Petite Meller – o noua aparitie in industria muzicala

Prima oara am vazut-o pe Petite Meller, mai degraba decat sa o aud. In mod curios, pentru ca lucrurile stau altfel cand vine vorba, de obicei, de cantarete. Doar ca imaginea ei este, pentru moment, atat de puternica incat umbreste pop-ul condimentat cu jazz al micutei artiste. Videoclipurile care ii insotesc cele cateva piese sunt, toate, dominate de o feminitate stranie si incarcate de referinte pe care Petite le explica inocent.

De la Riviera franceza din anii sai de glorie la satele frantuzesti in care salasluiau si gaseau inspiratie Matisse sau Picasso, de la filmele Noului Val francez regizate de Truffaut si Godard la vacantele insorite din copilaria si adolescenta artistei, cand ea insasi isi descoperea sexualitatea, toate acestea sunt adunate in cateva videoclipuri candide si colorate.

Iar cum Petite a colaborat, pana acum, cu A.T. Mann si Napoleon Habeica (fotograful care concepe si campaniile American Apparel) pentru realizarea lor, nici nu ma mai mir ca clipul piesei „Backpack a fost nominalizat pentru Cel mai bun videoclip european la Festivalul de Film de la Cannes de anul acesta.

Petite Meller studiaza filosofia si iubeste colaborarile. Pentru a le aduce la indeplinire, nu se sfieste sa caute oameni care ii impartasesc viziunea estetica pe Internet – asa s-a intamplat cand artista a decis sa faca un clip pentru single-ul ei de mare succes, „Backpack. L-a cautat pe Napoleon Habeica pe Facebook, a fost apelata de stilistul Nao Koyabu din Londra si l-a gasit pe directorul de imagine, Clemens Krueger, la München. Rezultatul intalnirii lor a fost un film scurt si nostalgic care aminteste de Riviera in anii in care conversatiile erau spumoase si petrecerile flamboaiante, realizat in parte in acelasi loc in care a fost filmat LEnfer, al lui George Henri Clouzot. Iar muzica ce insoteste clipul este la fel de speciala.

Petite Meller ii enumera, printre inspiratiile sale, pe Dizzy Gillespie, Duke Ellington, Chantal Goya, Charles Aznavour, Leif Garrett, Ricchi e Poveri si Kool and the Gang. Iar din amestecul unor referinte atat de diferite rezulta si sound-ul ei distinct, care se revarsa in piesele pe care tanara le compune oriunde s-ar afla si le inregistreaza rapid pe telefonul mobil.

Cu o afinitate pentru Michelangelo Antonioni (a carui munca i-a inspirat clipul pentru „NYC Time) si adoratie pentru conceptele lui Freud si Jacques Lacan, cu o estetica de carte postala pastrata intr-un sertar, Petite Meller a reusit sa ma hipnotizeze. Si probabil ca asta se va intampla si cu voi, odata ce veti incepe sa o ascultati.

Foto: Eddie Chacon

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK