EXCLUSIV: Cornel Ilie despre primul concert Vunk la Sala Palatului și transformările recente ale trupei

Pe 14 februarie Sala Palatului găzduiește concertul Vunk Simfonic - Te aștept, o întâlnire cu muzica uneia dintre cele mai longevive trupe românești. Am vorbit despre concert, dar și despre pierderea recentă a toboșarului trupei, cu Cornel Ilie.

ELLE: În curând aveți parte de primul vostru concert la Sala Palatului, acest loc care a devenit emblematic pentru artiștii locali. Ce semnifică pentru voi această ocazie?
Cornel Ilie: Sala Palatului este acea scenă importantă sau teritoriu pe care nu am încercat să îl cucerim până acum. Tradiția spectacolelor noastre se întâmplă la Sala Polivalentă, pentru că spațiul ne permitea să gândim producții spectaculoase de concept vizual.
Însă, având în vedere că acum vorbim despre un concert simfonic, Sala Palatului este locul perfect pentru a-l transforma în „casa” noastră pentru o seară. Este o provocare mare, chiar și după acești 30 de ani de VUNK și abia aștept să vină seara de 14 februarie să trăiesc acele momente.
ELLE: Care este motivul pentru care ați decis pentru prezența unei orchestre simfonice în acest concert?
C.I.: Primul nostru concert rock simfonic a fost în 2018, la Arenele Romane. Au trecut acești 7 ani în care am scris albume noi, am lansat multe cântece și mi s-a părut un moment foarte potrivit ca primul concert mare după împlinirea celor 30 de ani de istorie a noastră, să fie unul simfonic, eu fiind un fan dedicat al acestui stil de muzică.
Dincolo de toate astea, un concert simfonic ne permite și nouă să putem cânta unele cântece care aici își găsesc locul cel mai potrivit pentru a fi cântate, fiind unele mai conceptuale, nu foarte potrivite pentru concerte în cluburi sau piețe publice.
De asemenea, hiturile noastre sunt îmbogățite sau chiar transformate radical pentru acest tip de concert. Muzica este mult mai bine pusă în evidență într-un astfel de spectacol și îi sunt recunoscător prietenului nostru George Natsis, unul dintre cei mai valoroși muzicieni români, pentru creativitatea și eleganța cu care a scris orchestrațiile tuturor cântecelor din concert. Un rol la fel de important îl vor avea dirijorul Simona Strungaru și Orchestra Radio, cu care vom împărți scena atunci.

ELLE: Concertul acesta marchează totodată și aniversarea trupei – cum s-a schimbat muzica voastră în acești ani? Cum s-a schimbat abordarea voastră creativă?
C.I.: Muzica nu s-a schimbat foarte mult, pentru că spiritul este același. S-au rafinat felul de a scrie versurile și poate felul în care gândim producțiile cântecelor și armoniile lor.
Pofta creativă este poate și mai mare ca la începuturi, curiozitatea de a explora felul în care ne exprimăm ce simțim, de asemenea. Am păstrat idealismul cu care am început și i-am atașat și curaj și glas mai articulat în mesaje.

ELLE: Poate ar fi momentul potrivit să le amintești cititorilor noștri care sunt mai tineri și cum s-a născut trupa, poate să împărtășești câteva momente/amintiri speciale?
C.I.: Noi am început să cântăm încă din gimnaziu. Eu cu Nicu ne-am cunoscut la grupul muzical al școlii în care învățam și de-atunci am cântat împreună mereu. Asta a devenit joaca noastră principală, să învățăm să cântăm. Astfel, am început să ne scriem singuri cântecele, pentru că nu ne plăcea să cântăm ce au scris alții, voiam să folosim cuvintele și ideile noastre pentru a vorbi despre cum vedem noi lumea.
Cele mai puternice amintiri sunt din perioada în care descopeream cine suntem și înregistram primele noastre cântece, pentru că atunci se deschideau multe uși în imaginația noastră și le-am deschis larg pe toate, fără nicio ezitare.

ELLE: Cum arăta muzica românească la momentul formării trupei? Cine vă inspira?
C.I.: În 1994, de când am avut primul nostru concert pe bilete la Teatrul „Ion Creangă”, cei mai cunoscuți artiști erau cei de muzică ușoară și trupele de rock celebre încă de atunci, Holograf, Iris, Compact etc. Nu existau televiziuni comerciale, iar prima televiziune muzicală, Atomic TV, s-a lansat în 1999 și noi am fost cei care am scris imnul acelui post. Nu exista net, nu exista puterea de influență a radiourilor, așa că nu exista niciun context aspirațional de care te puteai agăța pentru a te face auzit și pentru a-ți crea un public al tău.
Noi cântam pentru că asta ne făcea să ne simțim mai puternici, deosebiți, pentru că asta ne bucura cel mai tare, nu pentru a deveni cunoscuți.
Principala inspirație pentru mine a fost The Beatles și tot ce însemna trupe rock, punk, muzica anilor ’80 și ’90 și muzica britanică.

