Padova – un colt turistic superb

In plina iarna cu iz de primavara, am plecat spre Padova, un oras nascut in 1184 i.C., care in epoca romanica purta denumirea Patavium si era cunoscut ca un important centru cultural, cu cea mai renumita universitate din lume, ridicata in 1222 – aici au studiat Pico della Mirandola, Copernic, Torquatto Tasso. Tot in Padova s-au refugiat Galileo Galilei si, in urma cu doua secole, Francesco Petrarca.  Acesta din urma, pentru a-si scrie in liniste poemele pe colinele Euganei, la fel de blinde si in zilele noastre.

Am facut un prim popas, pentru a ma reculege, in fata mormintului Sfintului Anton, facatorul de minuni. Localnicii ii spun simplu Il Santo (Sfintul). Cate­dra­la gigantica, ridicata intre 1232 si 1300, care-i adaposteste mormintul, a fost construita in stil romanico-gotic si este acoperita cu opt cupole in stil bizantin. Altarul este impodobit cu magnifice statui taiate in marmura de Donatello, iar pe altarul mormintului se pot vedea picturi de Tiziano. O mare dragoste de viata si o minunata armonie de culori respira in toate frescele. In fata bisericii troneaza statuia capitanului Gattamelata, semnata de Donatello, renumita ca fiind pri­ma sculptura ecvestra de mari dimensiuni.

Se spune ca italienii sint un popor de sfinti, poeti, eroi si navigatori, dar si de muzicieni. Pretutindeni, in Italia, imbratisezi istoria si respiri cultura. Credinta si arta au mers aici mina in mina dintotdeauna. Cappella degli Scrovegni iti scalda privirea ca un miracol albastru. Giotto a inceput aici, in 1303, unul dintre ciclurile sale cele mai importan­te, Judecata de Apoi, prin care a re­volutionat pictura prin profunzimea spa­tiului. El a impartit peretii navei in 38 de scene, reprezentind viciile si vir­tu­tile. Scena Punerii in mormint accen­tueaza forta dramatica a trupurilor, ce re­leva martiriul in volumetria lor sculpturala.

Inima orasului bate intre Piazza delle Erbe si Piazza della Frutta, separate de elegantul Palazzo dello Ragione. In preajma, alte capodo­pere arhitectonice: Domul si Baptisteriul, construite in 1552, dupa pro­iectul lui Michelangelo. Frescele Baptisteriului nareaza episoade din Biblie si Crucificarea lui Hristos. Se mai pastreaza aici fresce medievale pictate de Giusto de Menabuoi. In Padova se afla si una dintre cele mai importante piete din Europa, Pratto della Vale, incadrata scenografic de platani uriasi, de insula Memnia, de canale, poduri si de cele 78 de statui ale filosofilor ilustri. Daca ai putin ragaz, poti vizita Gradina Botanica, infiintata in 1545 si inscrisa in Patrimoniul UNESCO. Ar fi mare pacat s-o ratezi!

De la tango la Mantegna, Picasso, De Chirico
Padova este un oras universitar, plin de tineri. Cu o agenda culturala la zi, plina de oferte. Omagiu lui Zorba, de la tango la sirtaki  inseamna doua ore de dans la Teatrul Verdi, in lumea tangoului, cu Raffaele Paga­nini, insotit de com­pania sa de dans, in coregrafia lui Luigi Martelleta. Este istoria unui Ulise mo­dern, care se indeparteaza de Grecia, vizitind orase din alte parti de lume.

S-a nimerit ca, in timpul vizitei mele, agenda muzeistica a orasului sa fie foarte bogata. Am vazut cozi la bilete pentru expozitii si am aflat ca in 2006 a fost un adevarat boom cultural: peste opt milioane de vizitatori. La Curtea Padovei, in Muzeul Er­mi­tan, am vizitat expozitia „Andrea Mantegna, prilejuita de cel de-al cin­cilea centenar al disparitiei artistului. Au fost aduse lucrari din intreaga lu­me: Madona cu pruncul, provenind din Galeria din Berlin, opere de tinuta din Muzeul Luvru sau din Londra si Amsterdam. Sint expuse picturi, sculpturi, ma­nuscrise, desene, sta­m­pe – care vor ajunge anul acesta si la Bucuresti.

O alta expozitie in­fatiseaza celebra prietenie dintre miticul torero Dominguin Bosé, frumoa­sa actrita Lucia Bosé si Pab­lo Picasso. Nu mai putin de 86 de picturi de Picasso, rep­rezentind lu­mea dionisia­ca, dar si alaiurile de fauni, dan­satori, cit si 33 de pie­se de ce­ramica pictata iti incinta privirea.

Padova te lasa sa observi atit sublimul cit si firescul existentei. Desi te indeamna la visare, meditatie si contemplare, in acelasi timp nu te lasa sa treci nepasatoare nici la bogatia si senzualitatea spectacolului… bucatelor. Peste tot intilnesti mici trattorii care te imbie cu mincaruri specifice, preparate dupa retete antice, si cu parfumul ierburilor salbatice: dolofanele gaini padovane „à la canaverra', bibilici umplute cu radicchio di Treviso, risotto alla Zofe­rano, macaroane umplute cu trei feluri de peste, ragout dasino… Sa nu uit de tortul Pazientina, insiropat cu Grand Marnier si cu crema Zabaione! Toate, udate cu vinul „frizzante' Carpene Malvolti, distins recent cu Medalie de Aur, ori cu Amarone di Valpolicello sau Raboso Gelsaia, terminind cu limoncello alpino. Nu este intimplator faptul ca personaje celebre precum Petrarca, Galileo, Tiziano, Donatello au ramas incintati nu numai de frumusetile artistice ale locului, dar si de arta culinara de aici.

