Partenerul dificil versus partenerul toxic. Când să pleci fără să te uiți în urmă

Nu e ușor să trăiești alături de un partener dificil. Iar uneori granița către a fi chiar toxic este foarte fină.

Cu toții venim din urmă cu anumite bagaje emoționale. Nu doar din copilărie, din interacțiunea cu părinții și felul în care ei ne-au împlinit (insuficient sau exagerat) nevoile emoționale. Ci și din ceea ce mai dobândim pe parcursul existenței, experiențele de cuplu marcante sau situații de viață în care am fost greu puși la încercare. În plus, în funcție de vârstă, mai sunt elemente noi precum părinți bolnavi de care să avem grijă, custodie comună sau totală a copiilor etc. Așadar nu e simplu, iar modurile de a face față când ne sunt apăsate butoanele emoționale ne pot transforma în parteneri dificili. Ce faci cu al tău și când realizezi că este toxic și mai bine pleci?

Nu băga sub preș

E tentant să spui că așa este el și nu vrei să îl schimbi, deci mai bine taci și treci peste. Desigur schimbarea partenerului este o misiune imposibilă, chiar pierzătoare, dar poți obține anumite modificări de comportament printr-o transformare a ta. Și nu una radicală. Ci să arăți că ceea ce face este nepotrivit, nu să te prefaci că nu vezi, să ceri ce ai nevoie și ce nu mai accepți.

Impactul asupra ta

Oare el știe ce se întâmplă în universul tău interior? Că îți vine să te distanțezi deoarece te rănește? Că acea critică te descurajează și îți taie aripile? Că exigențele nerealiste sunt obositoare și parcă te afli constant sub presiune? Că starea lui de spirit cu accente negative, când e morocănos și își varsă asupra ta nemulțumirile îți fură zâmbetul? Că tendințele de manipulare le resimți ca o lipsă de respect și o infantilizare a ta te face foarte furioasă?

Toxic sau dificil?

Etichetele nu sunt ușor de dus, iar perspectiva sănătoasă este să etichetezi un comportament și nu persoana. Tocmai pentru a nu declanșa un război, iar partenerul să intre pe pilot automat în misiunea de a se apăra. Problema apare când tu transmiți cum te afectează comportamentul lui, care îți sunt limitele, ce ai avea nevoie, iar el nu face nimic în sensul acesta. Are toate informațiile, dar nu face nimic cu ele. Persistă în comportamentul care îți face rău și acesta este momentul când evaluezi în ce măsură nevoile tale emoționale sunt împlinite cu adevărat în cadrul relației. Și dacă nu sunt, el nu te vede, nu te aude, nu te ascultă, nu te înțelege și nu e dispus la efort, oare mai are sens să rămâi acolo?

Ce are nevoie de la tine?

Nu e manipulativ, nu e abuziv emoțional sau fizic, nu folosește împotriva ta aspecte sensibile din istoricul tău cu scopul precis și asumat al răzbunării. Dacă tragi linie nu îți vine să spui că abordarea lui este toxică, ci mai degrabă dificilă. Și te poți pune în papucii lui într-un exercițiu de empatie. Ce se întâmplă acolo? E anxios, temător, stresat și în încercarea de a se liniști și securiza devine cicălitor cu tine? Evită să se vadă cu prietenii tăi deoarece se compară cu ei, are o timiditate față de persoanele cu care nu e foarte apropiat? Refuză vacanța pe care i-o propui căci pare să iasă din zona de confort sau e îngrijorat legat de aspectele financiare? Află de la el ce îl preocupă și îl face să reacționeze în modul care te face să zici că este dificil. Ce ar avea nevoie din partea ta? Cum ar suna un compromis agreabil pentru amândoi?