Tudor și Geanina Grecu: „Arta este făcută de artiști și există exclusiv datorită lor”

ELLE: De cât timp colecționați artă? Povestiți-ne despre primele voastre achiziții și ce au însemnat ele pentru voi.
Tudor și Geanina Grecu: Colecționăm de aproape 20 de ani. Eram apropiați de Mihnea Mircan și Dan Popescu încă înainte de concretizarea drumului lor profesional și pasiunea lor ne-a contaminat pe la începutul anilor 2000. Deci, ce putem spune e că pasiunea noastră pentru artă a apărut între prieteni și cam tot așa a și continuat.
Prima lucrare am achiziționat-o în 2005. Am fost la expoziția Nu au fost semnalate incidente deosebite, curatoriată de Mihnea Mircan la Galeria Nouă, atunci aflată sub patronajul Primăriei Municipiului București și sprijinită de programul cultural elvețian în România. Expoziția pornea de la nevoia de a renegocia trecutul apropiat, de a-l împinge ironic mai aproape de adevăr, de a-l zgâlțâi și a-i face autopsia, în cele din urmă de a-l scoate cumva din traseul oficial al întârzierii. Artiștii în expoziție au fost Dan Acostioaei, Duo van der Mixt + Alexandra Croitoru, Ciprian Mureșan, Mona Vătămanu și Florin Tudor. Lucrarea lui Ciprian Mureșan trata problema mineriadelor, o temă nu foarte explorată de artiști, dar foarte semnificativă pentru noi.
A urmat o perioadă în care am urmărit cu preponderență programul Galeriei Hart și pentru mulți ani achizițiile noastre au constat în special în artiști promovați de Dan Popescu. Câteva expoziții pe care le rememorăm acum ar fi: Dumitru Gorzo: Îmi place Dumnezeu, din 2006; Nicolae Comănescu: Praf și Pulbere, din 2010; Ecaterina Vrana: Am I a makeup junkie???, din 2011; Gili Mocanu: Orbirea, din 2012; Ștefan Ungureanu, George Anghelescu, Adrian Preda: Ungureanu-Anghelescu-Preda, din 2012, și în mod special prima expoziție Ion Bârlădeanu, Realpolitik, artist descoperit de Ovidiu Feneș și expus de Dan în 2008. Aceasta este și perioada în care am descoperit plăcerea și bucuria de a sta alături de artiști, de galeriști, de un ecosistem aparte în care înțelegerea imaginii și formei, dar și a diferențelor inalienabile între practicile lor a venit natural. De aici ni se trage și faptul că preferăm să cunoaștem artiștii pe care îi colecționăm și galeriștii cu care colaborăm și că relația cu ei face parte din viața noastră cotidiană.

ELLE: Ce ați învățat de la artiștii și de la galeriștii cu care ați lucrat în acest timp?
T.&G.G.: În 2015 am cunoscut-o pe Daria Pervain, de la Galeria SABOT. Am ajuns la Cluj, la SABOT, atunci în Fabrica de Pensule, la recomandarea lui Mihnea de a merge să vedem lucrările lui Mihuț Boscu Kafchin (Hortensia Mi Kafchin). Dariei îi datorăm extinderea interesului și către artiști străini, prin participarea la târguri de artă contemporană și vernisaje în afara țării.
Din relația cu SABOT și câteva galerii din alte țări, pe care le-am cunoscut la târguri de artă și de care ne-am apropiat, am înțeles mai mult piața de artă, probabil cea mai profund disfuncțională și incoerentă etic dintre piețele în contact cu legea, în același timp și plină de pasiune și entuziasm, și uneori populată de jucători admirabili care pot face parte din ea rămânând onești și credincioși rolului fundamental de promotori ai artei, de mijlocitori ai întâlnirii.
O mare parte din farmecul interacțiunii cu artiștii ține de absența încadrării lor, de un tip de libertate pe care o au față de regulile și pilonii lumii curente și care vine dintr-un joc care excede posibilitatea de profesionalizare a domeniului. Despre artă am învățat de la artiști. Asta poate surprinde, dar pentru noi a fost și rămâne calea cea mai eficace. Desigur, și galeriștii și criticii sau istoricii de artă sau pasionații au fost și rămân puncte esențiale în harta devenirii noastre.
Prin apropierea de artiști ne-am dezvoltat o serie de ghidaje care ne folosesc în alegerile pe care le facem în mod curent cu privire la colecție. De exemplu:
Artiștii recunosc valoarea altor artiști, pot exprima natural și neintermediat evaluări calitative concrete la adresa lucrărilor altor artiști. În practică, în piața de artă ca să-i zicem așa, validarea unui artist ține de instituții, curatori, istorici și critici de artă, publicații etc; pentru că așa se construiește brand-ul, pe instrumente de piață. Anomalia e că, în ciuda acestei construcții de piață profesionistă, senzorul adevărat e la artiști.
Prețul nu e un indicator despre calitatea lucrării. Prețul lucrării este în foarte mare măsură dat de eficacitatea cu care au fost utilizate instrumentele de piață.
Dacă făcutul artei nu ocupă primul loc în viața lui/ei, probabil eticheta de „artist” nu e potrivită. Responsabilitatea vocației de artist trebuie asumată.
O lucrare este de artă dacă „funcționează” și fără poveste. Altfel spus, o lucrare de artă trebuie să posede valoare intrinsecă independentă de constructele narative.
Perseverența în a face artă este esențială; în absența ei, cel mai frecvent, drumul către istoria artei dispare.