ELLE: Și cum ați zice că s-a schimbat peisajul muzical autohton? Ce apreciați și ce e de criticat la ceea ce se întâmplă în prezent?
C.I.: S-a schimbat foarte mult motivația artiștilor de a face muzică. S-a diluat răbdarea pentru a crește și pentru a te descoperi ca artist. Industria muzicală, societatea, social media, totul te instigă să faci orice repede și să fie des. Bun, prost, inspirat, copiat, genial sau ridicol, nu contează, trebuie expus. Artiștii sunt împinși să creeze conținut, nu muzică.
Cine nu pică în capcana asta poate avea drum lung, este greu să păstrezi un echilibru ca artist în aceste perioade.
Mi se pare că acum, pentru cei mai mulți, nu mai este o chestiune de har, talent, inspirație, pregătire sau orice altă calitate, ci o chestiune de timp, de cât ești dispus să petreci făcând cântece care seamănă cu muzica, dar sunt doar niște sunete și cuvinte puse împreună, peste care treci și nu te mai întorci la ele niciodată.
Imaginează-ți o carte, un cântec, un film, o discuție cu cineva, care nu te fac deloc să te întorci la ele, o interacțiune care nici nu te face să-ți pui întrebări și nici nu-ți dă vreun răspuns.
Pe de altă parte, sunt și foarte multe aspecte foarte bune. Avem mulți producători de studio foarte buni, care uneori stau alături de cei mai mari din lume, iar asta este o performanță extraordinară; piața de spectacole merge cel mai bine, vreodată; comunități puternice de oameni din industrie ajută tineri care vor să intre în industria asta.

ELLE: Cum poate reuși o trupă să se mențină relevantă într-un astfel de peisaj? Cum ați ales să o faceți voi?
C.I.: Suntem sinceri cu noi mereu. Și oamenii simt asta. Suntem firești și se simte și asta. Ne bucură enorm ceea ce facem și transmitem asta prin toți porii și toate sunetele. Toate astea contează cel mai mult pentru a avea un drum lung și consistent în orice domeniu, nu doar cel artistic.

ELLE: Cum s-au schimbat relațiile dintre voi în acești ani?
C.I.: Întotdeauna, prioritar a fost să fim prieteni și abia pe urmă colegi de trupă. Am încercat să mă înconjor de oameni buni, empatici, dispuși să ajute, oameni care știu să vadă frumusețea în oameni și în ce li se întâmplă, oricât de bine sau rău ar fi. Astfel, relațiile noastre, în orice componență am fi fost în acești 30 de ani, au fost mai degrabă ca niște prietenii solide.

ELLE: Trupa voastră a traversat recent un moment dramatic, despre care nu aș vrea să intrăm în detalii. Dacă totuși se poate, aș vrea să știu cu ce gânduri și emoții legate de acest moment vă îndreptați spre concertul vostru.
C.I.: Pierderea lui Nicu a fost bruscă și șocantă. Nu a dispărut doar bateristul trupei VUNK, ci și cel mai bun și mai vechi prieten al meu. Va fi primul concert important în care nu o să-l am alături și, cu siguranță, va fi greu și delicat. Însă, mai puternice sunt recunoștința că am cunoscut un om așa bun și cald, un prieten atât de dedicat și bucuria că ne-am împlinit împreună visul încă de mici și l-am trăit umăr lângă umăr atâția zeci de ani.

ELLE: Știu că, anticipând concertul, ați inițiat și un concurs pentru anti-fanii voștri. Cum v-a venit această idee?
C.I.: Este o idee pe care o am de niște ani și tot voiam să o pun în aplicare.
Mai toată lumea oferă invitații prietenilor sau cunoscuților, când în mod firesc aceștia ar fi bine să te sprijine cumpărând bilet, așa că m-am gândit că mai bine ofer invitații cuiva căruia nu îi place de noi. Sunt convins că de foarte multe ori spunem că nu ne place de cineva pentru că nu am încercat să îl cunoaștem, nu i-am dat această șansă de a vedea cum este, de fapt. Și sunt convins că pot converti niște hateri nu doar în a deveni fani VUNK, ci în a nu mai avea prejudecăți și față de alți artiști 🙂

ELLE: Cu ce așteptări întâmpinați acest concert?
C.I.: Ca cei care vin să ne asculte să plece mai fericiți și liniștiți decât au venit.