Partenerul îți spune că tu ești vinovată pentru tot răul din cuplu? La ce strategii mai apelează pentru a te controla

Te acuză că ești vinovată pentru ce nu merge bine în relația voastră. Adevărul? Este o strategie de manipulare.

Câteodată te întrebi dacă nu are dreptate și chiar ești tu responsabilă pentru tot ce nu merge bine între voi. Și te analizezi, te blamezi, simți teamă că te va părăsi. Îți spui că nu vrei să o dai în bară și relația chiar să se strice din cauza ta. Apoi, în momente de o mai mare ancorare în realitate, îți dai seama că un cuplu este între doi oameni și la fel și problemele. Da, ai și tu partea ta de responsabilitate.

Poate că ești prea înțelegătoare, prea submisivă, te-ai sacrificat prea mult, nu i-ai pus partenerului nicio limită. Ți-a fost extrem de greu să faci asta, resimțind interacțiunea dintre voi nu ca pe o colaborare, ci ca pe o luptă pe care partenerul e dispus să o câștige prin orice mijloace. Partea lui de responsabilitate care este? Fuge de ea, aruncând totul peste gard în curtea ta emoțională. Căci cu cât te învinovățești mai mult, cu cât te temi mai mult și te îndoiești de tine, cu atât controlul este la el.

Devalorizarea sistematică

Comparațiile reprezintă o armă preferată. Poate că te-a comparat cu foste partenere de-ale sale, ori cu femei pe care le cunoști, ce fac parte din cercul său social. De la fiecare a preluat o trăsătură pe care a amplificat-o și a considerat-o ceva definitoriu și extraordinar. Ceva ce tu nu ai sau nici nu se află pe lista ta de valori. Iar partenerul nu se uită la calitățile tale sau la defectele acelor femei, ci doar subliniază constant ce îți lipsește ție.

Banalizarea realizărilor tale

Și ce faci bine nu e suficient de bine. Și ce este un succes răsunător, evident, îl trece imediat în penumbră. Nu îți permite să te bucuri, să îți savurezi reușitele pe care le etichetează drept lucruri normale, pe care nu ai de ce să le scoți în evidență. Reduce la minim volumul (auto)validării.

Blamarea

Orice se întâmplă rău e vina ta, chiar și când nu cunoști oamenii aceia sau foarte puțin. Chiar și când nu ai fost prezentă fizic la incident. Ori dacă ai fost implicarea ta nu a existat sau a fost infimă, fără să influențeze derularea evenimentelor. De exemplu, el a reacționat nepotrivit ori a făcut o greșeală la serviciu și s-a certat cu șeful deoarece era nervos din cauza ta. Unele explicații efectiv frizează logica și bunul simț. Altele sunt construite în jurul unui element din realitate, ce este apoi reconfigurat așa cum îi este convenabil ca să scape de responsabilitate.

Îți anulează orice părere

Discutați un subiect anume. Se întâmplă nici măcar să nu reușești să îți duci o frază până la capăt căci te întrerupe de nenumărate ori. Discuția se dorește a fi de fapt un monolog în care tu să îl asculți pe el, părerea ta nici nu îl interesează, nici nu vrea să o audă. Apuci să legi o opinie? O invalidează virulent. Nu te pricepi, gândești ca o adolescentă, nu ai simț practic, nu ești rațională.

Schimbă regulile…

… în timpul jocului. Aveți agreat un set de reguli aferent relaționării și unei dinamici cât mai clare. Regulile acestea ajută din punctul de vedere al predictibilității și vă oferă un soi de manual de utilizare ce previne certuri inutile. Doar că aceste reguli acum sunt valabile, 5 minute mai târziu nu sunt, ca apoi să revină la ele. Dacă le respecți e o problemă, dacă nu le respecți, căci nici el nu a făcut-o, din nou este o problemă.