Nu primești suport emoțional de la partenerul de cuplu? Poate nu știe că ai nevoie sau cum să-l ofere. Și e în regulă să îi explici.
Există suport emoțional și suport emoțional corect. Primul e viziunea celui care îl oferă, ce consideră el potrivit. Ca atare nu de puține ori se ajunge la citirea gândurilor sau proiecții. Te cunosc bine și cred că știu ce-ți trebuie. Sau îți dau ție ce mi-ar plăcea mie să primesc. Niciuna din aceste două variante nu se pliază pe nevoile emoționale ale persoanei care are nevoie de suport moral. Cel mai simplu e să verifici. Cu ce te pot ajuta? Care sunt nevoile tale? Ce pot face pentru tine? Nu ai auzit întrebările astea de la partenerul tău? Se blochează când vine vorba de sprijin pentru că se simte neputincios? Sau nu a învățat din familie cum să fie alături de cineva în mod corect? Explică-i tu ce e ok pentru tine.
Te îndoiești teribil de deciziile tale? Nu știi cum e mai bine să procedezi? Când el îți subliniază această expertiză unică îți întărește gradul de conștientizare, asumare, responsabilizare. Tu te cunoști cel mai bine și prin urmare știi cel mai bine ce funcționează pentru tine sau nu, ce ai nevoie. Te pune fin față în față cu acele nevoi pe care poate nu le observai.
Ce frumos este ca o persoană să își manifeste încrederea, chiar și verbal. Se poate ca pentru câteva minute sau ore (depinde cât durează panica și ruminațiile), tu să uiți de calitățile și capacitățile tale. În schimb, partenerul nu.
Meriți să fii tratată cu considerație, echitabil, să ți se respecte limitele. Fie că e vorba despre situații la serviciu, cu prietenii sau familia din care provii.
Pui tu suficient presiune pe tine, cum ar fi ca și partenerul să vină cu presiune adițional? Îți creează un spațiu sigur, unde poți respira și sta cu emoțiile și gândurile tale. Ai de luat o decizie? Dă-ți timp pentru varianta corectă? Ai suferit o pierdere? Dă-ți timp să te vindeci.
Se întăresc nevoia de siguranță, de sprijin. Știi că nu ești singură și ești reasigurată de asta. Poate că vrei doar să te ventilezi, nu ai nevoie să vină cu sfaturi practice. Doar simplul fapt că e acolo ajută.
Ai greșit cu ceva și e destul de evident. Ai avut un eșec la care nu te așteptai. Tu nu ești greșeala ta și nici nu ești definită de ce îți iese sau nu conform planului. În plus, el nu e în rol de judecător în interacțiunea cu tine, ci de iubit sau soț.
… tristă, dezamăgită, frustrată etc. Adică partenerul tău te acceptă așa cum ești, cu multiplele tipuri de emoții simțite. Pentru el nu trebuie să performezi, să fii mereu zâmbitoare, pozitivă, o rază de soare. El știe că oamenii pot avea și emoții negative și normalizează asta pentru tine.
Foto: PR