Ai o relație foarte apropiată cu părinții tăi și știi că te vor ajuta întotdeauna, indiferent de problemă. Dar ei uită că ești un adult și au tendința să se bage prea mult în viața ta, în special în cea de cuplu indiferent dacă locuiți împreună cu ei, singuri sau chiar cu socrii. Pentru o relație sănătoasă cu familia de origine e necesar să impui limite sănătoase.
Nu ocoli elefantul din cameră
Le găsești scuze, spui că te iubesc și sunt bine intenționați. Sau că așa sunt ei și nu mai poți să îi schimbi la vârsta asta. Da, o schimbare nu se poate produce de vreme ce eviți să recunoști tu problema, iar apoi să îi confrunți. Băgatul sub preș doar va duce la creșterea frustrării și a acumulării problemelor până când te vei împiedica de ele.
Nu înseamnă respingerea lor totală
Aici pare că avem două polarități. Prima este să faci întrutotul cum spun ei, a doua să fii rebelă și să nu iei nimic din ceea ce zic în considerare. Între aceste două extreme este partea de mijloc sau nuanțele de gri. În care le iei sugestia, o analizezi singură sau împreună cu partenerul și apoi decideți cum e mai bine pentru voi. Cuvintele părinților nu sunt literă de lege în cuplul vostru, eventual un alt unghi sau punct de vedere pe care îl filtrați.
De ce faci tu asta
Te poți uita la acest comportament al tău de fetiță bună și cuminte, care vrea să își mulțumească părinții și acum când este un adult, eventual cu proprii copii. Când s-a creat acest mod de a le face față? Cu ce te ajuta atunci? În momentul de față îți mai servește? Ce pierzi și ce câștigi folosind aceeași abordare? Ce impact are asupra ta și asupra relației tale de cuplu? Ce mesaj le transmiți astfel copiilor tăi? Ai vrea ca ei să plece mai departe în viață cu același mod de gestionare a relației cu părinții?
Atenție la beneficiile secundare
Adică la ceea ce primești de la ei și pentru care trebuie să plătești în felul acesta, acceptând să se bage în relația ta și să îți conducă ei familia formată cu partenerul tău. Poate că e vorba despre ajutor cu copiii, ajutor la treburile casnice, sprijin financiar sau locativ. Care ar fi opțiunile prin care să ieșiți din această dependență de ei?
Limitele se mențin
Nu le va plăcea rezistența opusă, limitele care o viață întreagă le-au lipsit. Ca ei să le respecte este necesar să le menții și să fii tu constantă. Dacă acum setezi o limită, apoi renunți la ea, după care revii asupra ei, nici părinții nu o vor lua în serios.
Regula consecinței
Probabil că știi de ea deja din zona de parenting. Este vorba despre asumarea responsabilității și a consecințelor aferente atunci când o limită este încălcată. Dacă încalci limita, știi ce urmează să se întâmple, și ca atare decizi conștient să faci asta.
Limitele nu înseamnă lipsă de respect…
… sau respingere. Îți iubești părinții, ei te iubesc pe tine, iar ideea nu e de a tăia conexiunea, ci de a-i da o formă sănătoasă. Ca atare fermitatea nu exclude blândețea sau diverse activități făcute împreună care să fie pe placul ambelor familii.
Citește și:
Lecții de viață pozitive pe care le înveți în caz de divorț
Foto: PR