Partenerul tău de cuplu este supărat? Ce să nu faci încercând să îi ridici moralul

Când partenerul tău de cuplu este supărat, uneori faci mai mult rău decât bine prin felul în care vrei să îl ajuți.

În primul rând este bine de știut că ajutorul se oferă atunci când este cerut, și explicat cât mai punctual de celălalt legat de ceea ce ar avea nevoie. Însă să vezi că cineva drag suferă poate naște în tine un salvator dornic să protejeze, să preia el frâiele, să aline cumva durerea. Un scop nobil, ai spune, sau un gest frumos. Dar cunoști zicala: drumul către iad este pavat cu intenții bune? În acest context se poate să nu ai mereu atitudinea potrivită ori de câte ori partenerul tău este supărat. Iată ce nu este indicat să faci.

Să banalizezi

Vrei să îi ridici moralul și pentru asta minimizezi ceea ce s-a întâmplat sau ceea ce simte. Că sunt alții în situații mai grele, el are tot ce îi trebuie, e ceva de moment și mâine nu i se va mai părea important etc.

Pornești la luptă

Și îi suni mama care l-a supărat, pe prietenul cu care s-a certat și practic intervii tu în locul lui, pornind o luptă care nu e a ta și în care nu ar trebui să fii prezentă. Sau suni ori abordezi o a treia persoană care să le facă dreptate și să preia rolul de judecător.

Glumești

Cât de dureros e ca cineva să glumească în legătură cu suferința ta și contextul care te-a impactat negativ atât de tare. Chiar dacă umorul e util și detensionează, aici el invalidează direct experiența partenerului de cuplu, sau chiar o ridiculizează.

Să îl ignori

E ok să îi permiți să își trăiască tristețea sau frustrarea, dar nu ocolindu-l sau retrăgând orice formă de suport. Nici să îl eviți pentru că e supărat și atunci nu mai e distractiv, iar concluzia asta să fie spusă fățiș în cel mai tăios mod.

Îi oferi distrageri

Îi dai diverse sugestii precum că l-ar ajuta dacă bea o anumită cantitate de alcool, ca să se detensioneze. S-ar refugia în muncă, doar ca să uite. Sau imediat să ieșiți într-un grup mare de prieteni care să îl distreze. Te simți copleșită, neputincioasă și atunci delegi reglarea lui emoțională către alte direcții, deloc sănătoase.

Povestești despre tine…

… și cât de greu îți este ție în tot felul de situații, ori că și tu ai pățit ceva similar și începi să descrii în detaliu ce ți s-a întâmplat. Brusc nu mai este vorba despre el, ci despre tine, și l-ai anulat.

Să-l critici

Crezi că îl ridici de jos și îl faci un luptător dacă îl ataci. Vrei ca el să iasă din mlaștina tristeții și să se seteze pe rezolvarea problemei dacă îi arăți unde a greșit, cât de neconform s-a comportat etc. Însă efectul obținut este exact opusul intenției.

Îl presezi să îți povestească

Știi că tu te simți mai bine atunci când te ventilezi. Ori ai învățat cât de important este să comunici ceea ce simți, așa că tot insiști să îți zică fiecare element al situației care i-a stricat starea de spirit. Îl forțezi să facă ceva ce nu e pregătit, chiar dacă îți comunică verde în față că nu vrea să vorbească despre asta.