Noi n-avem voie sa le vorbim fetelor. Nici macar nu le putem intreba cum le cheama. De-aia sint virgin la 27 de ani…', ni se confeseaza Rishi, unul din cei doi serpasi nepalezi impreuna cu care eu si prietenul meu Catalin urcam muntii Himalayei. Sintem intr-un sat la 4.000 de metri altitudine, am tras la niste localnici si, in timp ce ne asteptam portia zilnica de orez cu legume, vorbim ca-ntre baieti. Rajeev, celalalt serpas, ne arata o fotografie cu Anita, cea pe care a fost constrins s-o ia de sotie imediat dupa prima lor intilnire. Se cunosteau de sase zile si ieseau de la cinematograf cind au fost vazuti de o ruda de-a ei. El avea 23 ani, ea 18. Ne spune ca o iubeste pe Anita, casatoria lor s-a facut din dragoste (de-asta nici nu poarta verighete). Rishi insa vrea sa stringa bani si apoi sa-i ceara tatalui sau sa-i caute o fata potrivita pentru casatorie. Rishi e brahmin, face parte din casta superioara, nu crede in dragoste si ne spune ca in Nepal banii sint mai importanti decit dragostea.
90% din casatoriile de aici sint aranjate cit mai convenabil si, in general, intre membrii aceleiasi caste. Exista si casatorii intre un barbat si o femeie din caste diferite, dar acestea se fac numai din dragoste, sau constrinse de vreo boala, si n-au nici un avantaj, caci copiii rezultati dintr-un astfel de mariaj mixt vor face parte automat din casta parintelui „inferior'.
La hindusi, aspectele religioase si cele legate de casta ale casatoriei sint foarte complicate. Conform scripturii hinduse Manusmriti, exista nu mai putin de opt feluri de casatorie, fiecare avind cutume si ceremoniale diferite, astfel: Brahma (parintii baiatului cauta fata, dar parintii fetei sint cei care decid daca baiatul e suficient de bun, aceasta fiind si cea mai sfinta si mai nobila dintre casatorii), Daiva (parintii fetei cauta ei un baiat, daca nimeni nu s-a aratat interesat de fata lor pina la o virsta anumita), Arsha (baiatul ofera parintilor fetei o vaca si o pereche de boi, semn ca parintii fetei sint saraci, iar baiatul nu are nici el calitatile cuvenite), Prajapatya (tatal fetei cauta un baiat, orice fel de baiat, pentru casatorie; un defect fizic sau o boala a fetei poate fi motivul), Gandharva (casatoria din dragoste fara consimtamintul celor doua familii), Asura (ambele familii sint sarace, iar baiatul ofera parintilor fetei ce poate), Rakshasa (parintii fetei nu sint de acord cu mariajul, dar baiatul o rapeste pe fata avind consimtamintul ei) si Paishacha (fata este beata, drogata sau inconstienta in momentul casatoriei). Ultimele patru tipuri de casatorie, adica mariajele saracilor, ale indragostitilor si ale handicapatilor, sint considerate impure si ignobile.
„Pina acum citiva ani saruturile pe gura erau taiate din filme. Nu se lasau decit saruturile pe obraz si pe git', ne mai spune Rishi, caruia ii este destul de greu sa inteleaga relatiile occidentale cu sex inainte de casatorie, cu concubinaje si divorturi. Stie foarte putine despre sex si despre femei si ne pune tot felul de intrebari („De ce pling barbatii atunci cind sint parasiti de iubite, dar daca le pleaca nevasta nu sint chiar atit de tristi?'). Uneori nici noi nu stim sa-i dam raspunsurile potrivite. Cu atit mai mult cu cit eu si Catalin, care e casatorit de citiva ani, nu sintem mereu de aceeasi parere.
Asa ca pe saracul Rishi il lasam mai mereu in ceata, caci ce i-ai putea spune cind vine cu teoria asta: „Eu cred ca inainte de casatorie cultura voastra e mai buna, dar dupa casatorie a noastra functioneaza mai bine. La voi e bine pentru ca puteti afla inainte tot ce trebuie despre sex si despre femei, la noi e bine ca punem mai mult pret pe casatorie, o consideram sfinta'. N-are dreptate, dar nici nu se-nsala!
In Nepal divortul se obtine greu si doar daca femeia e prinsa in adulter (poate scapa daca demonstreaza ca e nebuna). Daca barbatul se indragosteste de altcineva este pedepsit prin lege, insa fara sa i se acorde divortul. Dragostea extraconjugala e, asadar, o infractiune, dar nu si un motiv de divort. Apoi, femeile divortate sau vaduve sint condamnate la singuratate (nici un barbat nu le va mai lua vreodata in casatorie), la fel si cele bolnave, care au un defect fizic sau un handicap si carora nu le ramine decit solutia uneia dintre cele patru tipuri de casatorii ignobile si impure.
Aflam toate lucrurile astea si imi dau seama ca poate noua, occidentalilor, ni s-a diminuat increderea in institutia casatoriei, ale carei beneficii sentimentale si a carei dimensiune spirituala le-am cam pierdut pe drum. Caci mai credem noi cu adevarat in promisiunile, in farmecul, in misterul si-n sfintenia (whatever that means!) unei astfel de comuniuni si a legamintelor pe care le presupune ea?!
Rishi ne spune si o poveste de familie. Tatal lui s-a nascut intr-o zi cu eclipsa de luna si, conform traditiei hinduse, nu se putea casatori decit cu o femeie nascuta tot intr-o zi cu eclipsa de luna. Numai ca parintii tatalui sau n-au gasit nici o fata nascuta in aceeasi zi, asa ca a trebuit sa caute o fata nascuta cu ocazia altei eclipse de luna. Care a avut loc peste… 18 ani. Astfel ca, atunci cind parintii lui Rishi s-au casatorit, tatal lui avea 25 de ani si mama – 7, iar tatal lui a asteptat-o zece ani pina ce ea a implinit virsta la care avea voie sa locuiasca impreuna cu sotul ei.
Foto: Shutterstock