Aici, în redacție, am crescut toate citind-o pe jurnalista E. Jean Carroll. Sfaturile ei despre sex și relații, istețe și amuzante, ne-au prins bine și când voiam să ne relaxăm și să râdem, dar și când aveam probleme în cuplu… sau în viață. Cert e că e o femeie care ne e cunoscută. Nu, nu ne știm personal. Dar o citim de atâta timp încât așa ne pare.
Așa că a fost firesc să suferim un șoc atunci când New York Magazine a publicat, vineri, un fragment din cartea ei, What Do We Need Men For? A Modest Proposal’, în care autoarea rubricii Ask E. Jean îl acuză pe Trump de viol. Nu e prima femeie care îl acuză de vreun tip de agresiune sexuală. Dar e cu siguranță prima cu care avem o conexiune, chiar și îndepărtată, și s-a dovedit, iată, că de data aceasta vorbele unei femei cunoscute ne sună mult mai dramatic decât cele ale femeilor pe care nu le știm.
Jurnalista ELLE E. Jean Carroll îl acuză pe Trump de agresiune sexuală
Fragmentul publicat de New York Magazine din cartea lui E. Jean Carroll detaliază mai multe cazuri de agresiune prin care a trecut jurnalista de-a lungul anilor. Acum în vârstă de 75 de ani, ea face o listă oarecum amuzant scrisă, dar teribil de amară, a bărbaților hidoși pe care aceasta i-a întâlnit de-a lungul vieții. Sunt mulți și sunt toți oribili, fie că este vorba despre antrenorul din tabăra de vară sau de vreun angajator libidinos. Dar nici unul mai sinistru decât ultimul din lista ei. Primul meu băiat bogat mi-a tras jos chiloții. Ultimul băiat bogat mi-a dat jos ciorapii. Primul meu băiat bogat – mi-am fixat ochii pe fața lui îndeajuns de mult încât să știu – era frumos, cu ochi gri întunecați și cu un păr auriu pe frunte. Nu știu ce s-a ales de el. Ultimul era blond. Și a devenit președintele Statelor Unite.’
Jurnalista ELLE E. Jean Carroll detaliază mai departe o întâlnire nefericită cu Donald Trump în magazinul Bergdorf Goodman, care a avut loc în 1995 sau 1996. O discuție între cei doi la intrarea în magazin s-a transformat în rugămintea lui Trump ca E. Jean să îl consilieze în privința unui cadou pentru o femeie. E. Jean avea 52 de ani, și recunoscând-o din rubricile ei de sfaturi, Trump o îndreaptă către departamentul de lenjerie, unde îi cere să probeze o piesă. Urmează o discuție despre asta, iar amănuntele oferite de E. Jean arată atât surpriza ei în fața situație, cât și senzația că nu-i vine să creadă ce se întâmplă. În vreme ce Trump o presează să probeze lenjeria, ea insistă ca el să facă asta, într-un soi de glumă. Jurnalista E. Jean Carroll chiar spune cum i-a trecut prin minte cât de hilar va fi momentul în care îl va vedea pe Trump purtând un body peste costumul pe care îl purta deja.
Numai că, povestește ea, când ajung la cabinele de probă, Trump o împinge, lucru care o face să se lovească la cap. O sărută cu forța, iar ea râde, în șoc. Îi ține mâinile, și îi trage jos ciorapii. Mă uimește și pe mine ce urmează să scriu: eu râd în continuare.’ Momentul continuă cu Trump violând-o, timp în care întreaga interacțiune devine o adevărată luptă. În cele din urmă, E. Jean Carroll reușește să se elibereze și să fugă din cabina de probă.
Rochia-pardesiu Donna Karan pe care am purtat-o atunci încă atârnă pe spatele ușii de la dulapul meu, nepurtată și nespălată din acea seară. Și nu știu dacă e datorită vârstei mele, faptului că nu am mai cunoscut pe nimeni fascinant de atunci în ultimele două decenii sau dacă este pata pe care a lăsat-o pe mine magnatul imobiliar. Dar nu am mai făcut nicicând sex de atunci.’
Fragmentul publicat în New York Magazine este însoțit și de o ședință foto în care E. Jean Carroll poartă rochia-pardesiu pe care o menționase în povestea ei. Și conține și gândurile ei despre ce s-a întâmplat. Cum nu a raportat incidentul la poliție, cum le-a spus doar unor prietene – două, și ele lucrând în presă – și cum una a sfătuit-o să raporteze, în vreme ce cealaltă i-a spus să facă orice în afară de asta. Cum a aflat că Bergdorf Goodman nu mai păstrează casete video din acea perioadă. Cum nu își explică de ce nu a văzut atunci nici un angajat în raionul de lenjerie.
Și mai povestește și cum nu a spus nimic mai devreme, măcar pentru public, această poveste. Să primesc amenințări cu moartea, să trebuiască să îmi părăsesc casa, să fiu anulată, să fiu târâtă în noroi, să mă alătur celor 15 femei care au ieșit în față cu povești credibile despre cum acest bărbat le-a apucat, le-a hărțuit, le-a făcut să se simtă mici, le-a molestat și le-a atacat, doar ca apoi să îl văd întorcând povestea pe dos, negând, amenințând, atacându-le, nu a sunat niciodată ca o activitate amuzantă. Și sunt și o lașă.’
Aceste ultime rânduri din mărturia ei pe care le-am tradus aici nici că puteau să descrie mai bine situația care a urmat publicării materialului. Trump, firește, a negat. Ba a și amenințat voalat publicația, încă una pe care Trump o anunță că ar răspândi fake news. Susținătorii lui au avut grijă să o ponegrească pe această femeie în discuții interminabile pe Internet. Unii o acuză că a mărturisit convenabil, atunci când Trump și-a anunțat candidatura pentru un al doilea mandat la Casa Albă, de parcă o astfel de confesiune ar trebui să vină doar în momentele în care nu deranjează pe cineva. Alții au râs de vârsta ei, de parcă violul ar fi ceva care li se întâmplă doar femeilor foarte tinere și foarte atrăgătoare, care „merită' să o pățească. Alții au acuzat conspirații ale partidului democrat. Cei mai mulți îi spun că își caută faima.
Toți însă par să uite că înainte de E. Jean Carroll au existat Jessica Leeds, Kristin Anderson, Jill Harth, Cathy Heller, Temple Taggart McDowell, Karena Virginia, Melinda McGillivray, Rachel Crooks, Natasha Stoynoff, Jessica Drake, Ninni Laaksonen, Summer Zervos, Juliet Huddy, Alva Johnson și Cassandra Searles. Toți par să uite că actualul președinte al Statelor Unite a fost surprins spunând cu gura lui că îi place să apuce femeile de părțile intime, „grab them by the pussy.' Toți uită că a spus: „Sunt atras automat de frumusețe, pur și simplu încep să le sărut. Ca un magnet. Le sărut. Nici măcar nu aștept. Și când ești un star, te lasă să o faci. Poți să faci orice.' Toți uită că nu e nici o plăcere să devii cunoscută pentru că ai fost agresată sexual. Nicicând, dar îmi imaginez că cu atât mai puțin atunci când ai 75 de ani.
Și mai cu seamă toți uită că oricare dintre cele 16 femei care au ieșit public cu mărturisiri despre agresiunile lui Donald Trump sunt cunoscute cumva. Cuiva. Sigur, nu sunt toate jurnaliste faimoase. Sau nu sunt toate modele în ceea ce privește cariera, sau în ceea ce privește viața pe care au avut-o. Nici nu e nevoie să fie. Am spus la început că o cred pe E. Jean Carroll. Și admit că, în afirmația aceasta, cântărește mult faptul că îmi e familiară. Citind-o, îmi pare că o cunosc. Și de aceea o cred.
Dar o cred și pentru că a avut curajul să spună asta, expunându-se în fața unei mulțimi uriașe de oameni care o desconsideră. O cred pentru asumare. O cred pentru că mărturisirea ei despre agresiune sexuală sună prea familiar – și probabil că sună astfel pentru fiecare femeie care trăiește în lumea aceasta și care, indiferent de vârstă sau de felul cum arată, sau de orice alt context, a fost hărțuită sau agresată și a privit asta mai întâi cu amuzament, apoi cu uimire, apoi cu șoc, neștiind cum să reacționeze. Și pentru asta le cred pe fiecare dintre ele. Nu e nevoie să le știm pe aceste femei ca să le credem. E suficient că și-au spus povestea – orice femeie trebuie să știe că aceasta nu este vreo poveste ușor de zis.
Citește și:
„Lucrurile se mișcă atunci când faci valuri’ Designerul Irina Marinescu înoată pentru copiii cu autism la Swimathon
Colaj ELLE, după o fotografie realizată de Amanda Demme pentru New York Magazine