Faptul că ai avut părinți exigenți și-a pus amprenta asupra modului în care te raportezi la lume și la viață, inclusiv în cuplu.
Părinții tăi exigenți au făcut ce au putut. Au crezut că așa te motivează, așa te pregătesc pentru viață. Sau au replicat un model parental care li s-a aplicat și lor. Fără să își dea seama de impactul asupra ta, așa cum nu l-au identificat nici pe cel asupra lor. Vocea lor exigentă, care spune că trebuie să faci totul bine, perfect, fără nicio greșeală, nu există suficient de bun ci doar excelent, a devenit treptat, în timp, vocea ta interioară exigentă. Și dacă ai spune că există și beneficii, de aceea ai ajuns atât de departe din punct de vedere profesional, există în aceeași măsură și costuri, inclusiv la nivel relațional.
Cum știi că performezi dacă nu te analizezi permanent? Iar această analiză nu este eliminată din viața în doi. Ai făcut suficient de bine? Ai cel mai frumos comportament din lume? Comparativ cu ceilalți cât de bun e cuplul vostru? Se compară partenerul tău cu cel al prietenei sau colegei care nu se mai oprește cu laudele la adresa celui de acasă?
Din relația cu părinții tăi ai învățat că pentru a fi iubită este necesar să fii performantă. Așa că această performanță se poate reflecta în diverse domenii. Te străduiești să fii cea mai pricepută în bucătărie, casa să fie mereu impecabilă, să îți tratezi partenerul ca și cum este la un resort ultra all inclusive cu majordom personal, muncești din greu astfel încât și profesional să fii strălucitoare. Un cumul de eforturi ca o avalanșă, în care nu îți permiți să te relaxezi, să te odihnești.
Dacă tu trebuie să fii perfectă, și partenerul are de atins niște standarde de-a dreptul imposibile. Asta te face să îți fie destul de greu să devii empatică în ceea ce îl privește, să îl înțelegi. Cumva proiectezi în el mai multe roluri sau sarcini pe care nu le poate îndeplini un singur om. Ceea ce se traduce printr-o presiune foarte mare pe care o pui pe umerii lui. Și insatisfacție, frustrare majoră pentru tine deoarece el nu livrează conform listei din mintea ta. Și ca să bifeze lista apare în scenă și controlul.
Desigur nu ai cum să faci totul grozav sau există anumite diferențe ce necesită a fi armonizate prin negociere. Când partenerul îți spune ceva care nu i-a convenit, l-a deranjat, pentru el nu este ok, se dezlănțuie războiul. Primești foarte greu o observație din partea celuilalt, chiar și când este expusă asertiv, cu respect și blândețe.
Se poate ca înghețul emoțional să fie una dintre modalitățile prin care tu ai făcut față criticilor și exigențelor în copilărie. Și detașarea emoțională să fie prezentă și în cuplu. Iluzoriu, așa nu vei mai fi rănită sau vulnerabilă. Dacă nu te interesează, nu te atinge nimic. În mod evident conectarea emoțională cu partenerul este foarte diluată sau absentă.
Oare ai făcut alegerea bună să fii cu această persoană? Procedezi bine în relație? Ai luat deciziile cele mai bune împreună cu partenerul? Încrederea în sine este destul de mică și ca atare ori verifici totul cu el ori cu alte persoane pe care le implici activ în cuplul vostru, prieteni sau mai ales părinții. Tocmai pentru că te îndoiești de tine poți evita și conflictele, nu ceri sau nu îi pui limite așa cum ai avea nevoie.
Foto: PR