Vorbeam la un moment dat cu o prietenă despre acest orgasm vaginal. Nu îmi amintesc exact cum a venit vorba, dar, în cercul meu, sexul nu este tocmai un subiect tabu. Însă, foarte interesant, orgasmul vaginal nu se prea aduce în discuție. Nu e tabu, însă atunci când povesteam despre sex în general, nu ne concentram pe subiectul ăsta, ci mai degrabă pe experiența în sine a actului. Nici acum nu pot să zic că aș descrie un act sexual ca bun sau rău în funcție de climax, dar asta se datorează faptului că nu, nu am avut niciodată un orgasm vaginal. Era un subiect de genul the elephant in the room.’
Mi se pare că mereu se pleacă de la premisa că sexul trebuie să se termine într-un apogeu. Și nu e de mirare, sincer, fiindcă asta vedem în filme și nu, nu mă refer la cele porno, pe alea le scot din start din discuție, ci la cele hollywoodiene, mainstream, care îți prezintă această realitate complet departe de noi, în care amândoi partenerii, de fiecare dată – nu, pe bune, de fiecare dată – au orgasm. Și mai mult decât atât, au orgasm fix în același moment. Și nu o dată, de două, trei ori la rând. Serios? Aș vrea să știu câte dintre femei în realitatea noastră cotidiană au orgasm vaginal multiplu DE FIECARE DATĂ?! Te anunț că este bine cunoscut faptl că undeva la 70% dintre femei aproape niciodată nu îl ating.
Mitul actului sexual care se termină atunci când bărbatul o face
Creștem cu niște așteptări ireale și suntem puse cumva în fața acestui fapt puțin… mai mult frustrant: bărbații au orgasm de acest fiecare dată, iar femeile nu. Devine o frustrare pentru că mitul popular ne spune că actul sexual e gata atunci când bărbatul are orgasm. De ce? Adică e cumva de la sine înțeles că bărbații nu se chinuie să aștepte ca femeia să termine. Și dacă ajungi la orgasm vaginal, va dura cel mai probabil mai mult decât îi ia partenerului tău să termine. Și nimeni nu-și bate capul să aștepte această veșnicie.
După ce mi-am început viața sexuală mă simțeam cumva defectă, tocmai pentru că nu reușeam să ating acel punct. Citeam deseori prin revistele de la vremea respectivă despre asta, căci evident nu aveam tărâmul internetului ca să mă informez cu privire la subiect. Dar nu mă ajutau. Erau atât de vagi, atât de departe de orice realitate efectivă, încât mai mult mă frustra faptul că nimeni nu recunoștea că e super greu pentru o femeie să aibă orgasm vaginal.
Am douăzeci și ceva de ani și am o singură prietenă care îmi povestea acum câțiva ani că, primtr-o minune, a ajuns la punctul culminant. Am sunat-o ieri s-o întreb dacă s-a repetat situația. Răspuns negativ. A început să râdă. A și uitat aproape. Am rugat-o, totuși, să facă puțin brainstorming și să-mi spună secretul: am reușit, neintenționat, să mă relaxez complet’. Și atunci mi-am dat seama, de fapt, unde e problema.
Problema nu ține de anatomie
Problema, cum spuneam, nu e în noi, ca femei, că suntem defecte, programate biologic prost sau complicate, așa cum suntem deseori portretizate. Problema zace mult mai profund.
În primul rând e vorba de statutul femeii în societate. Suntem, vrând nevrând, crescute cu ideea că femeile nu sunt ființe sexuale la fel ca bărbații. Știi cum se spune că femeile gândesc cu inima și bărbații cu… organul genital? Da. Exact așa. Sau cum femeile sunt aceste creaturi fragile, sensibile și emoționale iar bărbații niște animale fără scrupule care cuceresc? De câte ori nu ți s-a indus ideea că tu trebuie să te lași cucerită? Ca un fel de premiu, mitul femeii-trofeu. Și trebuie să te lași greu, ca să știe că ești fată de casă cu frică de Dumnezeu’. Cred că putem vorbi și despre tabuul libertății sexuale când o femeie este stigmată pentru numărul de parteneri sexuali, iar bărbatul este aplaudat. Acest dublu standard situează femeia automat pe o poziție inferioară bărbatului, ca atare, venind din interior, modul în care ea își îmbrățișează sexualitatea conține o doză destul de mare de rușine. În plus, așa cum spunea Chimamanda Ngozi Adichie într-unul dintre discursurile ei „le învățăm pe fete să aspire la căsătorie […] dar de ce nu îi învățăm și pe băieți la fel?'. Aici aș invoca mitul purității și al virginității, care e o virtute predominant feminină. (A nu se înțelege că e o problemă dacă decizi să rămâi virgină cât vrei tu. Din contră. Dar trebuie să țină de o alegere și nu de o presiune socială). Ei, dar și despre educația sexuală mai e ceva de spus aici – sau, mai degrabă, lipsa ei, dar asta e o altă discuție și te invit să urmărești emisiunea #ELLEnutace exact pe subiectul ăsta.
