PANARAME! Inainte, mars!

VEZI FOTO

POZA 1 / 3

Intr-o seara de octombrie, la Biblioteca Al­ter­nativa, pe o stra­duta ferita din Bucuresti, se aduna rind pe rind o mina de femei tinere. Im­bra­cate comod, vin, una cite una, si se alatura unei discutii deja incepute. Una dintre fete, Delia, cu ochii licarind inver­su­nat, povesteste despre un articol apa­rut in revista Playboy cu zece ani in ur­ma, „Cum sa-ti bati nevasta fara sa lasi ur­me'. E furioasa in timp ce explica cit de tare a marcat-o textul, daca inca isi mai aminteste de el. Continua apoi, cu aceeasi pasiune: „Oricum, aici, Biserica Ortodoxa e inca un factor care incurajeaza misoginismul'. Dupa ce mai vin alte citeva femei, se muta toate afara, in curtea acoperita in parte cu vita-de-vie. Sint vreo treisprezece, la ora aceea la care incepe sa se intunece, si se asaza la masa pe care depun, fiecare, sticle de apa si suc, covrigi, alune si cutii de bere. Pun la cale ultimele detalii pentru organizarea primului SlutWalk din Romania.

Manifestatia a fost initiata in Toronto si a primit la noi numele de Marsul Pa­na­ra­melor, iar de organizare se ocupa Asociatia Front, Cercul de Lecturi Feministe si Grupul FIA. Propunerile organizatoarelor se inscriu in cel mai firesc bun-simt, dar asta nu a oprit ironii­le pe blog-uri, site-uri si chiar in ziare, cind s-a raspindit vestea organizarii unui astfel de mars. Pina la urma, grupul de femei strinse in seara aceea intr-o gradina nu vrea prea multe.

Ele isi doresc, cum de altfel o fac in tacere multe alte femei din tara, ca agresiunile impotriva femeilor sa inceteze, ca victimele acestor acte, si mai cu seama ale violurilor, sa nu mai fie blamate pentru ceea ce li s-a in­tim­plat, si mai ales sa inceteze acea atitudine tipic ro­ma­neasca ce vine atit din partea barbatilor, cit si a unor femei: „Sigur a facut ea ceva, sigur a meritat-o'. De obicei, astfel de afirmatii se ba­zea­za pe criteriile dupa care femeile sint catalogate drept usuratice sau accesibile: felul in care se imbraca, felul in care se machiaza, orele la care merg pe strada neinsotite. Pina la urma, schimbarea pe care o doresc femeile strinse la masa in acea seara e una simpla: vor sa modifice in mintile noastre ideea conform careia victimele oricarui gen de agresiune ar fi vinovate in orice fel de ceea ce li se intimpla.

Discutia lor parcurge o ordine a problemelor pe care trebuie sa le mai rezolve in cele doua zile care au ramas pina la mars. Se agita si se in­trea­ba unele pe altele daca au portavoce, daca mai au timp sa lipeas­ca sticker-e prin oras, au adus afise pe care le-au imprimat pe unde au putut, vor sa stie cine va tine in timpul manifestarii autorizatia de la Primarie, cine mai are vreme sa faca ecusoane si banderole, totul intr-o atmosfera de tabara in care se pune ceva la cale. Traseul, documentele imprimate pentru ca participantii sa stie cum sa se comporte, sloganurile, toate sint inca nerezolvate la ora aceea. Nu se stie daca vor scanda si in engleza, daca se mai intimpla ceva dupa ce coloana va ajunge la Piata Alba Iulia, punctul final al mani­fes­tatiei, daca trebuie sa mai faca ceva cind oamenii se vor opri din drum, daca pancartele au fost puse pe bete, ca sa fie mai usor de manevrat. Sint o multime de lucruri care nu pot fi controlate in timpul unui astfel de eveniment, dar ele isi doresc ca totul sa fie cit mai aproape de ceea ce si-au imaginat.