ELLE: Ce spune colecția voastră despre voi și despre rolul vostru în scena de artă?
T.&G.G.: Ne-au preocupat în primă măsură artiștii români, din generația noastră sau apropiați de aceasta, dar asta nu ne-a împiedicat să colecționăm și lucrări ale maeștrilor precum Horia Damian, Henry Mavrodin sau Marin Gherasim.
Interesul nostru s-a extins către artiștii și galeriștii din alte geografii, alte culturi.
Am început cu pictura și desenul, dar am explorat ulterior și alte medii: sculptura, foto, video, ceramică, textil, performance sau instalație.
Am fost consecvenți în demersul nostru și ne bucură faptul că, în timp, acest lucru a catalizat o apreciere extinsă pentru artă în cercurile noastre sociale, prietenii și rudele gravitând deopotrivă către angajamentul și achizițiile artistice.
Suntem generoși, dedicați și total implicați în treaba aceasta.
Per total, reflectă o călătorie de explorare și descoperire, de la maeștri români la talente internaționale, printr-o gamă variată de medii. Dar, dincolo de gustul personal, simbolizează angajamentul de a cultiva creativitatea și de a o împărtăși cu ceilalți.
În legătură cu lucrările din colecție ne înțelegem rolul de a le conserva și proteja și acela de a intermedia posibilitatea de a fi văzute, fie prin împrumutarea lor către instituții, fie prin mijlocirea accesului la vizitarea colecției în sediul KPMG din București, în cadrul unor tururi organizate precum cel prilejuit de prima ediție a târgului de artă contemporană RAD.
Ne-am dat seama că e important ca opera artiștilor să se regăsească și în albume și, grație prieteniei cu Alexandru Davidian, ne-am investit în publicarea unor cărți de artă precum cele despre Mircea Roman sau Marin Gherasim.
Pornind de la interesul dezvoltat pentru câteva galerii din alte țări ne-a venit ideea deschiderii în România a unor spații de expoziție în care să le invităm să-și replice programul. Așa a apărut INVITRO în București și în Cluj, un spațiu dedicat expunerii galeriilor din alte orașe sau țări. Am organizat acolo 20 de expoziții în cei aproape cinci ani de la deschiderea din 2019 și am susținut 10 proiecte editoriale dedicate artei.

ELLE: Ce loc vă doriți să ocupe INVITRO (și Celulele INVITRO), în timp, în scena de artă din România?
T.&G.G.: Funcționând pe principiul patronajului artistic, INVITRO este un spațiu deschis experimentării și cercetării artistice. În acest sens țintim un permanent loc II.

ELLE: Ce responsabilitate credeți că are colecționarul față de artiștii și galeriile cu care colaborează? Și ce așteptări aveți voi de la galeriile și artiștii cu care lucrați?
T.&G.G.: Începem prin a clarifica ceea ce va apărea ca evident odată spus, însă deseori ignorat: arta este făcută de artiști și există exclusiv datorită lor. Analiza de tip „oul sau găina” își găsește locul în formarea cotei de piață sau a popularității unor artiști, galerii sau colecționari, însă niciodată în relație cu arta în sine.
Acestea fiind spuse, în lumea artei, colecționarii, galeriile și artiștii pot forma o relație simbiotică importantă pentru cultivarea creativității și dezvoltarea culturală. Iată o privire mai degrabă ideală asupra rolului colecționarilor:
Susținerea unei compensații echitabile: colecționarii susțin compensarea echitabilă, sprijinind artiștii și galeriile prin achiziții la prețuri echitabile și cu o frecvență minim suficientă pentru asigurarea continuității.
Feedback și implicare: feedback constructiv și implicare cu practica artistului, participarea la expoziții, vizite la atelier sau discuții ale artiștilor.
Promovare și susținere: în cadrul rețelei colecționarilor, inclusiv recomandarea lucrărilor artistului altor potențiali colecționari, galerii sau instituții.
Conservarea patrimoniului cultural: acționează conștienți de calitatea de custozi ai moștenirii culturale, păstrând și promovând lucrările artiștilor pentru generațiile viitoare.
Încurajarea talentului emergent: colecționarii cultivă talentul emergent, oferind sprijin vital și expunere pentru a alimenta evoluția artei.
Cultivarea parteneriatelor de colaborare: ei cultivă parteneriate de colaborare construite pe încredere și respect, încurajând un ecosistem artistic înfloritor.
În ceea ce privește rolul galeriilor, atât timp cât relația cu artiștii este simbiotică, acesta poate rămâne în zona misterului.

Citește și:
Adrian Despot, solistul trupei Vița de Vie, despre albumul „Lacrimă și Fier' și crezul lui artistic: „Pentru mine, muzica este un mod de viață'

Foto: portretul soților Grecu – Andreea Retinschi; lucrări din colecția Tudor și Geanina Grecu: Miner, Ciprian Mureșan; Neliniște în cosmos, Marin Gherasim și Un om întreg, Mircea Roman; O să tot furi și o să tot minți până când, Nicolae Comănescu

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK