Pariul nostru la Oscar 2018: Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Premiile Oscar 2018 se apropie cu viteză, iar dacă e să începem să numărăm favoriții (ai criticilor, dar mai ales ai noștri), trebuie să îți spunem că avem deja un câștigător. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri.

Ai să tot vezi aici articole despre premiile Oscar 2018, cu predicții, rochii, coafuri, machiaje, discursuri și câte și mai câte. E firesc, când vine vorba despre cel mai mediatizat eveniment al anului. La fel de firesc ni se pare să te anunțăm și că, după îndelungate deliberări în redacție despre candidatele de anul acesta, am ajuns la o concluzie extrem de importantă. Și anume, că știm cine ar trebui să câștige Oscarul pentru cel mai bun film. Dar nu doar pe acesta. Toate Oscarurile. Cele la care este nominalizat. Și, evident, cum ți-ai dat deja seama, pelicula pe care ne punem toți banii este Three Billboards Outside Ebbing, Missouri.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – candidatul perfect la Oscar 2018

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri este, dintre toate filmele nominalizate la premiile Oscar 2018 pentru cea mai bună peliculă, candidatul perfect. E vorba, în el, despre Mildred Hayes, o mamă a cărei fiică a fost violată și omorâtă cu bestialitate, într-un incident care a terifiat comunitatea din Ebbing dar care, cumva, a rămas nerezolvat de autorități. Ca să pună presiune pe aceștia, Mildred închiriază trei panouri publicitare în afara orașului, pe care își scrie oful. Violată în timp ce murea', Încă nici o arestare' și Cum vine asta, șerifule Willoughby?'. Gestul acesta disperat al unei mame face valuri în mica comunitate, șocată de îndrăzneala lui Mildred de a interoga lipsa de reacție a șerifului, și lansează o serie de evenimente care mai de care mai dramatice, dar care sunt redate cu umor și cu un ritm care te face să participi cu tot sufletul la desfășurarea haotică a evenimentelor de pe ecran.

Filmul este regizat și scris de Martin Mc Donagh (care a mai făcut Seven Psychopaths și In Bruges) și, pentru toată drama uluitoare pe care o descrie, are accentele unei comedii negre. În Ebbing, Missouri, observăm curând, oamenii nu sunt buni sau răi – sunt doar oameni gata să reacționeze oricând li se pare că ordinea naturală a lucrurilor o ia razna. De la Mildred însăși, jucată absolut MI-NU-NAT de Frances McDormand, la șeriful cu probleme personale (Woody Harrelson) și până la polițistul Dixon (Sam Rockwell, care este fabulos în rol), toți participanții la dramă se dau peste cap să ne facă să ne dăm seama că, atunci când suntem atacați, valorile după care ne ghidaserăm până atunci nu mai fac doi bani.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – încununarea mișcărilor #MeToo & #TimesUP la Oscar 2018

Dincolo de jocul actoricesc impecabil al lui McDormand și Rockwell (cei doi au luat deja Globuri de Aur, deci sunt candidați cu șanse serioase și pentru ceremonia Oscar 2018), s-ar putea chiar ca subiectul să favorizeze pelicula lui McDonagh – dar nu doar pentru că se potrivește perfect cu narațiunea abuzurilor bărbaților asupra femeilor, care e povestea emblematică a Hollywood-ului în ultimele luni. Ci mai ales pentru că o spune așa cum trebuie – adică dezvăluie felul în care comunitățile ajung să se unească, de multe ori, împotriva victimelor.

Chiar aseară citeam un articol care spunea că obișnuim să dăm vina pe victime pentru că avem sentimente morale înalte. Adică pentru că suntem atât de convinși că există o ordine bună și dreaptă în lume încât suntem dispuși, pentru a nu zdruncina această ordine în care credem, să ne convingem singuri că cineva trebuie să fi făcut ceva greșit, astfel încât să fie pedepsit(ă). Despre felul acesta de paradox vorbește și Three Billboards Outside Ebbing, Missouri. În orășelul în care toți sunt victime, toți sunt și infractori, într-un fel sau altul. Iar această perspectivă este proaspătă și interesantă.

Three Billboards, un film politic și controversat

Apoi, tema nepăsării autorităților este una în care se poate recunoaște orice societate – pornind de la acest film, am făcut în redacție chiar o emisiune #ELLEnutace pe această temă – vezi înregistrarea ei mai jos – în care am vorbit despre femeile care mor în România, deși au obținut ordine de protecție, și despre reacția Poliției și a legiuitorilor de la noi.

Și e mare lucru atunci când recunoști simptomele propriei comunități într-un film despre o alta, îndepărtată și care, teoretic, nu are nimic de-a face cu a ta. Mai sunt câteva detalii politice – și în film, și în criticile care i-au fost aduse. Spre exemplu, pelicula tratează tangențial și rasismul – polițistul Dixon este acuzat că ar fi torturat persoane de culoare, astfel încât personajul e la fel de contradictoriu ca toate celelalte, dar multă lume i-a reproșat regizorului McDonagh că încearcă să pună într-o lumină bună un rasist. Acuzația, însă, nu stă în picioare, pentru că în Ebbing binele și răul se confundă tot timpul, iar meritul lui McDonagh este tocmai că a subliniat foarte bine treaba asta.

Până la urmă, însă, un film este un film – trebuie să te facă să simți niște lucruri, să te pună pe gânduri, să îți lase niște semne de întrebare și, dacă nu e făcut doar cu gândul la premii și la critici, să te și distreze, într-o oarecare măsură, dincolo de subiectul ales. Iar Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, face toate aceste lucruri. Și le face excelent.