Dacă partenerul tău de cuplu suferă de depresie evită să faci aceste greșeli. Chiar dacă ești bine intenționată, rezultatul nu este unul pozitiv.
Este foarte greu pentru cineva să sufere de depresie sau anxietate. Și nici pentru persoanele care îi sunt alături nu e o experiență deloc plăcută. Te doare să vezi că cineva drag ție se luptă cu tristețea profundă, abia se mai dă jos din pat, și-a pierdut complet plăcerea pentru toate activitățile care înainte îi ofereau bucurie. Sau e încordat ca un arc, îngrijorările de tot felul îl macină, nu îl lasă să doarmă, îi strică rutina zilnică, trăiește la propriu în frică. Din păcate de multe ori depresia și anxietatea sunt comorbide și există simultan.
Nu băga capul în nisip ca struțul, nu băga ce nu îți place sub preș. Depresia și anxietatea nu trec pentru că tu te faci că nu le vezi. Nu e vorba aici de răsfăț, capriciu, lene sau dispoziție proastă, de spirit mai slab, de sensibilitate. Vorbim despre o afecțiune psihică cât se poate de serioasă și reală.
De multe ori anxiosul sau depresivul nici măcar nu își dă seama ce se întâmplă. Simte că s-a schimbat ceva cu starea sa de spirit, dar nu o poate numi concret, nu vede neapărat ca îngrijorătoare comportamentele sale. Dar tu, din exterior, pe cât este posibil având în vedere relația foarte apropiată, poți avea un unghi mai obiectiv și este util să tragi un semnal de alarmă, cu blândețe, în ceea ce privește simptomatologia pe care o observi.
Uneori depresia și anxietatea pot fi gestionate prin abordare psihoterapeutică, cea de tip cognitiv-comportamental fiind cea mai indicată, sau este nevoie de tratament psihiatric adecvat și terapie în paralel. Nu este nicio rușine să mergi la psihoterapeut sau la medicul psihiatru, așa cum nu e nicio rușine să mergi la dermatolog dacă ai o problemă la nivelul pielii. Susține-ți partenerul de cuplu să ceară ajutor specializat!
Nimeni nu se va opri din ronțăit mental gânduri anxioase doar pentru că tu i-ai zis să mai termine cu anxietatea și nu are de ce să se îngrijoreze. Așa cum nimeni nu va apăsa butonul de stop al tristeții și va deveni brusc zâmbitor și cu poftă de viață, pentru că i s-a spus să nu mai fie trist. Degeaba faci o înșiruire complexă de motive de bucurie și relaxare, trăirea anxioasă sau depresivă există, chiar dacă ție ți se pare că nu are nimic palpabil în spate.
Nu vei ajuta un depresiv să se activeze comportamental dacă îl cerți că stă toată ziua în pat și nu face nimic. Dacă îl acuzi că e inutil, că din cauza sa nu mai ieșiți în oraș, vă pierdeți prietenii etc. Nu vei ajuta un anxios să își controleze gândurile negative râzând de scenariile sale catastrofale, de predicțiile despre viitor pe care le face sau felul în care parcă citește gândurile oamenilor. Poți avea inițiativa unor activități cu grad de efort sau socializare gradual, să mergeți în natură, la plimbare în parc. Efectiv să distragi și să întrerupi șirul gândurilor anxioase cu o altă discuție fără potențial anxiogen, care să ocupe mintea partenerului anxios cu… altceva.
Experiența pe care o are partenerul tău cu depresie sau anxietate este deja una foarte grea, nu e necesar și nu îl ajută cu nimic să adaugi un plus de presiune, de stres. Cea mai sănătoasă abordare implică blândețea, compasiunea, empatia, susținerea, iubirea, crearea unui spațiu sigur.
Foto: PR