După ce victoria uriașă a candidatului independent Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale a devenit o certitudine, este poate momentul ca mai ales cei care nu l-au votat și au fost surprinși de ascensiunea lui să găsească explicații și să încerce o evaluare onestă a situației. Așa încât mă încumet să o fac privind în jur, atât în mediul presei românești, cât și în bula creativă a Bucureștiului, dar și în rețelele sociale, în special TikTok, pe care îmi petrec majoritatea timpului liber de câțiva ani.
Prima dintre constatările mele este că România urmează aceeași tendință spre dreapta extremă care domină Europa, dar și Statele Unite, deci ceea ce numim generic Vestul. Probabil am sperat toți, în confortul nostru, că valul rece al extremismului ne va ocoli, dar atâta vreme cât democrații mai stabile și mai vechi au cedat în fața lui, se dovedește că am fost optimiști fără temei.
Un lucru care a favorizat din plin această tendință în România a fost normalizarea și ascensiunea unui discurs inițial de dreapta, care a început să tindă spre extremă, datorat probabil trecutului nostru recent. La 35 de ani de la căderea dictaturii comuniste, discursul dominant luptă în continuare cu un comunism imaginar (oricât de conectați la sursa reală ar fi unii dintre oamenii care domină viața politică), dar și cu o stângă reală – lucru pe care îl face întreaga dreaptă mainstream, dar și dreapta dură reprezentată de Călin Georgescu.
În același timp, discursul dominant în societate aplaudă instaurarea unui capitalism nestăvilit care a condus la inegalități uriașe între oameni. Iar asta ne-a determinat să pierdem efectiv contactul unii cu ceilalți. A ajuns să nu ne mai pese decât de propriile persoane (familii, mici triburi), și să ignorăm faptul că doar măcar o relativă bunăstare colectivă ne poate oferi și siguranță în fața extremismelor de tot felul.
Iar dacă dreapta a fost… ei bine, dreapta, cu inițiative de privatizare a unor servicii esențiale, insistența pe pensii și salarii cât mai mici etc.; la acest tot șocant a contribuit și atitudinea singurului partid de stânga din România. PSD nu doar că și-a uitat în parte misiunea față de populația mai vulnerabilă, dar a și adoptat unele politici împotriva propriului electorat și a prioritizat bunăstarea propriilor reprezentanți în detrimentul celor pe care ar trebui să-i reprezinte. Mai mult, în această campanie a mers discursiv spre dreapta conservatoare, mimând pariul necâștigător al Kamalei Harris în alegerile americane și pierzând, la fel, pe mâna lui.
Contează în această ecuație, firește, și virulența discursului anti-PSD, care a făcut puțin frecventabil chiar și pentru oamenii cu convingeri de stânga partidul cu pricina. Atunci când electoratul PSD a fost găsit vinovat pentru orice nu funcționa în țară și ridiculizat intens în moduri care arată mai degrabă individualismul feroce și egoismul celor care au mai mult decât ignoranța celor care au mai puțin, calea spre extremism e larg deschisă.
Chiar tinerii pe care îi sperie azi ascensiunea extremismului au demonstrat în multiple rânduri că sunt gata ei înșiși să stigmatizeze săraci sau să renunțe la principiile democrației (deci să devină extremiști chiar ei), ca să ascundă buletinele bunicilor pentru a-i împiedica să voteze. Să nu uităm că ne aflăm într-o țară în care s-a râs ani la rând de cei care „își vând votul pe o sticlă de ulei', dar prea puțini ne-am întrebat cum au ajuns acei oameni în respectiva situație. Sau, eventual, ce am putea face noi ca să nu mai fie ei acolo.
Un alt factor este individualismul generat în principal tot de capitalism și de erodarea din ce în ce mai gravă a regulilor după care funcționau societățile. Locul clasicului „contract social' a fost luat de acum bine stabilitul „mie să-mi fie bine', și asta și pentru că lumea în care trăim nu mai garantează bunăstare sau ascensiune socială conform vechilor reguli: o educație solidă, munca cinstită etc.
În aceeași notă a individualismului exacerbat al lui „să-mi fie mie bine' se încadrează și discursurile de tipul celor promovate și de soția lui Călin Georgescu – care mizează pe un wellness individual, care ține de „vindecarea' pe cont propriu. În fapt, acest lucru e imposibil să existe, cred, în afara binelui comun. Practicile wellness-ului, ale spiritualității, în fapt speranța aceasta a salvării individuale pe care ne-o promit sunt iluzorii, dar teribil de populare.
În aceeași notă a salvării personale poate fi interpretată și atitudinea oamenilor față de credință și, mai larg, biserică, speculată și exploatată pe larg de candidatul Georgescu prin discursul accentuat mistico-religios.
Ce se întâmplă când, chiar cu toate aceste practici, de la wellness, la spiritualitate și până la lecții despre investiții în crypto în zona financiară, oamenilor tot nu le merge, în final, bine? Ei bine, se vor răzbuna, cel mai adesea pe „sistem', alegând o figură ce pare a fi în afara lui. Iar dacă victoria lui Călin Georgescu în primul tur ne spune ceva, acel lucru este cât de vulnerabili suntem, în căutarea unei astfel de figuri mesianice, antisistem. Pentru că riscăm, în final, să ne trezim în ipostaze încă mai vulnerabile decât eram deja.
O altă explicație pentru victoria lui Georgescu este că acesta a reușit să treacă pe sub radarul unei prese românești vulnerabile, în căutare de trafic cu orice preț, la vânătoare de click-uri ușoare, dar și puternic finanțată de partide în perioade critice precum campaniile electorale. De ani buni, presa din care fac parte nu doar că s-a deconectat de la problemele reale ale publicului pe care îl servește, dar s-a și conectat puternic, în cea mai mare parte a ei, la discursurile puterii. Un exemplu este atitudinea de panică din pandemie, oricât de justificată ar fi fost ea, când discursurile extremiste împotriva unui stat mai preocupat să țină românii în case decât să îi însănătoșească au început să prindă avânt. Antivaccinismul și protestele de atunci sunt, ambele, fenomene de care a beneficiat candidatul de pe locul fruntaș.
Iar un altul este, cu siguranță, și lipsa educației – Călin Georgescu fiind un candidat care și-a exprimat admirația față de figuri extremiste din trecutul României, precum mareșalul Antonescu, condamnat pentru crime de război, sau Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării legionare, despre care prea puțin se află măcar în școală. Deși astfel de declarații sunt interzise prin lege, ne aflăm într-o țară în care figuri legionare au în continuare statui și dau numele unor străzi. Mai mult chiar, fostul senator Dan Șova își permitea să nege existența unui episod atât de întunecat din istoria României precum Holocaustul. Evident, istoria aceasta neînvățată era menită să se repete. Dar nu e vorba doar despre cunoașterea istoriei, ci și despre o minimă educație politică care să le permită cetățenilor să distingă între manipulări, ficțiuni, promisiuni și fapte. Nici în această privință școala românească – deci statul – nu și-au făcut datoria.
Și ar mai fi, desigur, posibilitățile nesfârșite pe care rețelele sociale le oferă pentru promovarea discretă, dar eficientă a oricăror idei. Algoritmii (cei de pe TikTok, dar și din alte rețele) favorizează crearea de nișe, de camere cu ecou unde suntem înconjurați doar de opinii similare, ne izolează de interesele și grijile celorlalți. Și, din ce se vede, și de dorința lor de răfuială.
În final, sunt și câteva lucruri pe care acest candidat antisistem le-a folosit inteligent. Probabil că cel mai bine a speculat chiar poziția lui antisistem, prezentându-se drept măsurat, educat, echilibrat – deși opiniile intonate de el pe un ton calm sunt deseori teribil de violente. Dar Călin Georgescu a și văzut dorințe și convingeri ale românilor pe care politicienii sau presa, de exemplu, le-au ignorat total: discursul său despre pace, în special, se dovedește că a rezonat cu mulți dintre cei care au ales să îi acorde votul. Și chiar dacă acest discurs este interesat, dorința românilor – sau mai degrabă frica lor – este reală. Și deloc adresată de alți politicieni.
Și probabil mai sunt și alte explicații, pe care le vom afla cu toții curând. Ce mai pot spune acum este că cele facile – TikTok, servicii, Rusia, China – vor fi probabil preferate unei priviri serioase în oglindă, din partea întregii societăți.
Citește și:
Elena Lasconi, primul mesaj după numărarea voturilor din 99,98 % de secții. Reprezentanta USR intră în turul doi al alegerilor prezidențiale
Foto: Instagram Călin Georgescu