Dacă ți s-a întâmplat prima oară e ca și cum ai căzut de la etajul 20 și te-ai împrăștiat emoțional pe asfalt. Nu înțelegi ce s-a întâmplat, unde ai greșit tu, parcă trăiești un film prost. Nu, nu ți s-a părut, el se comporta exemplar și puteai să juri că este îndrăgostit. Dacă ai pățit același lucru de multiple ori, te descurajezi și îți spui că toți bărbații sunt la fel, încă unul care s-a jucat cu încrederea și inima ta.
Și cât de greșit îți alegi partenerii, ce slabă ești că ai picat în aceeași plasă atent țesută, iar critica merge mai departe în diverse forme. Până la urmă tu cauți conexiune, îți dorești o relație și dai șanse celor care te plac și ți se par și ție interesanți. Critica, blamarea te rănesc suplimentar, iar mecanismul acela psihologic nici nu este despre tine. Puteai fi femeia perfectă, dacă ar fi existat așa ceva, iar scenariul tot să se repete. Deoarece face parte din tiparele lui comportamentale.
Caută impresia bună
Cum este judecat, etichetat de către oameni pentru acest bărbat reprezintă totul. Primește astfel validare și o caută afișând comportamente excepționale. Este despre el, să se spună că e un gentleman desăvârșit, iar egoul lui este hrănit din plin. Comportamentul nu are legătură cu respectul pe care vrea să îl acorde, tratamentul frumos, elegant în relație cu altcineva, căci acel altcineva nu mai contează și lipsa de empatie devine vizibilă atunci când se detașează abrupt sau dispare fără un cuvânt. Nu există o discuție care să perpetueze finețea (atent disimulată) și omenia, în care să explice că el nu poate merge mai departe sau oferi acea conexiune autentică. Se detașează, evită fără să ia în calcul impactul emoțional când smulge bandajul fără atenționare.
E un joc atent calculat
Știe foarte bine ce face și uneori o duce la rang de artă. Pur și simplu are ca obiectiv să te cucerească, să fii o altă redută care capitulează în fața sa. În tot acest proces poate că apare un nou punct de interes și virează brusc spre acel drum, ori când și-a atins obiectivul interesul dispare. Și dispare și el cu totul. Sau în ecuația relațională retragerea sa e o altă strategie care să te facă să dorești și mai mult acel comportament superb de bărbat îndrăgostit, ca și cum ai intra în sevraj. E un joc psihologic, o formă de manipulare, o strategie care desigur că nu va crea niciodată premisele unui cuplu sănătos. Și este și o dinamică a puterii și controlului. Când te curtează asiduu poți avea senzația că puterea este la tine, că ești în avantaj. Dar când îți dă prăjitura și apoi îți ia prăjitura, puterea este la el.
Nu poate
În teorie își dorește mult. A ajuns în punctul acela în care își recunoaște chiar și lui că vrea stabilitate, relație, căldura cuplului, atașament. Și chiar te place foarte mult, amândoi recunoașteți că e magia începutului, e convins că s-a îndrăgostit. Până când povestea evoluează spre o asumare din ce în ce mai mare și i se apasă butonul de panică. Atunci se activează atașamentul lui evitant și bate în retragere cu viteza luminii.
Nu îi place singurătatea
A venit peste tine ca o tornadă, nu te-a lăsat nici să respiri, să nu ai o clipă singură, poate chiar te-a convins să vă mutați la el acasă extrem de repede. Și el s-a oprit din ieșirile cu prietenii, pare complet dedicat și angajat în relație. Casa goală e pentru el de-a dreptul dureroasă și visează la unicornul relației perfecte, cum se cumințește lângă femeia perfectă. Nu caută conexiunea emoțională reală, de fapt nici nu știe ce e aia, ci să alunge singurătatea. Și așa cum te plictisești de piesele de mobilier și vrei să renovezi, cum după o vreme schimbi obiectele decorative din casă cu altele noi, așa și el schimbă prezența feminină, oricât de dur ar suna.
Citește și:
Tipuri de roluri pe care tu și partenerul le schimbați între voi și vă împiedică să aveți o relație sănătoasă
Foto: PR