ca Sandra si Elena au devenit milionare peste noapte organizind funshop-uri (de altfel, asta nici nu intra in planurile lor de viitor…), dar amindoua declara cu mina pe inima si cu zimbetul pe buze ca viata lor este mult mai buna acum:
„Odata cu criza, am revenit la lucrurile de baza: ce stiu sa fac, ce fac bine si usor. Mi-am reevaluat nevoile. Ies mai putin, cheltuiesc mai putin, dar imi face placere sa fac lucruri fara bani. Merg la prieteni acasa si jucam jocuri sau inventez jocuri de carti impreuna cu fostul meu iubit.' (Sandra)
„Inainte calatoream foarte mult si viata mea era mai dezordonata. Acum, lucrurile sint mai asezate. M-am mutat de la bloc la casa, mi-am luat ciine, am inceput sa fiu mai atenta la ce cheltuiesc si, mai ales, am renuntat sa ma mai enervez pentru lucrurile pe care nu am cum sa le schimb, cum ar fi gropile din asfalt. Cred ca cea mai cuprinzatoare descriere este ca imi traiesc visul si ca sint mai implinita ca niciodata!' (Elena)
ANCA MAFTEI (25 ANI)
Cine este: desi a terminat Facultatea de Psihologie, nu a profesat pina acum, pentru ca i se parea o raspundere prea mare sa se ocupe de problemele altora (in schimb, a facut mult voluntariat, s-a implicat in mai multe asociatii caritabile). A lucrat la Forum Invest (o companie care activeaza in domeniul Relatiilor Publice si al conferintelor pe teme de business), unde organiza dineuri si cine mondene, intrebindu-se, destul de des, oare ce cauta ea pe acolo… „Era o lume destul de superficiala cu care nu ma identificam.'
Cum a depasit momentul de criza: anul trecut, in primavara, compania la care lucra a facut reduceri de personal. „Cind mi-am pierdut job-ul am fost foarte dezamagita si speriata', isi aminteste ea. Apoi a inceput sa exploreze alte posibilitati: si-a gasit un master in PR si Comunicare la o universitate din Amsterdam, unde a fost acceptata, si a inceput un curs de dezvoltare personala. Insa chiar inainte sa inceapa pregatirile pentru plecarea la Amsterdam, a avut un soi de revelatie care a facut-o sa renunte la tot: „A fost un declic, am realizat ca ceea ce-mi doresc cu adevarat este sa devin psihoterapeut. Asta este structura mea'. Asa ca n-a mai stat pe ginduri si s-a inscris din nou la scoala: a inceput un master in psihoterapii cognitiv-comportamentale si un curs de psihoterapie integrativa. si un lung proces de redescoperire si invatare, pentru ca nu este deloc usor sa profesezi in domeniul psihologiei: ai nevoie de 150 de ore ca sa devii consilier si de 750 de ore pentru a deveni terapeut. Una dintre profesoarele de la master i-a propus sa vina sa lucreze la cabinetul ei de psihologia muncii si acum Anca se ocupa cu evaluarea managerilor si a altor categorii de angajati. Calatoreste mult prin tara, iar visul ei este sa-si deschida un cabinet, nu doar psihologic, ci si de consiliere de imagine, pentru ca sufletul si „invelisul' sau ar trebui sa fie in perfecta armonie.
Ce s-a schimbat: cu toate ca intre cele doua job-uri au ajutat-o destul de mult parintii, Anca spune ca criza se face inca simtita in fiecare zi. „Resursele mele materiale nu sint nici pe jumatate aceleasi fata de cind lucram la Forum Invest, dar am invatat sa ma descurc cu mai putin, fara sa fac rabat de la calitate. Mi-am reinventat jumatate de garderoba, am invatat sa gatesc unele feluri noi de mincare, in locul iesirilor la restaurant, am inceput sa joc jocuri de societate pe la prieteni acasa etc.'
MOSTASH
Cine sint: Catalin Zorzini, Iulia David si Bogdan Tudorancea (26 de ani fiecare)
Toti trei sint buni prieteni. Iulia si Catalin sint impreuna din timpul facultatii, iar cu Bogdan au fost colegi, mai intii la revista Time Out Bucuresti, apoi la Radio Clandestino, unde si-au ascutit simturile pentru mediul online.
Catalin e tipul care stie tot ce misca pe net, navigheaza toata ziua si e foarte atent la trend-uri. El m-a invatat cum sa-mi fac blog in urma cu multi ani si acum incearca sa ma convinga sa intru si eu in rindul lumii, adica pe Twitter. A fondat de-a lungul timpului zeci de proiecte online (printre care dictionarurban. ro, parchez.ca, appsolute.ly, inspiredm.com etc.) si e preocupat de social media dinainte sa se numeasca social media.
