Neagu Djuvara – un destin dictat de coincidențe

Așa cum recunoștea deseori, viața lui Neagu Djuvara a reprezentat un șir de coincidențe care i-au dictat cursul acesteia. Și cu toate că și-a petrecut o mare parte a vieții prin străinătate, nu și-a uitat niciodată dragostea pentru patrie.

Neagu Djuvara s-a născut în 1916, atunci când Primul Război Mondial a ajuns și în România. Dar, așa cum spune și acesta: „De pildă, din cauza unor întâmplări cu totul neprevăzute, mama, împreună cu fratele meu și cu mine, am ieșit din Petrograd (cum se numea pe atunci orașul Sankt Petersburg) exact în ziua în care bolșevicii au preluat puterea. Acesta a fost primul miracol din viața mea. Aveam pe-atunci un an și sunt, deci, complet „nevinovat' de această faptă.'

„Un al doilea miracol este acela că în timpul Războiului am fost rănit ușor, la timp, ca să zic așa, pentru că foarte curând regimentul meu a fost măcelărit, nu decimat, fiindcă asta înseamna să moară unul din zece, or la noi a fost invers, au murit sau au fost răniți nouă din zece, în acea luna de asediu asupra Odessei.' Iată, astfel, cum și-a ocolit un posibil destin, care i-ar fi fost fatal.

„Un al treilea miracol a fost acela de a fi trimis tocmai eu într-o misiune diplomatică la Stockholm în noaptea de 22 spre 23 august 1944. Deci, iarăși m-a luat Dumnezeu de păr și m-a scos din primejdie. Altfel, incontestabil, aș fi fost nenorocit – toți colegii mei de la Ministerul de Externe, mai cu seamă cei care participaseră la pregatirea lui 23 August, au ajuns în pușcărie.', povestește neagu Djuvara într-un interviu acordat revistei ELLE în 2010.

Un alt eveniment întâmplător a fost și perioada petrecută în Africa, atunci când a ocupat postul de consilier diplomatic al noii Republici Niger, în 1961. A fost recomandat de către un doctor francez care o cunoștea pe soția lui, France Djuvara, și cu care mai avusese aceasta o discuție despre o posibilă călătorie în Africa. Fără a-l cunoaște pe Djuvara, acesta l-a recomandat pentru că se căuta un „diplomat independent care să pună pe picioare Ministerul de Externe.' Djuvara continuă: „Nici măcar nu mă cunoștea. Ulterior l-am întrebat cum de-a avut curajul să mă recomande pentru acel post fără să mă cunoască. Mi-a spus că bărbatul lui France Djuvara nu putea să fie un prost!'

„Șederea în Africa a fost o întâmplare extraordinară, care mi-a deschis multe orizonturi. Perioada cea mai bună a fost cu primul președinte, care mă lua peste tot cu el, iar eu îi făceam discursurile; așa am vizitat foarte multe țări africane. Am participat chiar la lansarea faimoasei Organizații a Unității Africane; am fost la ședința de deschidere de la Adis-Abeba, in 1963, unde din o mie de delegați eram numai doi albi: un consilier al președintelui Senegalului și eu.'

Însă, Neagu Djuvara a iubit mereu România și chiar el declara acest lucru în același interviu: „Am hotărât imediat [după Revoluție] să mă întorc în țară, să văd ce se întâmplă și, dacă pot, să fac si eu ceva. M-am întors pentru că tot timpul, chiar și în Africa, am stat tot cu gândul că odată și odată mă voi întoarce…'. Odihnească-se în pace!