Porno-ul lor e mai bun ca al tău

Dacă anul nașterii tale e mai aproape de momentul în care Madonna lansa Like a Prayer decât de decada care tocmai s-a încheiat, însemnă că ai prins perioada în care pornografia însemna un teanc de reviste deocheate plasate strategic la chioșcurile de presă. Vremurile s-au schimbat, a apărut Internetul de mare viteză și nu mai e nevoie să ceri rușinat un exemplar din Playboy, pentru că orice imagine sexuală imaginabilă este acum disponibilă la un click distanță. La finalul lui 2019, PornHub, unul dintre cele mai populare site-uri porno din lume, făcea publice deja tradiționalele statistici cu privire la anul ce tocmai s-a încheiat.

De la vârstă, gen și țara de proveniență la fanteziile sexuale cele mai populare, aceste date cuprind informații detaliate despre preferințele celor care utilizează platforma. Dar dacă din toate aceste date ar fi să rămânem cu un număr, acesta ar fi 42 de miliarde – atâtea vizite au fost pe PornHub în 2019, ceea ce înseamnă cam 115 milioane de vizite pe zi. După cum spuneau aceștia, e ca și cum toți locuitorii din Canada, Australia, Polonia și Olanda s-ar uita la porno în aceeași zi.

Ce spune asta despre noi, dincolo de faptul că nu mai privim sexualitatea ca fiind (atât de) tabu ca acum douăzeci de ani? Că pornografia, în evoluția ei fulminantă, a modelat felul în care privim relațiile, lucrurile care ne excită și așteptările pe care le avem de la o partidă de sex. Iar asta face cu atât mai problematic un fapt care nu s-a schimbat în toți anii ăștia: cea mai mare parte din imaginile și video-urile pornografice sunt produse de bărbați pentru bărbați. „Nu-i așa că lumea și rolul femeii în societate s-au schimbat? S-au schimbat în politică, la lucru, acasă, în pat. Și nu-i așa că lumea a devenit un loc mai bun datorită acestor lucruri? Oriunde în lume, se dezbate rolul femeilor. Oriunde, în afară de industria porno. E timpul ca pornografia să se schimbe”, spune Erika Lust într-un TEDx Talk devenit foarte popular, intitulat chiar așa: It’s time for porn to change.

Pe numele ei adevărat Erika Hallqvist, aceasta studia științe politice și studii de gen când a dat peste o carte pe care o citează tot timpul ca influență și care i-a schimbat percepția asupra ideologiilor din spatele sexului: Hard Core: Power, Pleasure, and the „Frenzy of the Visible”. S-a mutat în Barcelona, unde a regizat primul ei film pentru adulți, care să-i reflecte gusturile și să vorbească și despre plăcerea feminină. Se pare că nu era singură în dorința de a vedea în pornografie și altceva decât femei casnice cu sâni mari care îi fac felație bărbatului care le aduce pizza, pentru că scurtmetrajul The Good Girl (care chiar este o parodie a clișeului porno cu tipul de la pizza), pe care l-a lăsat la liber pe net, a avut parte de peste două milioane de descărcări într-o lună. După acest succes, a pus bazele propriei companii de producție – Lust Productions – și a proiectului XConfessions, unde adună regizoare și performeri din toată lumea, care realizează filme porno pornind de la fanteziile pe care le primesc anonim lunar.

Una dintre regizoarele care au realizat filme pentru XConfessions este Olympe de G. (numele ei de scenă vine de la Olympe de Gouges, o feministă vocală din Franța secolului al XVIII-lea), care a decis să treacă și în fața camerei. Și aceasta este o promotoare a nevoii de schimbare în industria porno și fiecare ban pe care îl face din filmele sale îl donează unor asociații precum Amnesty International.

De altfel, crezul mai multor regizoare care fac astăzi producții porno este că plăcerea femeilor contează și ar trebui să fie vizibilă pe ecran, că în filme ar trebui să existe mai multe tipuri de corpuri, de vârste diferite, și rase diverse – dincolo de clișeele proliferate de clasicele genului, care atribuie calități fizice sau comportamente în funcție de rasă. În plus, felul în care gândesc ele filmele pune accentul pe dimensiunea etică a producțiilor, pe faptul că trebuie să existe femei în spatele camerelor… și că cinema-ul pentru adulți poate avea și ambiții artistice.

Olympe îmi povestește într-o discuție telefonică despre cum a început să joace în filme pentru adulți ca să poată regiza după aceea și pentru a ști ce să le ceară actorilor și să înțeleagă mai bine ce înseamnă să faci sex în fața unei camere de filmat: „Decizia mea de a face filme porno a fost una militantă, activistă, venită din convingerea că nu e nimic greșit în a-ți manifesta sexualitatea. Așa că m-am gândit că ar fi onest să arăt asta nu doar regizând, ci și să apar eu însămi în fața camerei, în loc să zic ‘Eu nu vreau să fiu filmată, dar nu are de ce să-ți fie rușine de asta'”. Olympe își amintește că a cunoscut judecățile celor din jur cu privire la felul în care ar trebui să se comporte fetele în primul an de liceu când, după ce a abordat un băiat la o petrecere, a ajuns să fie numită „curva” liceului. „Mama a aflat de asta, iar reacția ei nu a fost să mă protejeze, ci să mă trimită în vacanță la bunici două luni și să-mi spună că nu trebuie să mă mai comport ca o curvă”. Iar mai târziu, pe la 30 de ani, când a început să călătorească mult cu job-ul în Statele Unite (lucra într-o mică companie de producție de reclame) și să aibă aventuri cu mai mulți bărbați, șeful ei a chemat-o pentru a-i spune că strică imaginea echipei. „Societatea franceză e foarte conservatoare, dar astfel de lucruri nu i s-ar întâmpla niciodată unui bărbat. Dacă un bărbat se vede cu multe femei, se spune despre el că e seducător, că se bucură de viață. Acumulasem foarte multă furie la momentul respectiv, iar pornografia a fost un mod prin care să exprim faptul că nu o să mai las pe nimeni să mă facă să simt rușine. Aș putea spune că, într-un fel, a fost un act de rebeliune.”

