Oamenii snobi: Pro si Contra

Imitatori, fatarnici, maimute, vanitosi, fantose, intrusi, mincinosi, copii triste, capete seci, clovni, inchipuiti, scalimbaiti, impostori, fandositi. Stiti despre ce vorbesc: despre bietii snobi, urgisiti de lumea intreaga si acuzati ca n-au in cap decit sclipiciuri, fumuri transparente si opinii pe picioare nesigure. Ei bine, eu nu mi-am propus sa va conving ca nu-i asa, dar as vrea sa va sugerez ca situatia nu este chiar atit de grava si ca snobismul are si el partile lui bune. Stiu ca oftati exasperati si ca deja sinteti tentati sa nu mai cititi articolul.

La urma urmei, britanicul William Thackeray a fost mult mai rapid decit mine si s-a preocupat inca de la 1848, in Cartea snobilor, sa le arate cu degetul impostura, sa rida cu gura pina la urechi, sa le puna numele de snobi care le-a ramas pina astazi (si care se pare ca vine de la cuvintul snab, cizmar in engleza scotiana) si sa-i dea din start o conotatie negativa. Asta inseamna sa faci lucrurile din timp, si nu cu 161 de ani intirziere, ca mine. Dar, chiar si in aceste conditii, as vrea sa ma lasati sa spun de ce imi plac mie snobii.

Pentru ca se lupta cu incalzirea globala

Da, au dreptate cei care se strimba cind aud ca ecologia este tratata ca o tendinta care, in loc sa ne dicteze culoarea parului, ne impune sa facem dus in loc de baie. Si, bineinteles, sa mincam mere acnei­ce in loc de struguri splendizi in final de februarie. Asta este situatia: e sic sa mergi cu bicicleta, e cool sa ti se scurga untul bio peste reviste peste acte, peste bani, peste telefon, peste agenda, peste facturi, pentru ca ai refuzat la supermarket chiar si punguta degradabila in doar 180 de zile, e trendy sa mergi cu bicicleta chiar daca nu sint piste pentru biciclisti, e hip sa nu porti decit piele ecologica. Este foarte probabil ca multi dintre cei care imbratiseaza aceste obiceiuri o fac si din (putin, putin, putin) snobism, dar snobismul, bietul de el, nu are alta vina decit cea a promovarii invo­luntare a unui comportament. Si, daca cineva o sa-mi spuna ca nici macar nu s-a dovedit cu ade­varat legatura dintre poluare si incalzirea globala si ca toate aceste gesturi nu ramin decit niste snobisme si atit, de-abia astept sa-i spun ca eu m-am saturat de pungile de plastic pe care le vad pe cimp atunci cind merg cu trenul. Iar daca snobismul re­zolva macar o mica parte a problemei, bravo lui.

Pentru ca testeaza feluri noi de mancare

Daca nu ar fi existat snobi, ar fi trebuit sa mincam piine cu unt toata viata, indiferent de moment si de eveniment. Eu as vrea sa le multumesc tuturor celor care s-au ocupat sa descopere, sa guste si sa promoveze mincarurile pe care altii, mai putin curajosi, nu le-ar fi atins niciodata. Dar asa, iata! Datorita lor putem sa intram intr-un restaurant si sa cerem perle de anason cu unt, caviar de mure si de coacaze si, la desert, o pralina de serbet cu ulei de masline si jambon de Parma.

Pentru ca sunt amuzanti

Si, daca vi se pare ca exagerez cu aceasta afirmatie, as vrea sa va rog sa cititi si urmatoarele rinduri. Va garantez ca merita. Am surprins la un moment dat, acum multi-multi ani, urmatoarea scena: la imbarcarea pe pasagerul care face legatura intre Tulcea si citeva sate din Delta, niste persoane proaspat eliberate din penitenciarul Poarta Alba se inghesuiau salbatic sa se urce pe vaporas. Mie mi se pare perfect de inteles ca dupa o perioada petrecuta in penitenciar sa te grabesti foarte tare sa ajungi acasa si sa nu tii cont de politete si ma­nie­re. La urma urmei, asa se intimpla zilnic la metrou si calatorii nu vin de la puscarie, ci de la birou, dar aceasta e alta discutie. De dragul povestirii, as vrea sa faceti un efort de imaginatie si sa incercati sa viziualizati scena cu toate aspectele ei mai putin placute. Nu as vrea sa va relatez detaliile de vestimentatie, fizionomie si dialog pentru ca mi s-ar parea ca birfesc, dar am incredere totala in imaginatia voastra. Ei bine, si acum, ca aveti in minte tot tabloul, va spun si urmarea: o doamna cu palarie de pai si ochelari de soare, care calatorea prin Delta cu aparatul de fotografiat agatat de git pentru a surprinde scene pitoresti, s-a intors spre grupul compact de barbati si le-a spus, ferm: „Va rog sa nu mai impingeti pentru ca se poate crea un embouteillage!'. Stiu ca exista si cuvintul romanizat am­buteiaj, dar va asigur ca in acel moment a fost pronuntat cu un foarte brusc accent frantuzesc. Barbatii cei agitati au tacut si, pret de citeva secunde, nici nu s-au mai impins, gindindu-se, pe­semne, ca nu au mai auzit niciodata un snobism de limbaj atit de amuzant. Si pe buna dreptate!