Iulia a absolvit departamentul de teatrologie al Facultatii de Teatru (unde a si predat o vreme) si scrie despre teatru si film in reviste culturale. Ar putea povesti cu orele despre un festival de muzici sacre din Maroc, unde vrea sa ajunga vara asta, si vorbeste cu entuziasm amuzat despre „redimensionarea relatiei cu spatiul urban prin teatru sau sport zilnic'.
Despre Bogdan am sa va spun doar doua lucruri, fascinante si contradictorii: noaptea pune visuals si muzica in Kristal Club, iar ziua se indeletniceste uneori cu fabricarea siropului de catina.
Ce fac: impreuna sint Mostash, un studio de social media, care ofera consultanta si creeaza strategii de social marketing & content pentru retelele sociale precum Twitter si Facebook. Majoritatea clientilor sint din Statele Unite, dar de curind au in portofoliu si nume din România, semn ca brand-urile locale incep sa fie interesate de audienta in acest mediu. Pentru detalii tehnice, vizitati www.mostash.com
Momentul de criza: la inceputul anului trecut, cei trei lucrau la Radio Clandestino, care, intrat in stand-by din cauza crizei, le-a oferit ocazia sa intre in adevarata clandestinitate. „Nu ne-am speriat foarte tare. Mi-am dat seama rapid ca pentru noi aceasta criza inseamna eliberare. |n mod normal, nu indraznesti sa renunti la un job cald si sa-ti urmezi nebunia. Dar cind renunta el la tine si te trezesti aruncat in apa, nu-ti ramine decit sa incepi sa dai din miini si din picioare si sa incepi aventura.' (Iulia).
Cum au depasit criza: Catalin era deja expert in social media si online marketing, asa ca a inceput sa-si foloseasca experienta. A gasit rapid primii clienti, pe care i-a ajutat sa-si perfectioneze identitatea online, sa adune comunitati in jurul brand-urilor si sa cistige noi utilizatori printr-o prezenta consistenta in social media. Acum se ocupa de strategie si de recrutarea clientilor. Bogdan conduce departamentul de research, iar Iulia coordoneaza echipa de content. „Noile media sociale sint, pe cit de noi si de putin explorate, pe atit de ofertante si interesante pentru companiile fresh, indiferent de dimensiune', spune Catalin. „Nu ma asteptam ca in 12 luni sa adunam peste 30 de clienti, sa lucram pentru companii importante, sa stabilim colaborari de cursa lunga si in nici un caz nu ma asteptam ca echipa Mostash sa ajunga la sase (n.r. – impreuna cu Dana, Clara si Anca).' Iulia il completeaza: „Vorbim despre un nou tip de comunicare, care te determina sa fii mai rapid, mai eficient, mai concis. |n industria online ai sansa sa intilnesti 90% minti creative, gata sa experimenteze si sa accepte noi provocari'.
Nu e chiar un job ca oricare altul – chiar daca e nevoie de planificare si disciplina, creativitatea e cea care misca lucrurile. „Cind fac research sau compilez noutati despre web design sau aplicatii pentru iPhone e cel putin la fel de interesant ca atunci cind creez visuals pentru un gig', adauga Bogdan.
Ce s-a schimbat: probabil ca intuiti deja avantajele unui astfel de job. Nu esti legat de sef sau birou, lucrezi dupa un program care iti convine; poti sa-ti iei lumea-n cap aproape oricind si poti continua povestea social media de oriunde, atit timp cit in (aproape) orice cafenea din lume iti poti conecta laptop-ul la Internet. „|n cazul nostru a fost o intimplare, dar ma bucur sa vad din ce in ce mai multi cunoscuti care-si incearca puterile pe cont propriu. Sa fii freelancer online, fie solo sau in echipa, iti garanteaza un stil de viata convenabil, fun si provocator.' (Catalin)
In incheiere, va invit sa intrati pe site-ul www.lemonademovie.com si sa cititi acolo istoria unui documentar despre 16 oameni din industria publicitatii care si-au pierdut job-urile din pricina crizei economice mondiale si care au reusit sa se reinventeze si sa mearga mai departe. Se pare ca, dupa principiul popular „tot raul spre bine', un lucru negativ se poate transforma, cu mult curaj si destula creativitate, intr-o experienta revelatoare. Citeva dintre lucrurile pe care le-au facut publicitarii americani concediati: au devenit instructori yoga, bloggeri de succes, autori de film documentar, au facut turul Frantei pe bicicleta, au fondat propria lor agentie de publicitate, au inceput sa vinda cafea sau si-au schimbat… sexul.
Adina Rosetti