Perry Mason se întoarce

Scenariștii și doi dintre actorii noului serial Perry Mason vorbesc despre cum o poveste cu detectivi din anii ‘30 poate fi relevantă pentru vremurile în care trăim.

Înainte ca filmele despre avocați și procurori să devină un gen în sine, a existat Perry Mason. Personajul ce dă numele serialului devenit un fenomen în anii ’60 e un avocat al apărării care în fiecare episod trebuie să afle cine a comis crima de care este acuzat clientul lui și să-i demonstreze nevinovăția în sala de judecată. Revival-ul lansat de HBO în iunie nu are foarte mare legătură cu originalul, iar de asta te prinzi încă din primul episod, care setează o atmosferă mult mai sumbră și te introduce în lumea de film noir căreia îi aduce un omagiu.

Anul este 1932, iar Marea Criză afectează întreaga Americă. În Los Angeles, în schimb, industria cinematografică e în floare și toată lumea se pregătește pentru Jocurile Olimpice de Vară. Cazul unui copil răpit și ucis va cutremura orașul. Perry Mason nu este avocatul tenace pe care îl știam, ci un detectiv particular care s-a întors cam șifonat din primul război mondial și își bagă sub preș amintirile neplăcute cu mult alcool și va face o cauză personală din găsirea vinovatului.

Matthew Rhys îl interpretează cu tenacitate extraordinară și o tristețe care nu îi părăsește în nici un moment privirea, transformându-l în eroul improbabil de care nu ai cum să nu te atașezi. Noul serial este de fapt un prequel: îți arată începuturile lui Perry Mason. „Când am început să ne implicăm în proiectul ăsta, prima întrebare a fost De ce? Ce-ar mai fi de spus despre asta?”, povestește co-scenaristul Ron Fitzgerald într-o discuție pe Zoom cu o parte din echipa serialului. În nici un moment nu și-a pus problema să refacă seria TV care are în continuare o comunitate importantă de fani, așa că împreună cu Rolin Jones a început să facă research în seria de romane scrise de Erle Stanley Gardner pe care se bazează Perry Mason.

„În SUA există o moștenire uriașă a acestui personaj, pentru cei tineri ar fi comparabil cu originile lui Batman”, spune Fitzgerald. „Am observat că, în primele trei romane, Perry Mason e în sala de judecată o singură dată și că se comportă mai degrabă ca un detectiv. Am decis să facem un pas în spate și să ne imaginăm o poveste care ar fi putut avea loc înaintea primului roman”. Au făcut același lucru și cu celelalte personaje. Rolin Jones explică mai mult: „Ce-ar fi dacă Della Street (n.r.: asistenta lui Perry Mason), Paul Drake (mâna sa dreaptă) și Perry Mason nu s-au cunoscut încă? Am încercat să-i punem cât mai departe unul de celălalt și să construim o poveste care îi va reuni la un moment dat – cum vor încerca să se afirme în marele oraș trei oameni care au foarte puțină putere.”

Înainte să dea lovitura cu povestirile și romanele sale polițiste, Erle Stanley Gardner a lucrat ca avocat, apărând de multe ori emigranți chinezi sau mexicani, oameni ai nimănui acuzați de multe ori pe nedrept. Ron Fitzgerald și Rolin Jones povestesc că au mers chiar în zona unde a lucrat Gardner și au stat de vorbă cu avocați și detectivi particulari de pe vremuri. Dar creatorii noului Perry Mason nu au fost interesați doar să reproducă cât mai fidel începuturile anilor ’30, ci să arate și că problemele sociale ale acelor vremuri sunt bine-mersi și astăzi.

Despre asta vorbește și John Lithgow, interpretul lui Elias Birchard „E.B.” Jonathan, un avocat veteran aflat în punctul cel mai de jos al carierei și care este un fel de mentor pentru Mason. În vârstă de 74 de ani, Lithgow are o carieră impresionantă în teatru și film, dar a jucat și în seriale TV care i-au sporit și mai mult faima și i-au adus noi premii. În plus, e și muzician și poet. „Am știut din primul moment că Perry Mason e un film de epocă cu o sensibilitate extrem de contemporană. Dar nu ne-am imaginat că ar putea fi chiar atât de relevant pentru vremurile pe care le trăim acum”, spune el. „Să ne uităm la ce s-a întâmplat după ce am terminat filmările. Suntem în mijlocul unui colaps economic din cauza pandemiei de coronavirus. Nu e nici o epidemie în Perry Mason, dar înțelegi că are loc o criză economică. Mi se pare foarte ingenios din partea scenariștilor să păstreze Marea criză în fundal – să nu se vorbească niciodată despre asta, dar cumva să îți dai seama că ceva se întâmplă.”