Pentru ca ne tin tot timpul la curent cu ce NU trebuie sa facem

De acest lucru se ocupa o specie aparte de snobi: snobii invers. Sint greu de descoperit pentru ca sint deghizati in oameni obisnuiti. Dar, la o privire mai atenta, observi ca motorul care le propulseaza actiunile este urmatorul: e trendy sa asculti muzica electro, drept urmare ei asculta orice altceva decit muzica electro, pe care o dispretuiesc brusc numai pentru ca este la moda. Si-ar dori sa mearga in vacanta in Albania, dar toata lumea stie ca este cool sa alegi destinatii neturistice? E clar, trebuie sa se duca in vacanta la Viena, nimeni nu poate sa-i acuze de snobism in acest caz. Fug de cluburi la moda, de reviste pe care le lauda toata lumea, de hainele care apar in aceste reviste. Simplul fapt ca ceva este pe val ii dezamageste si ii intristeaza.

Pentru ca au o relatie speciala cu timpul

Snobii nu traiesc niciodata in prezent. Toata lumea traieste in prezent, ce plictisitor si ce banal! Trecutul si viitorul, in schimb, sint absolut fermecatoare. Retrosnobii nu admira si nu accepta in jurul lor decit lucruri vechi, retro sau vintage, din vremuri in care lumea nu era atit de lipsita de farmec ca in prezent, cind femeile erau cu adevarat cochete, nu ca acum, cind pina si un carucior de copil era o opera de arta, si nu era made in China ca in anii 2000. Ce sa mai discutam, prezentul nu se compara cu trecutul si, daca vrei sa te razbuni pe un retrosnob, fa-i cadou un obiect nou-nout, pe care sa scrie si anul in care a fost facut si care coincide cu anul in care tu ii faci cadoul. Este posibil sa lesine, atentie! Cit despre futurosnobi, ati ghicit cum sta treaba: la trecut si la prezent are acces toata lumea, asa ca singurele lucruri care ii entuziasmeaza vin din viitor, sint nou-noute si nu le mai are nimeni altcineva macar pentru o perioada lunga de timp de aproximativ o saptamina.

Pentru ca sint disciplinati si curajosi

Credeti ca este simplu sa te preocupi in fiecare moment de ce e in si ce e out si sa stii, chiar daca te trezeste cineva la 5 dimineata, daca luminarile cu miros de smochin sint sau nu passé? Sa trebuiasca tot timpul sa pari un om mai rafinat decit esti, de fapt? Sa nu-ti mai placa ceva dupa care te inne­buneai luna trecuta, dar sa trebuiasca sa gasesti ceva care sa-ti placa la fel de mult, ba chiar un pic in plus? Sa renunti la pantofii tai preferati si super-comozi numai pentru ca ai mai vazut cinci perechi pe strada intr-o singura saptamina? Nu credeti ca te doare sufletul cind vine momentul sa-i arunci la gunoi? Credeti ca e simplu sa refuzi sa mergi intr-un loc in care merg toti prietenii tai si se distreaza si unde tu nu poti sa mergi pentru ca „merge toata lumea?' Serios acum, sa stai cu ochii larg deschisi si sa fii atent la ce zic si la ce fac oamenii pe care ii admiri este un job full-time la care nu primesti niciodata concediu. Iar ca sa-i mai si imiti pe acestia ai nevoie de ceva talent actoricesc si putere de concentrare. Per total, ca sa fii snob ai nevoie de perseverenta, de disciplina si de o vointa de fier. Asa cum au avut si cei citiva snobi care s-au chinuit sa manince cu furculita in Europa medievala, pe vremea cind tacimurile erau hulite de plebe si adorate de nobilime. Credeti ca lor le-a fost usor sa se chinuiasca cu acel obiect din metal, periculos si incomod, numai ca sa treaca drept aristocrati? Eu cred ca nu.

Si, in caz ca va intrebati cine sint eu ca sa imi dau cu parerea despre snobi si snobism, as fi gata sa va marturisesc spasita ca eu eram cea cu unt pe acte si telefon. Si as vrea sa va mai spun ca persoana cu palarie si cu ochelari de soare care discuta cu domnii grabiti sa se urce in pasager era mama mea. Acum totul este clar.

Desen: Agnes Keszeg
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK