PANARAME! Inainte, mars!

Intr-o seara de octombrie, la Biblioteca Al­ter­nativa, pe o stra­duta ferita din Bucuresti, se aduna rind pe rind o mina de femei tinere. Im­bra­cate comod, vin, una cite una, si se alatura unei discutii deja incepute. Una dintre fete, Delia, cu ochii licarind inver­su­nat, povesteste despre un articol apa­rut in revista Playboy cu zece ani in ur­ma, „Cum sa-ti bati nevasta fara sa lasi ur­me'. E furioasa in timp ce explica cit de tare a marcat-o textul, daca inca isi mai aminteste de el. Continua apoi, cu aceeasi pasiune: „Oricum, aici, Biserica Ortodoxa e inca un factor care incurajeaza misoginismul'. Dupa ce mai vin alte citeva femei, se muta toate afara, in curtea acoperita in parte cu vita-de-vie. Sint vreo treisprezece, la ora aceea la care incepe sa se intunece, si se asaza la masa pe care depun, fiecare, sticle de apa si suc, covrigi, alune si cutii de bere. Pun la cale ultimele detalii pentru organizarea primului SlutWalk din Romania.

Manifestatia a fost initiata in Toronto si a primit la noi numele de Marsul Pa­na­ra­melor, iar de organizare se ocupa Asociatia Front, Cercul de Lecturi Feministe si Grupul FIA. Propunerile organizatoarelor se inscriu in cel mai firesc bun-simt, dar asta nu a oprit ironii­le pe blog-uri, site-uri si chiar in ziare, cind s-a raspindit vestea organizarii unui astfel de mars. Pina la urma, grupul de femei strinse in seara aceea intr-o gradina nu vrea prea multe.

Ele isi doresc, cum de altfel o fac in tacere multe alte femei din tara, ca agresiunile impotriva femeilor sa inceteze, ca victimele acestor acte, si mai cu seama ale violurilor, sa nu mai fie blamate pentru ceea ce li s-a in­tim­plat, si mai ales sa inceteze acea atitudine tipic ro­ma­neasca ce vine atit din partea barbatilor, cit si a unor femei: „Sigur a facut ea ceva, sigur a meritat-o'. De obicei, astfel de afirmatii se ba­zea­za pe criteriile dupa care femeile sint catalogate drept usuratice sau accesibile: felul in care se imbraca, felul in care se machiaza, orele la care merg pe strada neinsotite. Pina la urma, schimbarea pe care o doresc femeile strinse la masa in acea seara e una simpla: vor sa modifice in mintile noastre ideea conform careia victimele oricarui gen de agresiune ar fi vinovate in orice fel de ceea ce li se intimpla.

Discutia lor parcurge o ordine a problemelor pe care trebuie sa le mai rezolve in cele doua zile care au ramas pina la mars. Se agita si se in­trea­ba unele pe altele daca au portavoce, daca mai au timp sa lipeas­ca sticker-e prin oras, au adus afise pe care le-au imprimat pe unde au putut, vor sa stie cine va tine in timpul manifestarii autorizatia de la Primarie, cine mai are vreme sa faca ecusoane si banderole, totul intr-o atmosfera de tabara in care se pune ceva la cale. Traseul, documentele imprimate pentru ca participantii sa stie cum sa se comporte, sloganurile, toate sint inca nerezolvate la ora aceea. Nu se stie daca vor scanda si in engleza, daca se mai intimpla ceva dupa ce coloana va ajunge la Piata Alba Iulia, punctul final al mani­fes­tatiei, daca trebuie sa mai faca ceva cind oamenii se vor opri din drum, daca pancartele au fost puse pe bete, ca sa fie mai usor de manevrat. Sint o multime de lucruri care nu pot fi controlate in timpul unui astfel de eveniment, dar ele isi doresc ca totul sa fie cit mai aproape de ceea ce si-au imaginat.

