Ritualul meu de dimineata e mereu acelasi si ar avea, probabil, intr-un univers in care as fi mai proactiva, ceva succes pe social media. Este momentul acela in care imi beau cafeaua din aceeasi cana design de care nu se atinge nimeni altcineva, la masa de lemn din bucatarie, timp in care verific contul de Instagram ca sa vad ce s-a intamplat in noaptea care a trecut, dupa care ma rasfat (placerile unei munci care nu necesita ore fixe) cu cateva pagini dintr-o carte sau un articol dintr-o revista.
Ar fi o poza buna, nu? Mai ales daca as avea si un buchet de flori pe masa? Ar fi cel putin similara cu toate acele fotografii de „buna dimineata care le arata celorlalti cat de frumoasa este viata mea, cat de tarzie este ora la care ma trezesc si cat de fresh & sic reusesc sa fiu inca dinainte de a-mi bea cafeaua (cand, de fapt, nici nu pot sa articulez cuvinte, daramite propozitii).
In mintea mea, acelasi ritual se preteaza oricui, mai ales dupa ce am vazut, in ultima vreme, cum multi dintre cunoscutii si necunoscutii pe care ii urmaresc pe retelele de socializare sunt la fel de stylish la prima ora, chiar din fotografiile pe care ei le posteaza. Numai ca, intr-una din zile, pe cand urmam cu strictete aceleasi etape ale propriului ceremonial, vizionand fotografiile proaspete ale persoanelor aflate in cercul meu virtual apropiat, altceva mi-a atras atentia.
Era vorba despre hashtag-uri, acele mici cuvinte sau expresii precedate de un diez care eticheaza continutul imaginilor, facute pentru a ajuta la sortarea fotografiilor. Iar unele dintre ele, mi-am dat seama de-abia atunci, erau repetitive pana la obsesie si, in mod curios, aproape disperate. Ca orice persoana care a facut vreodata parte dintr-o echipa de cercetasi, am decis pe loc ca astfel de semnale nu pot fi ignorate si am pornit sa le cercetez, evident.
Iata ce am gasit. In primul rand, pe social media este vorba despre #love. Fireste! Daca nu despre dragoste vorbim pe retelele de socializare, atunci nu vorbim despre nimic! Apoi, urmau, intr-o oarecare ordine (si cu mii sau chiar milioane de postari in dreptul lor) #follow, #followme, #tagsforlikes, #like4like, #follow4follow. Pana la umilul si foarte neajutoratul #pleaselikeme! Acesta din urma, dintre toate, mi s-a parut cel mai trist si am renuntat la lectura matinala ca sa merg pe firul lui si sa ii gasesc motivatia. Dar m-am lovit de evidenta, pana la urma, caci orice urma de disperare as fi detectat eu intr-o astfel de postare (chiar, cum te simti oare atunci cand tastezi literele care formeaza acest hashtag pe propriul device mobil?), ea era imediat contrazisa de continutul fotografiei respective. Fete zambitoare, cel mai adesea feminine, tinute la care oamenii se gandisera cu grija, farfurii frumos decorate, aceleasi poze de vacanta tihnita intr-un colt de lume pe care le posteaza fiecare cereau acum nemijlocit atentie, intr-un mod care, doar tradus in limba noastra, ar fi greu de pronuntat vreodata de vreunul dintre noi. Va rog, placeti-ma! Cum e posibil asa ceva?
De fapt, este foarte posibil, mi-am zis, in timp ce imi aminteam de toate acele studii pe care le-am parcurs despre felul in care prezenta noastra pe social media ne afecteaza imaginea despre noi insine. Se tot vorbeste in ultima vreme despre narcisism, despre felul in care oamenii isi proiecteaza online vieti mai bune decat cele pe care chiar le traiesc, dar si despre drame care rezulta din lipsa de atentie sau de validare.
Numai ca aici intram intr-un cerc vicios. Sa va explic: fireste ca toti vrem sa fim mai buni. Am fost invatati la scoala ca imbunatatirea permanenta face parte din natura noastra, ca trebuie sa invatam mereu (cat traieste omul…), apoi am aflat din reviste ca putem arata mai bine, ca putem sa avem o garderoba mai bine organizata si mai armonioasa, ca putem avea o fata mai stralucitoare si un par mai bogat si ca e bine sa ne dorim toate aceste lucruri. Ei, iar atunci cand suntem prezenti pe social media, toate aceste lucruri se pot intampla pur si simplu, fara sa fim nevoiti sa facem eforturi pentru ele. Un intelect mai acidulat se obtine lejer prin postarea unui citat deosebit de profund din gandirea si opera unuia dintre marii intelepti ai lumii. O fata luminoasa? Un simplu retus foto face asta in mai putine secunde decat ar dura sa iti aplici o crema hidratanta. O vacanta intr-un colt uitat de lume? Imediat – filtrul Amaro transforma banala plaja de la Cornu in cea de oriunde vrei, cu apus cu tot.
Si chiar daca, dupa ce vietile noastre online sunt augmentate prin aceste mici artificii, nu le mai simtim adevarate, ce mai conteaza? Facebook ne-a invatat ca like-urile primite pentru aceste mici omisiuni sau injumatatiri de adevar sunt la fel de relevante pentru noi ca orice alt semn de atentie.
Page: 1 2