Conștient sau nu, cu toții căutăm modele de la care să învățăm câte ceva, care să ne ajute să creștem, să evoluăm. Și e firesc. Are legătură cu nevoile de autorealizare și ghidaj. În copilărie ghidaj ne ofereau părinții sau așa ar fi trebuit. La maturitate ne oferim singuri acest ghidaj, fiind deschiși și să primim direcții utile și din exterior, alegând conștient dacă le urmăm sau nu.
Admirăm pe cineva din cercul de apropiați sau o celebritate, un om de știință, un scriitor. Citim cărți, articole, urmărim video-uri sau podcasturi. Iar uneori inspirația e și mai aproape, în partenerul de viață. În mod ironic, unele obiceiuri sănătoase pe care el le are le negăm, căci am fost programați de mici către perfecționism. Așa că atunci când vedem partenerul că pune în act acele comportamente ni se activează criticul sau exigentul interior.
Raportul sănătos față de muncă
Pentru tine normalitatea este un job cu normă întreagă și colaborări extra care să îți consume aproape tot timpul liber. Sau o dedicare maximă față de locul de muncă, în care pleci în vacanță cu laptopul, stai la birou până târziu, în weekend-uri mai lucrezi măcar jumătate de zi. Partenerul? Are o igienă cât se poate de clară din acest punct de vedere.
Nici nu concepe să lucreze benevol sau să fie deranjat în vacanțe sau final de săptămână. Nu stă un minut peste program și nu vede de ce să aibă și proiecte personale. Căci spune el nu îi va mai rămâne deloc timp pentru sine. Asta fără să însemne că nu este responsabil, serios, nu vrea promovare sau bani mai mulți. Ba chiar negociază serios ori de câte ori își schimbă locul de muncă. Îl poți numi fără ambiție, leneș, neimplicat. Doar pentru că alege un echilibru viață personală-viață profesională.
Își ia timp să reflecteze
Nu ia decizii spontane, ci reflectă asupra lor o perioadă rezonabilă. Analizează argumentele pro sau contra, cum se potrivesc cu nevoile lui, cu obiectivele pe care le are, fără să se piardă în evitări sau amânări pe durată nedeterminată. Dar îți spui că e prea lent, nu e capabil să ia o hotărâre de moment. Tocmai aici este câștigul: în lipsa impulsivității, la cald.
A nu face nimic
Aici simți că explodezi. Cum să nu facă nimic, să nu fie productiv? Ci să se plimbe, să stea în grădină și să observe natura, să se relaxeze? Își dă timp și spațiu pentru o pauză ce reduce stresul, se ancorează în momentul prezent fără să fie cotropit de neliniște și anxietate. Își ia răgazul necesar care apoi îl va ajuta să găsească o soluție bună, lasă mintea să-și redescopere creativitatea. Ia presiunea de pe el.
Grija de sine
Partenerul este foarte atent la respectarea orelor de somn, să aibă o alimentație corectă și sănătoasă, să facă mișcare. Are o listă întreagă cu lucruri care îl fac să simtă că are grijă de el. Pe de-o parte te amuzi, îți zici că se conservă și va trăi 100 de ani, pe de alta te macină această organizare. Îți place organizarea, doar că din nou ajungi la productivitate și câte ar face în timpul dedicat grijii de sine. Îți spui că va putea face toate astea la bătrânețe, acum că este tânăr și în putere să se forțeze un pic, că peste ani nu va mai avea capacitatea asta. Dar de ce să se forțeze? De ce să nu aibă grijă de acum de el, ci la 70 de ani? Tu cum ai grijă de tine?
Citește și:
Lucruri pe care le face partenerul și îți afectează puternic stima de sine
Foto: PR