Noțiunea de pauză de la relație e înfricoșătoare când nu ți-o dorești, iar mintea se duce rapid către scenarii variate. Cum te protejezi.
Vă certați mult, poate același subiect revenea iar și iar, amândoi fiind obosiți de atâtea discuții și dinamica aceasta conflictuală. În același timp unul dintre voi are semne de întrebare despre relație, dacă ea să fie continuată, este cea potrivită ori ce simte cu adevărat. Când povestea de iubire este în impas, mintea se duce în diverse bucle din care se întâmplă să fie dificil să ieși. Iar o pauză de la relație, o pauză de reflectare lucidă, de a sta cu sine nu e mereu cea mai rea idee, dar cel mai probabil anxiogenă pentru celălalt. Iar în tot acest proces sensibil componentele de încredere și de negociere se află pe primul loc. Veți agrea termeni care e important să fie menținuți cum ați stabilit.
Și așa disconfortul e pregnant, de ce să apară și gânduri legate de înșelat? Setați asumat, onest, pe o bază de încredere care sunt regulile valabile pentru perioada de pauză. Nu vă întâlniți cu nimeni altcineva, un potențial partener sau aventură, nu vorbiți online cu tentă de flirt sau doar asta este permis? Dacă întâlnirile primesc undă verde ca parte din evaluare, ele se pot duce către atingeri? Doar sărutul e acceptat sau e permis și sexul? Voi decideți care sunt limitele în acest context.
Cum ar fi o pauză de la relație în care aștepți pe durată nedeterminată să vezi ce simte și ce vrea celălalt? Este de-a dreptul tortură. Este necesar un orizont predictibil, adică să știți că pe data X vor avea loc reîntâlnirea și discuția cu pricina. Acest timp este stabilit de comun acord. Să nu fie nici prea mare și nici prea mic.
Este foarte important să fie stabilit un element ce ține și de empatie și de abordarea matură a situației. Dacă se dorește despărțirea, o pauză nu face tranziția mai ușoară. Nu veți suferi mai puțin, nu e o modalitate de a nu-l șoca pe celălalt sau a-l proteja. Este crud să îți expui partenerul unei perioade de pauză de două luni când știi prea bine că nu e cale de întoarcere.
Testarea este a unei noi relații. De tipul am cunoscut pe cineva, deja am vorbit mult și ne-am întâlnit, aș vrea să încerc o relație. Dacă nu funcționează această relație mă întorc în zona de confort, respectiv la fosta relație. E un fel de a te sabota singur. Și cel care și-a pus astfel problema are răspunsul deja din maniera în care a gândit-o.
Și persoana care așteaptă să se evalueze partenerul poate face și ea exact asta în timpul de pauză. Ce nevoi emoționale are, sunt ele împlinite în relația de cuplu? Ce ar avea nevoie de la celălalt dacă relația va merge mai departe? În ce condiții? Ce este dispus să facă pentru ca relația să fie mai împlinitoare?
E greu ca mintea să nu croșeteze un deznodământ tragic, mai ales dacă există acolo în fundal o componentă anxioasă. Se poate seta un timp zilnic de 30 de minute pentru îngrijorări, oprirea gândului imaginând semnul stop și bătând puternic din palme, un scenariu anti-ruminație. Adică atunci când observ că mă duc în ghicirea viitorului ce pot face altceva mai sănătos, mai util pentru mine?
Să îl urmărești pe partenerul care a cerut pauza, să întrebi prietenii despre ce face, unde se duce, să îi studiezi conturile de social media, să îl suni sau să îi scrii întrebând dacă s-a răzgândit e o modalitate de a-ți întreține toată negativitatea și a pune presiune.
Foto: PR