„La inceput trebuie sa fie lucrurile mai legate, trebuie sa ne tinem de desfasurator. Avem marturiile? La 6 trebuie sa plecam cu marsul, asa este protocolul cu Primaria. Sa ne pregatim sa fie mai multe marturii.' – mitraliaza cu voce egala Ioana, initiatoarea proiectului www.feminism-romania.ro, si in acelasi timp cea pe care toate celelalte fete o asculta cu interes. Dezbaterea continua, fetele se impart intr-o divizie tactica si una de comunicare, punindu-si la punct sarcinile. Repeta sloganurile pe care le vor striga in timpul marsului, dupa Laura, cea mai energica si mai metodica dintre ele. „Nu ma simt flatata sa fiu agresata. Oricum m-as imbraca, violul este vina ta!', repeta ea intr-una dintre portavoce.

Pregatirile continua: „Deci la 4 ne vedem la locul de intilnire, in fata vor sta Ioana cu Delia; cine tine banner-ul cel mare? Sa vedeti cum o sa ridem de noi ca am estimat ca vin ori prea multi, ori prea putini oameni'. Apoi ii vine o idee: „Facem si dansul cu feministele inainte, agresorii inapoi? Nu stiu ce sa zic, dupa aceea or sa comenteze toti ca am venit sa facem dansul pinguinilor. Ei, oricum asta o sa zica toata lumea'. Se gindesc ca i-ar pu­tea spune „dansul pana­ra­me­lor', si trei dintre ele se ridica si repeta citeva miscari, scan­dind si rizind in hohote. Insa e o retinere in vocile lor si, la fie­ca­re etapa noua pe care isi pro­pun sa o introduca in desfa­suratorul demonstratiei, se ga­seste cineva care sa le spuna ca oamenii pot interpreta gre­sit si ca de-abia asteapta sa faca asta. Dupa ce stabilesc care dintre ele vor raspunde invitatiilor de la televiziuni, se ridica, scuturindu-si ultimele tigari, iar una dintre ele povesteste: „Chiar astazi mi-a spus o fata ca ea e prea urita si ca de ea nu se ia nimeni. De asta nu vrea sa vina.' „Mie vreo trei mi-au spus acelasi lucru', spune alta, vizibil enervata. „Las ca o sa scriu eu un editorial si despre asta cu frumusetea', raspunde o alta fata.

Au motive sa se enerveze. Dupa cum se si asteptau, reactiile fata de initiativa lor nu au fost dintre cele mai fericite. „O sa fie genial. Cu adevarat colosal. Capodopera. Supliciu pentru tastaturi. O sa aiba ziarele subiecte pentru inca doua zile. Bloggerii vor exploda intre feminism si hater-ism', spune Luca Matei pe blog. Pe amdraci.ro, intr-un post intitulat „Marsul panaramelor drogate la cutremur', autorul scrie: „Ca si voi, am remarcat faptul ca femeile care sint frumoase, de succes, apreciate si iubite de barbati nu au nici o treaba cu feminismul. Isi stiu locul in societate la fel de bine cum il stiu si barbatii. Dar aceasta categorie este foarte putin reprezentata. (…) Dupa ce-ai trecut prin toate aceste etape, incepi sa iti gasesti oameni cu vicii asemanatoare. Femei, asa ca tine si putin mai proaste. Lup­ta­toare, puternice, grase, urite de crapa oglinda in cabina de proba. Niste femei de care fuge si dracul, dar impresia lor este ca sint discriminate. Pai, si vitelul e discriminat, si purceaua, si boul, si vaca. Tu de ce sa scapi cit timp esti foarte urita si foarte proasta? Daca ma uit mai atent la tine, esti si tiganca, sau poate doar ma-ta?'.

In postul „Marsul femeilor usoare', justme_2009 spunea despre marsul din Toronto: „Au iesit in strada ca sa protesteze impotriva dreptului bar­batilor de a se uita in decolteurile femeilor. Pentru ca, desi noaptea rup cabinele turcilor prin parcari, ziua sint fete cuminti, virgine si devreme acasa. Chiar daca isi arata pe strada mai mult decit isi arata altii pe plaja la nudisti, ele nu suporta ca porcii de barbati sa se zgiias­ca la ele. Chiar daca sint imbra­ca­te ca ultimele panarame, ele nu vor sa fie intrebate de pret (…) Ieri a fost rindul pa­na­ramelor. Miine cine isi va striga min­dria pe strada? Pedofilii?'.