Perry Mason nu duce lipsă de acțiune – în fiecare moment se poate întâmpla ceva care să te facă să tresari în fotoliu, iar întorsăturile de situație sunt chiar mai dese decât momentele în care personajul lui Matthew Rhys își mai toarnă un whisky. John Lithgow povestește că atunci când citește un scenariu își dă seama încă de la primele pagini dacă e unul bun sau prost, iar cel scris de Ron Fitzgerald și Rolin Jones pentru Perry Mason a intrat clar în prima categorie: „Evenimentele se derulează pagină cu pagină și nu-ți dai seama unde ești, dar simți că ești pe mâini bune. Și ai face bine să fii atent, pentru că totul are un rost. Nu mi-am dat seama din prima cum va fi personajul meu, dar pe măsură ce continuam să citesc îmi ziceam ‘Va fi foarte distractiv, cred că știu cum să-l joc’. Când te captivează ceva atât de tare, știi că o s-o faci și că dacă ți se va propune vei spune da.”

Actorul îi laudă pe scenariști atât pentru structura dramatică, cât și pentru faptul că au reușit să înglobeze tot felul de teme, fără ca acestea să fie nici o secundă stridente. Să luăm de exemplu faptul că Paul Drake, un personaj important în universul Perry Mason, este aici un polițist de culoare care încearcă să se impună într-o lume formată exclusiv din persoane albe și să lupte cu prejudecățile rasiale. Recent, mișcarea Black Lives Matter ne-a arătat încă o dată că rasismul nu e o poveste rămasă în America anilor ’30, ci e la fel de puternic și astăzi. „Creatorii serialului nu au făcut asta doar pentru a avea un casting altfel. Paul Drake e un personaj viu, cu probleme rasiale și de familie, iar scenariștii i-au oferit acestuia demnitatea de a le privi în față”, spune Lithgow.

În același timp, au creat personaje feminine puternice, cum este Lupe Gibbs (interpretată de Veronica Falcón), o aviatoare inspirată de Amelia Earhart. „Mi se pare că atenția pe care serialul o are asupra personajelor feminine, în explorarea vieților femeilor din acele vremuri, este o oglindă la ce se întâmplă acum”, spune Juliet Rylance, care o joacă pe Della Street, secretara lui E.B. „Pentru Della, e foarte prezent sentimentul că orice ar face nu poate deschide acea ultimă ușă care o va face să fie avocată în Los Angeles, deși este mai capabilă decât majoritatea.”

„Atunci când abordezi un rol, lucrul cel mai interesant este să te uiți după contradicțiile acestuia, dualitatea lui. Să joci un personaj negativ a fost întotdeauna interesant pentru că aceștia fac lucruri groaznice și trebuie să îți dai seama de ce o fac, iar asta e un puzzle fascinant pentru un actor”, povestește John Lithgow. „Pentru că ei înșiși nu cred că fac ceva rău sau, dacă cred asta, probabil sunt rușinați de asta sau cad pradă unor porniri pe care nu le pot stăpâni. Iar în cazul lui E.B. e vorba de un om care se autoiluzionează, tinerețea a trecut de mult, speră din tot sufletul la o revenire și are nevoie de un caz mare pentru a recăpăta respectul de sine, dar și cel al celorlalți.

Ăsta e teritoriul melancoliei, poate să fie și cel al tragediei, dar poate să fie și material pentru o comedie spumoasă. Personajul ăsta are ceva de clovn bătrân. Îmi place foarte mult să investighez toate aceste posibilități în colaborare cu scenariștii, regizorul și ceilalți actori cu care lucrez. Cum să-l fac un personaj tragic, fascinant, flamboaiant și comic în același timp? E o provocare minunată. Lumea întreabă ‘Dar nu e dificil?’. Nu, e palpitant.”

Perry Mason poate fi văzut pe HBO și HBO GO.