Italienii stiu sa pretuiasca valoarea meselor luate in familie sau cu prietenii. Ei nu maninca pe fuga, detesta (pe buna dreptate) fast-food-urile si minca­rurile inregimentate in uniforma McDonalds, care reprezinta pentru ei o abdicare de la imaginatie, de la bucuria de a gusta minca­ruri ga­tite pe indelete, reunind miresmele si savoarea vietii.

Iată o rețetă rapidă dacă îți plouă în gură după niște paste cu carne tocata delcicioase!

Daca vrei sa bei o cafea, o­preste-te la celebra catedrala a gustului, Pedrocchi, ce sea­mana cu un templu clasic. Cladirea a fost oferita ora­sului, in 1891, de catre Antonio Pe­drocchi, un om ca­re iubea via­ta si era frecven­tat de studenti si intelectuali. Azi, Pe­droc­chio este o adevarata ins­titutie si pa­re, asemenea u­nui teatru, un loc unde poti sa intri in diver­se ro­luri si sa-ti petreci timpul in i­postaze diferite. Intre coloa­ne ionice din mar­mu­­ra, basoreliefuri, oglinzi si candelabre de Murano uiti timpul prezent.

Intoarcerea la natura
In vecinatatea Padovei, atit spre Vicenza, cit si spre Rovigo, Treviso ori Ve­rona, s-au dezvoltat in ultimii ani o multime de ferme, numite „Beauty farms, care atrag vizitatorii prin produsele lor naturale, destinate frumusetii si sa­na­tatii. In plus, aici exista o gramada de amenajari pentru activitati destinate timpului liber: terenuri de tenis, de golf, echitatie, bazine de inot.

Un personaj fermecator pe care l-am cunoscut acolo este Gian Luca Rano, un adevarat rege al tortellinilor. Vrea sa cucereasca Europa si citeste poezii. Are o bi­blioteca impresionanta. Isi adora Ferrari-ul, dar merge mult cu bicicleta. In fiecare an produce 135 de tone de paste, de la papardelle la gnocchi, de la trufe la tortellini, cu sos de ciuperci, de brinza, tartuffo, carciofi. Ii place viata la tara si gateste pentru oaspeti. Dar cel mai mult ii place sa inventeze. Pentru el, masa e un moment convivial, un prilej de a vorbi, de a te cunoaste. Insa Gian Luca Rano nu este singurul personaj „exotic pentru lumea moderna. El reprezinta o benefi­ca reintoarcere a omului contemporan la beneficiile naturii. Dupa ce am inventat cele mai sofisticate tehnologii si am ajuns niste bieti roboti, iata, slava Domnului, ca ne trezim si aruncam in spate conserve, inlocuitori, obiceiuri de viata nesanatoase.

Am intilnit in Italia multe posibile asemanari cu locurile frumoase si mentalitatile romanesti traditionale, vestejite de tava­lugul comunismului. De pilda, credinta in Dum­nezeu, omniprezenta in sutele de mii de biserici. Lucru care vine sa intareasca opiniile unor ginditori preocupati de raportul intre credinta si consumerism in lumea moder­na. Recent, filosoful Peter Hahne a publicat volumul Sarba­toarea s-a terminat, vindut in peste sapte sute de mii de exemplare, in care condamna hedonismul Occidentului: „Societatea de divertisment si-a ratacit propriile valori, a indepartat tinerii de religie, indivizii de valoare, fiii de parinti. O intreaga generatie l-a inlocuit pe Dumnezeu cu totemul dialogului cu computerul, pierzindu-se uneori chiar identitatea crestina.'

O alta lectie pe care ne-o dau italienii se leaga de grija pentru orasele istorice si zonele de patrimoniu. Tot ce se construieste se afla obligatoriu in afara „portilor'. Asa am vazut la Roma, Siena, Peruggia, Arezzo… Nici vorba acolo (ca la noi) sa vina un primar sau un investitor cu gusturi indoielnice si sa demoleze sau sa construiasca un zgirie-nori in coasta unei bise­rici sau sa smulga dintr-un parc o bucata de teren! Statul si firmele private se ingrijesc de conditia monumentelor si sumele destinate restaurarilor sint fa­buloase. Doar doua exemple: Fratii Lucchetto, titularii Grupului Euro­mobil, au sponsorizat peste 300 de expozitii atit in Italia, cit si in strainatate, de la „Leonardo da Vinci (la Luvru si Musée dOrsay), la „Monet si „Gauguin sau „Pictura americana si avangarda europea­na, care va fi deschisa in pri­mavara aceasta la Milano. La fel, Porsche a refacut citeva ca­tedrale, organizeaza festivaluri (precum Cyberarts), editeaza reviste. Nimic nu este lasat sa cada in ruina, nimic nu poate fi distrus. Dimpotriva, nu este omis nici un gest si nici un efort menit sa perpetueze valorile si frumusetea unei tari care este in intregime un muzeu.

Text: Magdalena Popa Buluc; Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK