Partenerul îți reproșează accesele de furie? Cum să-ți ții emoțiile în frâu

Aceste manifestări de furie vă rănesc pe amândoi și nici nu transmit corect mesajul pe care ai vrea să-l primească partenerul. Cum să te conții.

Să simți furie e normal. Ai dreptul la toate emoțiile tale, fie că le etichetezi ca fiind pozitive sau negative, de dragul diferențierii. Cum le manifești asta e altă discuție și ceea ce constituie o problemă pentru partenerul tău de cuplu. El nu îți cere să nu fii furioasă, indignată, ci îți cere să nu țipi, poate chiar să nu urli de-a dreptul, să nu îl jignești, să nu arunci cu obiecte, să nu trântești uși, să nu îl lovești pe el dacă se ajunge și până la agresivitate fizică, nu doar verbală. Nu, nu vrei să îl rănești intenționat, nu vrei să îi faci rău, să sufere și el. Ci parcă un vulcan erupe necontrolat. Dar este necontrolat dacă tu îi permiți asta.

Care este responsabilitatea ta?

În primul rând să îți identifici emoția și ce se află în spatele ei. Căci furia are în spate tristețea sau teama. Apoi, care este nevoia neîndeplinită astfel încât te simți temătoare, tristă, furioasă? Uneori partea ta furioasă extrem de zgomotoasă pune la colț și face să fie invizibilă partea vulnerabilă care de fapt are nevoie de conectare, iubire, respect, să fie luată în seamă, sprijinită. Partea furioasă atrage atenția asupra sa și nu te mai ocupi exact de partea cea mai importantă, vulnerabilă pe care (și tu) o ignori.
Partenerul este responsabil să te calmeze, să te liniștească? Nicicum, asta este treaba ta, și doar așa îi poți transmite ceea ce te apasă și poate să devină receptiv la ceea ce îi spui. Și cum sunt emoțiile tale, este în puterea și controlul tău să le gestionezi, nu a cuiva din exterior.

Ce faci cu empatia?

După ce furia te-a dominat și te calmezi, abia atunci te pui în papucii partenerului și observi că s-a simțit jignit, rănit, că nu ai auzit nimic din ceea ce ți-a zis? Da, căci copilul furios din tine e preocupat să se ventileze el, pe când partea ta sănătoasă de adult se poate conecta la nevoile, gândurile, emoțiile partenerului tău. Deci furia aceasta vă ajută să comunicați, să vă faceți relația mai solidă sau mai degrabă vă îndepărtează și vă simțiți fiecare singur în doi? Oare devii foarte critică tu cu tine ulterior și te simți vinovată pentru reacțiile avute?

Lista factorilor declanșatori

Întâi notează onest care sunt comportamentele pe care le ai când furia erupe și cum îți poți da seama că partea ta furioasă face sau urmează să facă un tantrum de adult. Dar în corp ce simți când se întâmplă asta? Apoi, notează care sunt factorii declanșatori, contextele în care observi că furia iese la iveală. Astfel ai o hartă după care te poți ghida! Cum te comporți, ce îți semnalează corpul și când știi că e foarte probabil să te activezi.

Cum te controlezi

Având această hartă poți preveni sau gestiona mai bine accesele de furie. Ce îți spui despre situația declanșatoare? Este ea reală sau mai degrabă te înveninează interpretarea ei, ce îți spui în mintea ta despre ea? Ce îți zici tu este probat de realitate, ai dovezi în sensul ăsta? Oare dintr-o excepție ai făcut o regulă? Fă o pauză și apelează la exerciții de respirație, exerciții de mindfulness astfel încât să îți lași spațiul necesar care te ajută să nu mai reacționezi instantaneu, din impuls. Ancorează-te în prezent făcând exerciții de grounding (împins în perete ca și cum vrei să îl muți) sau orienting (îți descrii în detaliu în minte obiectele din cameră). Iar o pauză de discuție pentru autoreglare este binevenită.