Cred că putem duce discuția și în zona încrederii în sine. Presiunea unei imagini ideale, standard, este un lucru cu care ne luptăm zi de zi – și, aș menționa, pe care noi, la ELLE, încercăm să-l combatem cât de mult putem. Trebuie să arăți într-un anume fel, să te îmbraci într-un anume fel, să te porți într-un anume fel. De câte ori nu ai auzit că o domnișoară nu se cade să vorbească/să se comporte/să se manifeste așa’. Sunt convinsă că nu ai fost scutită de comentarii care te plasează in a box, așa cum și eu m-am simțit de multe ori asaltată de păreri necerute, fiindcă alții știu mereu ce e mai bine pentru tine, nu? Nu mă mai miră faptul că aud în stânga și în dreapta discuții de genul „mi-e rușine să mă dezbrac în fața unui bărbat fiindcă am celulită/burtă/vergeturi' sau „n-am sâni mari/fund bombat'. Aș vrea să știu și eu câți bărbați refuză un act sexual cu femeie dezbrăcată în fața lor din motivele enumerate mai sus. Eu nu am auzit niciodată un astfel de caz, dar în capul nostru se derulează scenarii complet neadevărate tocmai fiindcă ni se induc niște chestiuni încă de mici. Bărbații când vine vorba de sex uită și cum îi cheamă, femeile nu uită niciodată de complexele lor. Și atunci, nu mai vorbim nici măcar de plăcere sexuală, darămite de orgasm vaginal. Vaginul tău e parte din tine. Descoperă-l!
De ce nu putem fi egoiste când e vorba de sex? Sau de orgasm vaginal?
Aș mai menționa aici și tabuul legat de conversație. Nu e loc de conversație. Nu, sexul nu e o treaba de la sine înțeleasă sau care vine complet de-a gata. Are nevoie de puțină muncă. Mi-am dat seama de-a lungul timpului că un bărbat, în general, nu are nicio problemă în a-și verbaliza dorințele, însă femeile au această reținere. Nu ți s-a întâmplat niciodată să te gândești că tipul ăsta habar n-are ce face? Sunt convinsă că ai trecut prin asta. Însă, de câte ori te-ai încumetat să-l ghidezi? Probabil te-ai gândit să nu cumva să-i strici lui plăcerea. Dar el s-a gândit vreodată așa? Ceea ce mă intrigă pe mine cel mai tare este o vorbă din popor despre care râdeam cu o prietenă cu ceva timp în urmă, care spune că dacă nu-i dai bărbatului ce-i trebuie, va căuta la alta. Ca atare, asta se transformă din rușine în frică, în spaima că te va lăsa pentru alta și este numai vina ta. Ghici ce: nu este vina ta și dacă vrea să te înșele, te va înșela oricum. Așa că, mă întreb: de ce nu putem fi egoiste când e vorba de sex?
Și atunci, având toată stigma, presiunea și rușinea la pachet, cum putem să vorbim despre relaxare dacă atunci când vine vorba despre sex, totul este despre bărbat. Mă includ în această categorie, cea a femeilor care nu au avut niciodată un orgasm vaginal și îmi dau sema unde greșesc și unde mai am de învățat, dar aleg să mă scutesc de presiuni inutile și să mă focusez pe mine. Tu când vei alege să devii egoistă?
Dar stai liniștită, că nu e nicio folosofie. E ok dacă n-ai avut niciodată orgasm vaginal. Ai tot timpul să-l descoperi. Nu e nimic în neregulă cu tine. Poate va dura mai mult, dar îl meriți, te meriți și nu te îndoi niciodată de asta.