„La inceput trebuie sa fie lucrurile mai legate, trebuie sa ne tinem de desfasurator. Avem marturiile? La 6 trebuie sa plecam cu marsul, asa este protocolul cu Primaria. Sa ne pregatim sa fie mai multe marturii.' – mitraliaza cu voce egala Ioana, initiatoarea proiectului www.feminism-romania.ro, si in acelasi timp cea pe care toate celelalte fete o asculta cu interes. Dezbaterea continua, fetele se impart intr-o divizie tactica si una de comunicare, punindu-si la punct sarcinile. Repeta sloganurile pe care le vor striga in timpul marsului, dupa Laura, cea mai energica si mai metodica dintre ele. „Nu ma simt flatata sa fiu agresata. Oricum m-as imbraca, violul este vina ta!', repeta ea intr-una dintre portavoce.

Pregatirile continua: „Deci la 4 ne vedem la locul de intilnire, in fata vor sta Ioana cu Delia; cine tine banner-ul cel mare? Sa vedeti cum o sa ridem de noi ca am estimat ca vin ori prea multi, ori prea putini oameni'. Apoi ii vine o idee: „Facem si dansul cu feministele inainte, agresorii inapoi? Nu stiu ce sa zic, dupa aceea or sa comenteze toti ca am venit sa facem dansul pinguinilor. Ei, oricum asta o sa zica toata lumea'. Se gindesc ca i-ar pu­tea spune „dansul pana­ra­me­lor', si trei dintre ele se ridica si repeta citeva miscari, scan­dind si rizind in hohote. Insa e o retinere in vocile lor si, la fie­ca­re etapa noua pe care isi pro­pun sa o introduca in desfa­suratorul demonstratiei, se ga­seste cineva care sa le spuna ca oamenii pot interpreta gre­sit si ca de-abia asteapta sa faca asta. Dupa ce stabilesc care dintre ele vor raspunde invitatiilor de la televiziuni, se ridica, scuturindu-si ultimele tigari, iar una dintre ele povesteste: „Chiar astazi mi-a spus o fata ca ea e prea urita si ca de ea nu se ia nimeni. De asta nu vrea sa vina.' „Mie vreo trei mi-au spus acelasi lucru', spune alta, vizibil enervata. „Las ca o sa scriu eu un editorial si despre asta cu frumusetea', raspunde o alta fata.

Au motive sa se enerveze. Dupa cum se si asteptau, reactiile fata de initiativa lor nu au fost dintre cele mai fericite. „O sa fie genial. Cu adevarat colosal. Capodopera. Supliciu pentru tastaturi. O sa aiba ziarele subiecte pentru inca doua zile. Bloggerii vor exploda intre feminism si hater-ism', spune Luca Matei pe blog. Pe amdraci.ro, intr-un post intitulat „Marsul panaramelor drogate la cutremur', autorul scrie: „Ca si voi, am remarcat faptul ca femeile care sint frumoase, de succes, apreciate si iubite de barbati nu au nici o treaba cu feminismul. Isi stiu locul in societate la fel de bine cum il stiu si barbatii. Dar aceasta categorie este foarte putin reprezentata. (…) Dupa ce-ai trecut prin toate aceste etape, incepi sa iti gasesti oameni cu vicii asemanatoare. Femei, asa ca tine si putin mai proaste. Lup­ta­toare, puternice, grase, urite de crapa oglinda in cabina de proba. Niste femei de care fuge si dracul, dar impresia lor este ca sint discriminate. Pai, si vitelul e discriminat, si purceaua, si boul, si vaca. Tu de ce sa scapi cit timp esti foarte urita si foarte proasta? Daca ma uit mai atent la tine, esti si tiganca, sau poate doar ma-ta?'.

In postul „Marsul femeilor usoare', justme_2009 spunea despre marsul din Toronto: „Au iesit in strada ca sa protesteze impotriva dreptului bar­batilor de a se uita in decolteurile femeilor. Pentru ca, desi noaptea rup cabinele turcilor prin parcari, ziua sint fete cuminti, virgine si devreme acasa. Chiar daca isi arata pe strada mai mult decit isi arata altii pe plaja la nudisti, ele nu suporta ca porcii de barbati sa se zgiias­ca la ele. Chiar daca sint imbra­ca­te ca ultimele panarame, ele nu vor sa fie intrebate de pret (…) Ieri a fost rindul pa­na­ramelor. Miine cine isi va striga min­dria pe strada? Pedofilii?'.
 

