Pieces of a Woman – O femeie sub influenţa revoltei

Inspirați din propria lor experienţă, regizorul Kornél Mundruczó şi scenarista Kata Wéber construiesc o piesă de teatru, Pieces of a Woman, despre pierderea unui copil şi despre încercarea de a se reconstrui după o astfel de tragedie.

Cunoscut publicului mai degrabă ca regizor de film (White God, Jupiters Moon, Delta), Kornél Mundruczó lucrează adesea împreună cu soţia sa, scenarista Kata Wéber.

Pieces of a Woman, scris de Wéber, realizat ca film (actrița principală, Vanessa Kirby, a câşigat în 2020 premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Veneția) şi ca piesă de teatru, prezentat pentru prima oară în Franța, vorbeşte despre tragedia pierderii unui copil. Cum poţi supravietui unui astfel de eveniment devastator, poate cel mai negru ce i se poate întâmpla unui om? Inspirat intim din viața cuplului Wéber-Mundruczó, scenariul vorbeşte despre felul în care o femeie reuşeşte, mai mult sau mai puţin, să îşi facă doliul. Mai e despre felul în care pierderea unui copil la naştere rămâne, mai ales în Europa de Est, un mare tabu. Cum, pe lângă insurmontabila tristeţe, cuplul, dar mai ales femeia, trebuie să poarte şi povara prejudecăţilor celorlalţi, e forţată să navigheze prin grila lor de cunoaștere, bifând gradul de tristețe potrivită la momentul potrivit. Despre revolta şi nesupunerea ei la aceste reguli nescrise.

Spectacolul Pieces of a Woman e un hibrid între teatru şi film, formă des utilizată de ceva vreme. Prima parte e un video de 45 de minute în care asistăm la naşterea fetiţei cuplului Maja şi Lars. De ce a optat pentru film în prima parte ? Pentru că, în mod paradoxal, îndepărtându-i pe cei doi prin dispozitivul camerei, de fapt ni-i apropie, folosind close-up-uri.

Partea a doua e o întâlnire duminicală de familie, câteva luni după pierderea copilului. De data aceasta e vorba de teatru pur și simplu. Cadrul e casa mamei lui Maja, o doamnă a cărei recentă ocupaţie e să organizeze Home staging (ea însăşi foloseşte expresia în engleză, declanşând hilaritatea celorlalţi).

Foarte bine jucat de tinerii actori polonezi ai Teatrului din Varşovia (Mundruczó explică într-un interviu că a plecat să monteze la Varşovia pentru că a găsit acolo o instituţie ce îi dă o libertate totală şi niște actori formidabili). Avem într-adevăr o mână de actriţe impresionante, începând cu Justyna Wasilewska, care dă viaţă, şi foarte multă forţă, personajului principal, Maja. E uşor să te gândeşti la Nick Cassavetes şi al său A Woman Under the Influence. Și acolo o femeie trebuia să jongleze între presiunea unei societăți retrograde şi adevărul ei intim. O alchimie extraordinară se petrece şi între Maja şi sora ei, Monika, interpretată de Agnieszka Zulewska. Momentul cu cele două surori care fac gimnastică ritmică cu panglica e memorabil…

Muzica, adesea retro (Felicità – Al Bano şi Romina Power), ne trimite cu nostalgie în copilăria celor două, într-un timp în care încă nu exista durere şi nici tristeţe. Relaţiile dintre personaje sunt, de fiecare dată, foarte bine exploatate, adesea conflictuale, de fiecare dată revelatoare, între Maja şi mamă, între Monika și mamă, între cele două surori…

Textul e de o mare calitate, foarte actual, cu mult umor. Pasajul despre venirea lui David Bowie în Varșovia e epic. Personajele conversează spumos despre vesticii care, dacă scriu ceva, orice, despre est, au imediat succes şi câștigă mii de dolari, dar dacă un estic scrie ceva despre Londra, toată lumea e indiferentă.

Fie că e vorba despre film sau teatru, Mundruczó scrie imaginea cu multă poezie, are o atenţie compulsivă la detaliile scenografice și reuşeşte să acompanieze cu mare fineţe poveştile născocite de Kata Wéber.
Reacţia publicului la Avignon a fost pe măsură, spectacolul a avut parte de standing ovation, semn că emoţia a trecut cu bine de cealaltă parte a sălii.

***

Născută pe plaiuri bănăţene, Mona Motorga a absolvit Facultatea de Litere (franceză-engleză) a Universităţii de Vest Timişoara, unde îndrumători i-au fost Adriana Babeţi, Ilie Gyurcsik, Livius Ciocîrlie.
După studii, Mona a lucrat ca jurnalist cultural la Evenimentul zilei, România liberă, Agenda Zilei, realizând atât interviuri cu artişti, cât şi cronici de teatru.
Din 2005 ea locuieşte în capitala europeană a teatrului estival, Avignon, Franţa.