Orkid – trupa care face valuri pe scena muzicală românească

Pe scena muzicală din România și-a făcut apariția un nou nume: Orkid. Cine sunt membrii trupei, cu ce vine fresh sound -ul lor și care e povestea din spatele proiectului? ELLE a stat de vorbă cu ei și îi aduce în fața ta.

L-am provocat pe Vlad Ilicevici, cel care cântă la „chitare, urlete, clape, ukulele și așa mai departe”, cum singur afirmă, să îmi povestească cum s-a născut trupa Orkid: „Ideea a fost latentă vreo 30 de ani în capul meu. Apoi, când Animest-ul împlinea 10 ani, am hotărât să îl sărbătorim muzical și am încropit o trupă cu încă trei colegi – Radu Pop, Andrei Tănase și Tudor Popescu – și am cântat patru piese dedicate echipei, voluntarilor și prietenilor festivalului la petrecerea de închidere. Însă primul performance cu piesele noastre proprii și sub numele de Orkid a fost pe 28 mai 2016: eu, Radu și Andrei.”

Băieții de la Orkid și-au ales un nume inedit și un logo și mai interesant, iar asta mi-a stârnit curiozitatea. „Ne plac balenele,” îmi explică Vlad. „Dar mai ales orcile, care tehnic sunt delfini. Orkid este o orcă de 30 de ani, născută în captivitate, cu o poveste de familie tragică și cu o istorie atât foarte agresivă, cât și foarte afectivă cu antrenorii și prietenii ei umani. Dualitatea asta este definitorie și pentru poveștile noastre muzicale, care sunt când foarte tandre și delicate, când de o ferocitate aproape animalică.”

Și, totuși… ce-i cu logo-ul? Mă lămurește tot el: „Fonetic, numele este identic cu al orhideei, care are o rădăcină ca un testicul și o floare care seamănă cu un organ sexual feminin.” Lucrurile parcă încep să se lege. Vlad continuă: „În plus, în greacă, Orchis este totodată orhidee, testicul și fiul unui satir și al unei nimfe, care în timpul unui festin bacchic comite un sacrilegiu, încercând să violeze o preoteasă. Zeii îl pedespsesc, este rupt în bucăți de fiare sălbatice și apoi se metamorfozează într-o orhidee. Cumva toată această demență alternativă/ duală/ schizoidă credem noi că se regăsește în muzica noastră.”

Trupa Orkid a suferit de-a lungul timpului niște schimbări în ceea ce privește componența ei. „Proiectul l-am început cu Radu Pop, care e la tobe, dar și cel responsabil de toată imaginea grafică a trupei, și cu Andrei Tănase la bass. Apoi ni s-a alăturat George Frătica. Ultima recrutată este Delia Poparad, la chitară și clape. Avem și o colaborare constantă și mișto cu Sebastian Burneci la trompetă și cu Simona Strungaru.” Tot Vlad îmi menționează și că muzica lor e „post-traumatic blues. Sau post dirge. Sau shoegaze nervos.”

Dincolo de asta, Orkid se bucură și de niște videoclipuri în care muzica și vizualurile se împletesc armonios: „Noi credem că sunetul și imaginea vin cumva aproape mereu la pachet. Se evocă și invoca una pe alta. Noi doar încercăm să spunem povești, în primul rând muzicale, din care absolut firesc apar și imagini. Eu sunt scenarist și regizor, Radu este animator, drept care muzica noastră are, într-adevăr, o latură vizuală foarte importantă.” Așadar, Orkid se axează pe viitor și își doresc să cânte cât mai mult „oriunde, oricând”, chiar dacă nu e deloc ușor să faci muzică alternativă în România, așa cum îmi recunoaște chiar Vlad.

Aflu de la el, totuși, că vor lansa cât de curând un album, poate chiar unul dublu, având în vedere că au peste 20 de piese înregistrate, iar următorul pas este să tragă un single nou al piesei de succes Daily Extinction. Până atunci, însă, aruncă un ochi pe pagina lor de Facebook și vezi pe unde și-au mai anunțat concerte, căci, crede-ne, merită să-i asculți live!