Nu toate reactiile au fost la fel. Unele site-uri le-au sustinut pe fete, uneori cu mici amendamente. Wan­nabe­gay, spre exem­plu, unul dintre cele mai pertinente blog-uri gay de la noi, s-a alaturat mis­carii: „Ma bucur sa aud ca Romania importa evenimente ca SlutWalk. Marsuri ca SlutWalk sint necesare, mai ales ca opresiunea asu­pra femeilor este inca vizibila in Romania. Agresiunile impotriva fe­mei­lor sint dese si de multe ori neluate in seama. (…) Ceea ce mi-as dori sa precizez, totusi, este ca denumirea Marsul Panaramelor sau SlutWalk, precum si conceptele din spatele acestui brand, nu au cum sa aiba decit un caracter nociv'.

Imediat dupa mars, desi reprezentarea evenimentului in presa a fost decenta, comentariile de pe Internet au continuat sa fie agresive, pendulind, de cele mai multe ori, intre „o femeie de bun-simt nu iese pe strada cu fusta de o palma si sinii afara. Ar trebui sa fie interzise chestiile astea, ori te imbraci decent si nu se ia nimeni de tine, ori, daca ti se intimpla ceva, gindeste-te ca a fost vina ta', si „Fetele nu stiu ca si omul este animal? Sau ca nu toti isi pot reprima instinctul primitiv? Este un risc pe care si-l asuma singure atunci cind se imbraca in tinute care lasa la vedere ori pun in evidenta parti ale corpului.' Altele, mult mai incisive, nici macar nu mai tineau sa explice prea multe. „Panarame, pitipoance, parasute? Aiurea!! SLUT = CU.R.VA! SLUTWALK = MARSUL CU.R.VELOR!'

Pe 6 octombrie, insa, atmosfera la locul de intilnire de la intersectia dintre Bulevardul Unirii si Mircea Voda, in apropierea Tribunalului Bucuresti, era cu totul alta decit cea care mocnea pe Internet. Grupuri de femei tinere incepeau sa se stringa, incet, de la ora 5, sub priviri­le amuzate ale unor politisti. Unele in fuste scurte, purtind accesorii animal print sau ciorapi de plasa, special ca sa arate ca isi doresc sa poata purta orice pe strada, fara sa fie judecate pentru asta, altele, in tinute mai cuminti, unele pe jos si altele ducind de ghidon biciclete pe care le-au lasat sa cada in iarba.

In curind au inceput sa apara si barbati, iar mai tirziu un tinar in travesti care a captat imediat atentia celor citiva reporteri de la fata locului. „In zece minute am simtit ce inseamna sa fii femeie. De cum m-am schimbat in masina, am intrat oarecum in pielea lor. In timp ce imi dadeam pantalonii jos si imi puneam ciorapii, patru masini au claxonat, a cincea oprindu-se sa ma invite in oras. Am inteles ce in­seamna sa fii tratata ca un obiect. Le mul­tumim politistilor si celor de fata ca ne apara, dar e ca si cum un po­litist ti-ar spune «Nu va cum­parati o masina rosie BMW, pentru ca s-ar putea sa vi se fure». Lucrurile astea nu se schimba intr-o singura zi. Com­por­ta­men­tul asta exista in toate categorii­le sociale.'

Dupa o jumatate de ora in care trotuarul s-a mai umplut, atit de femei venite sa pro­testeze, cit si de fotografi si reporteri, organizatoarele au inceput sa vorbeas­ca la porta­vocele pre­­ga­tite dinainte. „Hai­­deti sa rupem tacerea asupra a­gre­­siunii stra­da­le! Sa inceteze blamarea victimelor agresiunilor se­­xu­a­le! Politia, sistemul medical si Justitia sa nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci institutii de sprijin pentru victime.' Cuvintele fac parte din manifestul pe care organizatoarele si-au propus sa il repete de mai multe ori pe parcursul marsului, pentru ca toti participantii sa le inteleaga perfect revendicarile. Dupa citeva marturii despre agresiuni ale unor fete care s-au incumetat sa vorbeasca cu voci slabe in fata tuturor celor strinsi, un grup mai mare s-a urcat pe postamentul de pe care celelalte si-au spus discursurile. In tacere, fetele si-au pus cite o garoafa rosie in gura si au stat acolo citeva minute. In curind, urale si fluiere au inceput sa le aclame performance-ul sugestiv. Veda, o tinara artista cu parul tuns scurt pe jumatate de cap, purtind o rochie neagra si ciorapi de plasa, a fost cea careia i-a venit ideea sa foloseasca florile. „A venit de la o lucrare a mea, o fotografie in care tin in gura o orhidee. Poate fi o trimitere la organele sexuale feminine si in acelasi timp e o gura mai bizara. Daca fiecare dintre noi tine in gura cite o floare, mai ales o garoafa rosie care are simbolistica asta de vulgaritate, de femeie usoa­ra, e simplu: reducerea la ta­ce­re prin aplicarea stereotipului.'

Dupa momentul emo­tio­­­nant al performance-ului, oamenii strinsi si-au continuat treburile, unii dintre ei fumind in tacere, altii discutind vehement, unii conti­nuind sa faca pancarte. Tudor spunea, in timp ce scria cu un marker pe o bucata alba de carton: „De ce sintem aici… Pentru ca este inacceptabila violenta fata de femei, de orice fel. Pentru ca vrem sa transmitem ideea ca «nu» nu este «da», ci intotdeauna «nu». Pentru ca vrem sa alungam orice urma de misoginism'. Gabriela a venit la mars impreuna cu fiica ei. „Are 15 ani. Ea este mai feminista si ii plac manifestatiile de acest gen.' Ana, furioasa, explica cum a ajuns la mars „din cauza individului care a aparut la TV, facind acea afirmatie. Am vazut declaratia de anul trecut si m-am enervat foarte tare. De aceea am decis sa venim aici, eu, impreuna cu colegii mei, pentru a riposta. Aducindu-mi aminte, deja m-am enervat iar'. Individul in cauza este Tudorel Butoi, expert criminalist, care a facut o declaratie oficiala la Realitatea TV in urma cu un an, spunind ca: „Majoritatea femeilor agresate pe strada si-au provocat agresorii cu un comportament de pitipoanca si un caracter de lelita balcanica; ar trebui sa fie atente cu cine umbla si cu cine intra in vorba, nu sa dea buzna la politie ca au fost violate'.

Existenta oamenilor ca el este motivul principal pentru care un mars al panaramelor are sens in Romania. „Faptul ca nu avem voie, ca femei, sa umblam noaptea pe strada nu este un lucru normal. Sintem si noi parte a societatii, sintem cetateni ai statului, pentru ca platim impozite. Si avem nevoie de protectie si, bineinteles, avem nevoie de libertatea de a ne folosi de drepturile noastre. De aceea ne-am adunat astazi aici. Ne-am obisnuit prea mult cu ideea ca nu avem voie… nu neaparat cu ideea de violenta, cit cu imposibilitatea de a face ceea ce fac si barbatii', spune Laura, una dintre organizatoare.

Catre ora 6, coloana de oameni a inceput sa serpuiasca pe trotuar, spre Piata Alba Iulia. Scandind cu voci vehemente: „Un, doi, trei, agresorii – jos cu ei!', „Nu ma simt flatata sa fiu agresata!' sau „Oriun­de as merge, orice as purta, nu e nu si da e da!', peste doua sute de oameni – de la fete foarte tinere la femei trecute spre virsta a doua, de la biciclisti inaintind incet linga vehiculele lor pina la citiva reprezentanti ai unor ONG-uri care apar la fiecare protest impotriva discriminarii organizat in oras – au marsaluit pentru femei si impotriva celor care le agreseaza. La capatul drumului, ultimul mesaj al celor care au adus SlutWalk in Romania a fost clar: actiunea trebuie sa mearga mai departe, pina cind reprezentantii institutiilor vor oferi sprijin victimelor si le vor trata cu demnitate, pina cind va fi adoptat ordinul de restrictie impotriva agresorilor si pina cind violatorii vor fi monitorizati dupa punerea in libertate. Si, mai ales, pina cind femeile se vor obisnui cu gindul ca trebuie sa faca, si ele, ceva.

Ioana Ulmeanu
Foto: Andreea Goia

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK