Când partenerul îți spune virulent că faci pe victima, emoțiile care te cuprind sunt un mix pe care câteodată e greu să-l descompui. Frustrare, furie că îți pune asemenea etichete, tristețe că nu te înțelege, nu te vede, nu se poate pune în locul tău, neputință atunci când chiar ai un sentiment de neajutorare și voiai din partea lui sprijin. Ca orice dinamică în cuplu ea este întreținută în diferite grade de ambii parteneri, iar ce poți face tu nu doar că are șansele să îi schimbe lui perspectiva, dar mai ales tu să nu te vezi o victimă.
Refuză eticheta
Pe un ton ferm, calm transmite-i că nu este un termen care să te reprezinte, nu te identifici cu el și nu îl accepți din partea lui. De asemenea, că îi ceri ca pe viitor să nu mai folosească aceste etichete nepotrivite. Înainte de a spune aceste cuvinte îndreaptă-ți atenția către ceea ce se petrece la nivel corporal. Care e postura ta? Oare ești cu spatele arcuit, cocoșată, cu umerii orientați către podea? Privești în jos? Ridică-te în picioare sau dacă preferi să rămâi pe scaun îndreaptă-ți spatele, gâtul și privește direct în ochi partenerul. Dacă ești în picioare simte podeaua solidă sub tălpi, dacă ești așezată simte scaunul solid sub șezut. Postura dreaptă, semeață, nu e una de apărare, retragere, ca mai devreme, dar nici una de atac. Ci o postură care arată că ești asumată, fermă, în contact cu tine și pregătită să pui sănătos granițele de care ai nevoie.
Fără generalizări
Tu niciodată nu mă ajuți, întotdeauna ești de partea părinților tăi și nu a mea. Eu duc singură totul. Sună cunoscut? Desigur, temele variază în funcție de problemele din cuplul vostru. Ia-ți un timp în care să reflectezi la formulările pe care le folosești când ești nemulțumită și vă certați. Astfel de generalizări te împiedică să vezi excepțiile de la regulă și sentința pe care le conțin întotdeauna și niciodată. Totodată aceste generalizări pot fi o formă de atac la care partenerul se apără la fel de ineficient, tot cu o distorsiune cognitivă, în speță etichetarea de victimă.
Comunicarea asertivă…
… îți permite să vorbești despre tine fără să îl blamezi pe celălalt ca individ. Nu te arunci într-o tiradă de acuze, nu încerci să îți recapeți puterea cu ajutorul lor. Ci te arăți în cea mai puternică manifestare de curaj posibilă: vulnerabilitatea. Spui cum te simți (emoția) atunci când partenerul face un anumit lucru (indici comportamentul) și ce anume ai nevoie din partea lui (pui limită și ceri).
Atenție la dramatism
Un comportament teatral nu îți va transmite corect mesajul, ci va întări perspectiva de rol de victimă. Ba chiar sunt șanse mari ca partenerul să refuze orice formă de dialog. În mod conștient amplifici emoții sau fapte în speranța că el te va înțelege mai bine? Se poate să traducă asta direct prin minciună, denaturarea realității.
Validează-i emoția…
… dar nu și comportamentul. Îți aduce și ție un plus de stabilitate emoțională, iar el se va simți văzut. Are tot dreptul la emoțiile lui, să se simtă furios sau trist, iar tu nu ești indiferentă sau oarbă la ele. Și dacă emoția i-o validezi, nu procedezi la fel și cu anumite comportamente care devin inacceptabile atunci când te rănesc și produc daune conexiunii emoționale dintre voi.
Citește și:
De ce banii nu aduc fericirea în cuplu, indiferent cât câștigați
Foto: PR