Chiar și înainte de mișcarea #MeToo, au existat voci care să atragă atenția asupra abuzurilor care au loc de multe ori în timpul filmărilor. Poate cel mai cunoscut astfel de caz este cel al cunoscutei actrițe Stoya, care l-a acuzat pe fostul său iubit și partener de scenă, James Deen, de viol. Dincolo de atenția pentru reprezentarea corpurilor femeilor sau a minorităților, în porno-ul alternativ pe care îl propun atât Erika Lust, cât și Olympe de G. e vorba în primul rând despre consimțământ. Primul pas înainte de orice, spune Olympe, este o discuție cu actorii, în urma căreia aceștia primesc scenariul și pot veni cu modificări. Urmează o întâlnire față în față sau pe Skype, pentru repetiții și stabilirea în detaliu a ce anume vor conține scenele. Partenerii primesc un contract de zece pagini prin care consimt că vor juca într-un film porno și că sunt conștienți de stigma pe care o aduce acest lucru, contract care conține și pagini de desene cu corpuri, unde actorii pot încercui părțile care nu vor să apară în film sau care nu vor să fie atinse.

Aici intervine coordonatoarea de intimitate, persoana care are grijă ca toate aspectele să fie stabilite cât mai clar din start și să fie respectate pe tot parcursul filmării. Probabil că atunci când te gândești la sex nu îți vine în minte un contract de zece pagini, dar poate că a venit momentul să acceptăm că nimic nu e mai sexy decât consimțământul. Ca să o citez pe Erika Lust: „Sexul poate să rămână murdar, dar principiile trebuie să fie curate”. „Cred că în munca sexuală a existat dintotdeauna o practică a consimțământului mai conștientă decât în relațiile noastre de zi cu zi. Dacă agăți pe cineva pe Tinder sau Grindr, e mai complicat să îl manifești. Dar, desigur, există probleme foarte mari în pornografie. Cum putem vorbi despre consimțământ când fete foarte tinere venite din țări sărace ajung să filmeze patru-cinci scene pe zi? Evident că ăsta a fost un subiect foarte important pentru porno-ul etic”, spune Olympe de G., care în ultima vreme a lucrat și cu actori veniți din zona mainstream a pornografiei, interesați să vadă cum se lucrează altfel.

Cu o săptămână înainte de a vorbi cu ea, Olympe tocmai terminase filmările la primul ei lungmetraj, La Dernière Fois de Salomé. Pentru că inclusiv cinema-ului tradițional îi lipsesc foarte multe reprezentări ale sexualității, ea a ales de data aceasta să vorbească despre o femeie de 73 de ani care decide când să moară și, înainte de asta, va face sex pentru ultima oară. Protagonistă este Brigitte Lahaie, cunoscută actriță porno ai anilor ’70. Pentru a face rost de bani pentru proiect, regizoarea a pornit o campanie de crowdfunding, iar pe lângă asta, a primit finanțare din partea a două companii de producție și Canal+, care a cumpărat drepturile de televizare în Franța. „La final, am avut un buget, dar nu a fost destul pentru ce voiam să facem. Au fost foarte mulți oameni plătiți cu salariul minim, așa că am fost norocoși că suntem înconjurați de activiști. Nu fac pornografie în scopuri comerciale. Dar poate că în loc de a oferi banii pe care îi câștigăm asociațiilor umanitare, aș putea să plătesc voluntarii, poate așa ar fi mai etic”, spune aceasta, care pe viitor și-ar dori să renunțe la job-ul ei full time și să se dedice exclusiv proiectului Olympe de G.

Cât despre cel mai mare tabu al zilelor noastre, într-o lume în care se vorbește despre sex mai mult ca niciodată? A nu vrea să faci sex, crede Olympe, și fix despre asta este următorul ei film: „Când vorbim despre eliberare sexuală, vorbim despre a face mult sex, în feluri cât mai diferite. Dar din experiența mea, sunt multe momente când nu am chef de asta pentru perioade lungi de timp. Simt că oamenilor le este rușine să vorbească despre faptul că nu fac sex cu partenerul sau partenera sau că nu simt atracție față de cineva pentru un an sau mai mult. E un subiect care merită discutat, așa că următorul meu film va fi despre cineva care nu mai are sex drive. Și va fi o mare provocare: un film porno despre a nu face sex”.

Citește și:
BDSM: Despre sex și putere

Foto: Erika Lust Films

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK